Contul meu
Scris de Diana Nițulescu
Ai mei nu vor ști niciodată cât rău mi-au făcut. Încă am coșmaruri. Deși dorm legat noaptea, mă trezesc epuizată. Mă chinuie comportamentul de nemernic al tatălui biologic, cum o tortura pe mama, infidelitățile, violența, minciunile lui. Azi noapte am visat din nou cum o scoteam din mâinile lui după ce stătea de veghe așteptând să vină acasă la miezul nopții de cele mai multe ori băut, deși a doua zi dimineața trebuia să fiu fresh, să traversez orașul și să fiu și atentă la ore. Știu de ce au revenit coșmarurile și sunt convinsă că peste o săptămână voi scăpa de ele. Le voi îndesa bine într-unul din sertarele mele, într-un colț întunecos și rece, unde pun deoparte tot ce a fost toxic.
19 ani m-am chinuit să o conving pe mama să divorțeze. A acceptat când era deja prea târziu pentru ea. Când eu nu mai aveam ce să recuperez sau să salvez din relația noastră. Când nu aveam energie să plătesc prețul alegerilor ei greșite și să mă lupt pentru ea cu medici, spitale, ambulanțe, tratamente și servicii medicale 24/7.
Mi-am clădit și ținut familia departe de ei. Am avut o altă viață și am învățat să conviețuiesc cu demonii mei, să devin mai puternică. Dar întotdeauna e un preț de plătit.
Am citit mai devreme mesajul lui Arhi și m-a lovit.
Dacă nu mă izolam de familia mea toxică, nu știu unde aș fi ajuns. Trei ani de lucru cu mine zi de zi să înțeleg, să accept, să găsesc o cale nu de supraviețuire, ci de a trăi mai bine în ciuda a ceea ce a fost și m-a marcat. Zile la rând de izolare și tăcere când am funcționat pe minim.
A ajutat că am plecat din țară. Am schimbat lumea, nu am mai văzut nesimțire și răutăți la tot pasul, nici animale abandonate; nici amatorismul nonșalant sau sfidător. Nici nu am mai luptat împotriva sistemului sau a furnizorilor de servicii private. Nu îți dai seama câtă luptă inutilă duci, până nu trăiești într-un mediu normal, cu reguli, cu proceduri mai simple, fără corupție, fără interpretări aleatorii, fără grijă că toți sunt puși pe ciupeală sau să ți-o tragă cumva.
Fără rahaturile zilnice din Ro care te bagă în depresie oricât de puternic ai fi. Fără dezechilibre sau heirupisme. Fără să stai mereu în alertă. Fără grija că și la grădiniță/ școală privată e doar poleială forme fără fond și trebuie să stai mereu de veghe, să intervii, să îți protejezi copilul.
Acum suntem mai bine, și ai mei, și eu. Doar traumele cauzate de părinții mei sunt atât de adânci încât îmi invadează subconștientul la mii de km distanță și după niște zeci de ani. Știu că nu am cum să le șterg și să îi fac să înțeleagă vreodată cât de mult rău ne-au făcut. Da, te rupi de cei toxici, dar asumă-ti că o parte din toxicitate va rămâne mereu cu tine orice vei face. Important e să reușești de cele mai multe ori să o folosesti ca sursa de energie să fii mai puternic/a.
NOU
Cand o masa critica de oameni ajunge sa inteleaga ca totul (masina tare, casa mare, imaginea personala) inclusiv viata ta nu iti apartin societatea incepe sa se vindece pentru ca vezi totul din alt unghi. La nivel de teorie stim asta dar abia cand informatia este asimilata se vad rezultatele. Omul e construit sa puna botul masiv la manipulare.
NOU
Chiar acum sunt in curul gol. Am doar șosetele in picioare.
NOU
Daca esti si in pat cu o femeie, esti roman de al nostru!
NOU
E in pat. Dar el e femeia!
NOU
Nu bă, tocmai ce mă trezisem, când altii deja sunt plecati de la munca :))) Si eram in curul gol fiindca dorm dezbracat nu in pijamale si alte mizerii d astea, si tocmai ce ma incaltasem cu sosete. Acum sunt intr un mcdonals ma umplu de cacat, ma rog mancare , mai devreme putin am trecut pe la muzeul de istorie sa vad tezaurul ala de la Sveștari, si putin nai tarziu ma duc la un concert , simfonia 9 de Dvorak la sala radio. Cam asta e viata mea de lepra, de bagabont yoghin :))) Tineti aproape ca in curand ma voi lansa pe youtube si ii voi ingropa pe toti asa zisii mari influenceri si youtuberi
NOU
Daca esti in pat cu un barbat esti olandez de-al lor.
