Scris de Diana Nițulescu

Ai mei nu vor ști niciodată cât rău mi-au făcut. Încă am coșmaruri. Deși dorm legat noaptea, mă trezesc epuizată. Mă chinuie comportamentul de nemernic al tatălui biologic, cum o tortura pe mama, infidelitățile, violența, minciunile lui. Azi noapte am visat din nou cum o scoteam din mâinile lui după ce stătea de veghe așteptând să vină acasă la miezul nopții de cele mai multe ori băut, deși a doua zi dimineața trebuia să fiu fresh, să traversez orașul și să fiu și atentă la ore. Știu de ce au revenit coșmarurile și sunt convinsă că peste o săptămână voi scăpa de ele. Le voi îndesa bine într-unul din sertarele mele, într-un colț întunecos și rece, unde pun deoparte tot ce a fost toxic.

19 ani m-am chinuit să o conving pe mama să divorțeze. A acceptat când era deja prea târziu pentru ea. Când eu nu mai aveam ce să recuperez sau să salvez din relația noastră. Când nu aveam energie să plătesc prețul alegerilor ei greșite și să mă lupt pentru ea cu medici, spitale, ambulanțe, tratamente și servicii medicale 24/7.

Mi-am clădit și ținut familia departe de ei. Am avut o altă viață și am învățat să conviețuiesc cu demonii mei, să devin mai puternică. Dar întotdeauna e un preț de plătit.

Am citit mai devreme mesajul lui Arhi și m-a lovit.
Dacă nu mă izolam de familia mea toxică, nu știu unde aș fi ajuns. Trei ani de lucru cu mine zi de zi să înțeleg, să accept, să găsesc o cale nu de supraviețuire, ci de a trăi mai bine în ciuda a ceea ce a fost și m-a marcat. Zile la rând de izolare și tăcere când am funcționat pe minim.

A ajutat că am plecat din țară. Am schimbat lumea, nu am mai văzut nesimțire și răutăți la tot pasul, nici animale abandonate; nici amatorismul nonșalant sau sfidător. Nici nu am mai luptat împotriva sistemului sau a furnizorilor de servicii private. Nu îți dai seama câtă luptă inutilă duci, până nu trăiești într-un mediu normal, cu reguli, cu proceduri mai simple, fără corupție, fără interpretări aleatorii, fără grijă că toți sunt puși pe ciupeală sau să ți-o tragă cumva.

Fără rahaturile zilnice din Ro care te bagă în depresie oricât de puternic ai fi. Fără dezechilibre sau heirupisme. Fără să stai mereu în alertă. Fără grija că și la grădiniță/ școală privată e doar poleială forme fără fond și trebuie să stai mereu de veghe, să intervii, să îți protejezi copilul.

Acum suntem mai bine, și ai mei, și eu. Doar traumele cauzate de părinții mei sunt atât de adânci încât îmi invadează subconștientul la mii de km distanță și după niște zeci de ani. Știu că nu am cum să le șterg și să îi fac să înțeleagă vreodată cât de mult rău ne-au făcut. Da, te rupi de cei toxici, dar asumă-ti că o parte din toxicitate va rămâne mereu cu tine orice vei face. Important e să reușești de cele mai multe ori să o folosesti ca sursa de energie să fii mai puternic/a.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.