În ultimii 20+ ani, în alegerile prezidențiale din statele europene, subzistă o strategie care, văd, că nu moare, toată lumea o adoptă, toată lumea o înghite și pe care am văzut-o, prima oară, atunci când am salvat țara și am votat Iliescu, să nu vină Vadim și să…ceva. De atunci, am tot salvat țara să nu vină cineva, ultima oară am salvat-o să nu vină Dăncilă.

Duminică, francezii au o alegere de tip Iliescu-Vadim, alegere construită cu migală de domnul Macron, care și-a păstrat-o pe Le Pen pentru fiecare din alegerile la care a luat parte, evitând, cu mare grijă, evoluția vreunui candidat care să îi pună reale probleme. Ne-a făcut, aseară, Cătălin, pe grupul Specialiștilor, un live feed de la ultima dezbatere a celor 2 candidați unde, evident, extremista și-a dat cu tesla în ovare și a scăpat porumbei non stop pe gură.

Normal, comparativ, Macron a ieșit frezat și spălat, pentru că păstrează narațiunea corectă, deși acțiunile sale, mai ales cele pe plan internațional, sunt praf și pulbere. Se pare că nu suntem în pericol ca în Franța să apară un Salvini, care să ajungă la putere pe baza unei frici induse, gen imigrația.

Din păcate, în continuare, UE are cei mai slabi lideri din istorie, Europa are cei mai slabi lideri din istorie, lideri care ne-au dus în groapa asta a unui nou război mondial.
Acum așteptăm ca aceste vremuri grele să făurească liderii puternici. Lucru de care mă îndoiesc masiv.