Bunicul meu, pe care l-am iubit nespus de mult și lângă care nu am putut fi atât de mult cât aș fi vrut, iubea caii cu pasiune. Întotdeauna a avut cel puțin un cal în grajdul său, dacă nu doi, cai pe care îi trata cu cea mai mare grijă posibilă, cea mai […]

Scris de Dora Cartierul Cosmopolis nu mai are decat partial internet de pe 2 noiembrie. Suntem prinsi intr-o combinatie care implica dezvoltatorul complexului si diversi operatori telecom. Pana acum exista o firma numita REVA ACTIV care furniza in cartier servicii RCS RDS / DIGI, fara sa existe posibilitatea de a incheia contract direct […]

Contrar opiniei publice protocroniste, deși trăim departe de țară și ni se face dor de-acasă, naționalismul nu s-a lipit de noi. Dar, puțin acolo, o sămânță de român tot a rămas – că deh – îl scoți pe român din România, dar pe România n-o scoți din român. Așa că ne-am “botezat” cei […]

Suntem în plină furtună cu Marele Alb – despre care, sincer, când am auzit am crezut că e o rasă de porc. În fine, azi o poveste cu business și credință. Nu dau sfaturi de business că Cetin plătește puțin pe cuvânt publicat iar de religie n-am ce să zic că sunt fiu […]

S-a dus vara, băi nene, și n-am apucat să ajung la nudiste anul ăsta. M-a dus coana Tanța cu tot cu soacră la mama gaia, în Noua Zeelandă – și-acuma… (înghit de emoție) … stați un pic… nici nu pot să vă povestesc… că mă podidesc lacrimile… acuma soacră-mea… … era să moară […]

Astăzi s-a mărit familia grupului nostru vesel, iar tânărul Vali Marin a devenit tată, motiv pentru care ne-am dus și am sărbătorit tradițional la Cocoșatu. Mă scuzați, mă intorc la sărbătorit, revin.

Din cauza asta, de exemplu. Un moldovean și-a luat pistolul de airsoft, s-a urcat în BMWul său minunat și a început să împuște oameni pe stradă cu el. Pentru că de ce nu? Cum ar fi să fie la liber armele letale, cum e în state, de exemplu? Fiecare coclete de ăsta […]

Guvernul româniei are o abordare complet psihotică asupra a ce înseamna pandemie. Manifestațiile pe străzi au voie cu 500 de persoane. În schimbe pelerinajele la lins de oase au voie cu 100 000, pentru că, se știe, virusul nu se manifestă în prezența dumnezeirii. Acum, ministrul cu handicap, Sorin Câmpeanu, e […]

Era dimineață, iar dimineața gândurile se limpezesc. Nu și ale bunicii. Căci era o dimineață de august 1944 iar ea era îngrijorată și nu dormise deloc. Se chinuise cu somnul toată noaptea și când mai scăpăta așa din cap tresărea speriată ca de moarte și-i netezea așa cu degetele pe cei doi băieți […]

O parte din această opinie pe care o exprim aici va fi foarte nepopulară. Da, consider că urșii, ca și orice alt animal sălbatic, trebuie să aibă o populație controlată pe baze științifice, care să le asigure prosperitatea ca specie, dar să și permită ca celelalte specii să trăiască și să […]

Avem la bloc o vecină, când eram copil, doamna Scorlea. Doamna Scorlea era prietena mea, pentru că stătea la etajul 1 și mă primea să beau apă când eram încălzit de la alergat de joacă, ca să nu mai urc până la 9, pentru că nu funcționa liftul, societatea comunistă multilateral […]

Mi-am adus aminte de o chestie, să o scriu înainte de a pleca la sală. Dacă nu știați, pe telegram există sute, mii, nu știu exact de grupuri private care oferă, contracost, sfaturi despre investiții crypto și probabil bursă. Iar participarea pe grupurile acelea nu este deloc ieftină, începe de pe la vreo […]

Eram zilele trecute în parc, la nisip, cu copila cea mică, operațiunea mea favorită, din două cauze. În 10 minute fac rost de 5 subiecte bune de blog și agăț băbuțe sau domnișoare max.26 cu ajutorul copilului Vai, sunteți cu nepoțica, nu, este fetița dumneavoastră, bravo, ce curajos sunteți, bărbații din […]

Folosesc Taksim ca exemplificare doar pentru că e ultima chestie la care am fost, nu pentru că sunt ei cei mai răi posibili. Ca să nu existe discuții, da? Dacă aveți și alte exemple, sigur. Până acum vreo câteva zile, consideram Taksim vârful bucătăriei fast food lebano-turco sau ce or fi […]

E duminca seara? Dap, duminica. Sau e deja luni… si sunt inca in cacatu asta de redactie in care am ramas doar io cu portaru – tipu’ perfect de tovaras – vorbeste greu, balbait (la un moment dat renunta, hehehe), e aproape surd si ochelarii lui nu mai au loc de […]

Săptămâna asta a fost absolut urâtă. Bă, urâtă rău, vreme urâtă, nimic util nu s-a întâmplat în general și tot timpul am avut o stare generală naturală, adică proastă. Nu s-a legat nimic, în nicio situație, toate chestiile de care m-am apucat s-au dus pe…la vale, nu reușesc să mă apuc de cartea […]