Când eram tânăr spre foarte tânăr, undeva la ieșirea din adolescență, am fost la discoteca din Suceava cu cea mai frumoasă fată din Mitocu Dragomirnei, Alina. Nu știu ce o mai face Alina acum, probabil e o băbuță înaltă și grasă, ca avea vreun metru și 80 de centime. Atunci a fost singura dată în viață când am luat o ultra bătaie de la moldovenii de acolo, venise bucureșteanul să le ia femeile. Băi, bătaie de aia cu scaune de fier în cap, și acum am cicatricea pe undeva, de am ajuns acasă plin de borș prin toate găurile.

Anyway, de la asta, foarte mulți ani am rămas cu o fobie de locuri de astea de distracție. De fiecare dată când intram cu o gagică, mi se încrețea părul pe ceafă și stăteam în stare de alertă, calculând în minte, fără să vreau, câți sunt cei din jurul meu, care e cel mai mare care trebuie să cadă, pe ce pot pune mâna în caz că se lasă urât, tâmpenii de astea. Desigur, în timp, s-a obfuscat totul, inclusiv fobia.

Am rămas cu o frică.
Mi-e frică să nu o iau razna, mr. nutbag. Pentru că, evident, nu aș realiza că am înnebunit și aș ajunge să le fac rău celor dragi mie, probabil aș ajunge să fiu învinovățit pentru ceea ce am ajuns iar eu nu o să mai știu niciodată ce am făcut, doar o să mor retardat și fericit.

Restul, gen moarte, valuri uriașe sunt destul de comune, bănuiesc că le au toți.
Care sunt fricile voastre?