Zicea Robert, vineri, că el credea că stau în pat și fac rezoluții pentru 2023.
Am râs cu voioșie nedisimulată. Un an îngrozitor. Nu pentru mine, în mod special, pentru pământ, în general. Un an care ne-a spulberat iluzii și ne-a arătat că nu am evoluat cu nimic față de acum 100 de ani, suntem la fel de bolnavi și la fel de sălbatici.

Nu îmi fac nicio rezoluție. Sper că, la anul, pe vremea asta, să pot pune același filmuleț. Sau să mai fiu aici și să îl pot pune. Cine știe. Așa se gândeau, probabil, anul trecut, pe vremea asta și cei 100 000 de ucraineni uciși de ruși. Și copiii uciși de aceiași ruși. Și femeile violate și ucise de aceleași gunoaie. Sperăm ca, la anul, să mai fim aici. Și nu au mai fost.

Sper ca, la anul să mai fiți aici.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.