NOU
La fel si aici. La mine a fost in mare parte abuz psihologic (injuraturi, urlete, invective de nereprodus si pentru care as intra urgent in Spam, amenintari frecvente cu sinuciderea, obiecte trantite, scandaluri care ma umpleau de groaza si de rusine fata de vecini).
Niciodata nu voi fi un om intreg (nici dupa ani de terapie, datorita careia sunt functionala. Dar fericita? Nu. Groaza si traumele au ramas in mine si le voi cara pana voi pleca de pe lumea asta. La 40+ de ani inca tresar violent la zgomote puternice si imi dau lacrimile la cel mai mic repros).
Am iertat. Cred ca m-au iubit, in felul lor… nu stiu, trebuie sa cred asta. Dar de vindecat… cum ziceam, niciodata. Am acum o familie care e totul pentru mine si numai datorita acestui aspect simt ca mai merita sa traiesc.
NOU
Of, de-ar fi sa trec povestea vieții mele pe aici, mulți ati realiza cat de frumos ati trăit, de fapt…
NOU
nu, pentru ca suferinta e subiectiva. Cel mult, povestea vietii tale ar putea ajuta pe altii sa nu se simta singurii ciudati, sa isi dea seama ca nu au fost vinovati. Doar ghinionisti, la fel cu o generatie intreaga de copii cu parinti anafectivi
NOU
Eu nu m-aș rupe chiar de tot răul din familie.
Doar de soacră-mea 🙂
NOU
Pun la dispozitie gratis pentru diseara un preş comod. Astept provincia niuiorcheză.
NOU
E-n grevă 🙂
NOU
Hai, mai joaca-te tu mult cu nudu’ gol pe langa puța erectilă!
NOU
Eu știam că pe lângă urzici. 🙂
NOU
Amin
NOU
Nea Scularie si Nea Zapada, da sunteti populari pe aici, glumeti tare! Dar un pic de bun simț cand e un articol ca asta sau cel al lui Cetin nu va puteți abține de la a face glume de prost gust despre acest subiect, am zis bun simt, nu empatie sau simpatie
NOU
Vă cer scuze.
Personal sunt rușinat de franchețea cu care ați spus-o, doamnă.
Bine, și de faptul că mi-ați zis Nea Sculărie.
Dar trebuie să înțelegeți că și problema mea e serioasă.
NOU
“nu se face sa glumesti in asemenea situatie'”, “nu se cade sa-ti ignori parintii daca au fost toxici”, “despre mort numai de bine chit c-a fost un ticalos”, “nu se poate sa-ti bagi scula in Jesus”…
Unora nu le face bine atata incrancenare, prefera sa fie cumva diferiti, e interzis sa aiba o altfel de personalitate? E musai sa actioneze “cum se cade” si sa fie “cumsecade”? Daca da, Senioru’ e fericitul posesor al painii si-al cutitului, poa’ sa dea oricand un sut oricarui “nea” de pe interneți.
NOU
@alelaura: prea multa durere ne seaca si sufletul, nu numai lacrimile.
Nu mi se pare ca replicile au fost ofensive si nu cred ca la articolele serioase trebuie sa comentam doar cu seriozitate. Imi place sa ma distrag cu hirjonelile lor glumete, imi amintesc ca si la praznicul de inmormintare se ride…
Promit text despre momente neserioase si sa dea naiba daca o sa comenteze careva in serios…
NOU
La mine e invers. Am crescut intr-o familie minunata, din ce citesc cred ca sunt printre puținii care au avut parte de așa ceva. Ii am si acum si ii iubesc mult. Dar familia construită de mine nu cred ca va mai tine si ma doare enorm sa știu ca copilul meu nu va avea parte de ce am avut eu, parinti fericiti care trăiesc liniștiti împreuna. Am încercat tot ce se putea, sunt om, mai greșesc si eu, dar nu sunt chiar cea mai jalnica creatura, poate alții m-ar vedea ca pe un om valoros. Nu merit abuzul pe care il trăiesc. Poate un miracol de Crăciun sa schimbe ceva, dar am si eu o vârsta si nu mai cred d-astea :). Nu știu, om vedea.
NOU
nu exista miracole
NOU
“Miracole” exista…..dar platesti scump pentru ele.
NOU
Sau poate vreo cativa fosti studenti, de la “facultate”. Cum zice si Topdefence :).
NOU
@Andra, nu poți să pui în același paragraf “mai greșesc și eu” și “Nu merit abuzul pe care îl trăiesc”.
Nu pui în balanță greșeli contra abuzuri intenționate.
NOU
@Andra: pleacă și lasă-l ! Ce pierzi acolo câștigi în altă parte. Dă-l in mă-sa.
Ai o singură viață și nu are nimeni dreptul să ți-o distrugă. Nu-mi pot imagina ce trăiește o femeie lângă un abuzator. Adică acasă unde ar trebui să fie sanctuarul tău de liniște tu să ai reversul.
NOU
Mulțumesc de încurajări! Da, greselile mele sunt nimicuri de zi cu zi. E o decizie grea.
NOU
Andra, insiruirea de nu-uri pe care le servesti zilnic, la avansurile lui e o normalitate. Daca vrei sa fie ca la mami si la tati, in familia aia perfecta, orice propune el e un abuz. De independente si libere ca tine, cu mami si tati ma sustin, e plin tinderu’, iar printul de acolo vine doar cu stromeleagul invartosat, nu o sa reusesti sa intelegi niciodata de ce nu e viata ca la mami si tati. Ei fac compromisuri, tu…
NOU
As povesti ceva. Din start zic cu sinceritate că nu vreau să sugerez nimic nimănui .
Multi ani in urma . Cam 40 . Des și repetat seara năvălea în casa părintească vecina noastră, uneori desculță, adeseori cu o vânătaie care își întindea suprafața văzând cu ochii.
Ne era milă de ea, eram și speriați noi copii, știam că nu va dura mult până când ..
Și se întâmpla. In maxim un sfert de oră .
Venea în recuperare chiar el, vecinul nostru drag, duhnind a vodka puturoasă și a țigări Mărășești . Cei cu o vârstă mai înaintată știu ce spun .
Bineînțeles că nu se recunoștea nimic, definitiv pe vecina mama noastră ” n-o mai văzuse demult, sa fie mai bine de o săptămână” .
Ani de zile o dramă se petrecea în liniște uneori, cu scandal câteodată, ajunseseră pe la tribunal, dura mult, erau împăcări cu forța mai mult, pentru că familia, celula de baza a societății trebuia musai să fie unită .
Au trecut anii, am crescut, am plecat în lume la școli, la armată, cum se întâmpla viața pe atunci .
Ușor ușor totul se estompa, chiar uitasem de viata de langa mine, cum se spune .
După mult timp, întorși de sărbători acasă cu toții în orașul nostru drag, vine vorba de cuplul respectiv .
Aaaa, zice mama noastră, Dumnezeu să o ierte, sunt bine, cei mai respectați și săritori vecini .
Aflu că vecinul nu mai bea, sa fie douăzeci de ani, cel puțin!
Mirat, caut răspunsuri, le primesc!
_ Ei, nu mai bea de mult, e blând și bun, un adevărat bunic . Nu mai bea pentru că nu mai poate să bea
Băutura nu mai e cum era, îi venea rău numa când desfacea Cristalul. Asta era vodka preferata, la un moment dat Ceaușescu sistase importurile și nu mai găsea vecinul Baltik, sau Wyborowa, ori Mazowiecka Vodka, preferatele lui și întorsese capul compas spre băuturile românești . Patriot, orișicât .
Între patru ochi însă și cu glas slab am aflat însă și procedura .
Antalcool . Sătulă de bombardamente vecina a apelat la o doctorita de întreprindere care a închis ochii și o alimenta. Cu frica, cu teamă dar a înțeles pericolul .
Doar ii spunea să fie atentă foarte la doza, la administrarea aceluia. Căci textual a informat-o că poate să moară vecinul daca doza e depășită
Cică răspunsul a amuzat toată suflarea cabinetului:
-Apai să moară, toarsa doctor, da să nu mai bea!
Și nu a mai băut, povestea oricui avea timp cat de rea era acum băutura, nici nu se putea compara cu vodka poloneză!
Și pentru că bunul Dumnezeu drăguțul când o face, o face corespunzător, a lăsat și țigările la un moment dat, cică nu mergeau fara un păhărel!
Nu a aflat niciodată, a murit împăcat, și a fost plâns și jelit de toată familia.
Recent a murit și vecina, a plecat după el, în mod sigur vor avea o eternitate plăcută împreună, nu se cunosc date cum că Dincolo ar fi băutura și gălăgie, dacă o fi existând cu adevărat un Dincolo. Mulțumesc .