Scris de George Bonea

Las gândurile astea aici ca să fie mai ușor de combătut și să nu vă înghesuiți pe blogul meu până pică și vă enervați.
Așa cum știți, sunt un om al glumelor fine și nu mă dau în lături de la ceva edgy sau cringe. Chicotesc și zâmbesc la toate caterincile la adresa lui Nicușor Dan, nu pentru că-mi e antipatic/dor de Firea, ci pentru că-mi place să râd de orice și oricine.

Zilele astea în bulă am tot văzut că l-au înjurat oamenii pentru una-alta și nu știu dacă e la caterincă, am vaga senzație că oamenii chiar sunt nervoși pe el și-mi candește că nu mai prinde al doilea mandat oricât de mult ar mai face febră galbenă în campanie (nu cred c-o să mai facă pentru că „liberalii” vor prefera să piardă în fața PSD-ului cu un candidat de casă).

Știu că Nicușor nu e perfect. Cel mai mare defect e că nu știe să vorbească. N-are harneală, vrăjeală, caterincă. Se știe că nu-i tipul ăla de politician de când băga degetul în politică. Acum vreo 10 ani făceam un interviu cu el, când candida pentru prima dată, și transpira încă de când vedea reportofonul.

De când e primar a încercat să fie nițel cool și prietenos, dar ca orice copil-adult care nu înțelege jocul social al umorului nu s-a prins de poantele vizavi de părul lui și s-a tirat din gura lumii cu tot cu freza nouă. N-am terminat studii de psihologie, dar pot să pariez că-n școală Nicușor a fost tipul ăla de elev studios care gândea șase săptămâni o replică amuzantă la o remarcă la adresa lui (stilul George Constanza), poate cea mai bună glumă din istoria umanității, dar apoi nu mai avea chef/nerv s-o spună și-și vedea liniștit de teme.

Sunt sigur că a fost un copil liniștit, atât de liniștit încât uneori colegii care făceau bullying se bucurau că nu suntem americani și n-avem Al Doilea Amendament, că altfel din căștile lui Nicușor se aud niște versuri foarte interesante…

Altfel spus, eu am auzit că Nicușor face niște chestii. Dar nu-s lucruri tocmai ușor de înțeles, ori pe care să le pui pe afișe. Nu face festivalul Pasărea Măiastră, nu se dă peste cap pentru Parcul Cișmigiu, dar cică în subsidiar pune la cale niște modificări structurale cum nu ne-am imaginat (și pe care nici nu știm că le vrem, ori că-s utile, pentru că din anumite puncte de vedere suntem încă la nivelul la care ne uităm la furculiță și ne întrebăm cum să ne scărpinăm cu ea).

Omul are niște dureri mici într-un oraș care supurează din toate încheieturile. L-au încurcat poantele-promisiune cu apa caldă făcute de caterincoșii din staff-ul care se ocupau de paginile de social-media (oricum, USR rupe pe glume online, parcă-i partid de open-mic-eri), dar altfel nu prea a promis nimic în campanie. Piste? Trafic? Tată, nu rezolvi o mentalitate dintr-o bandă și o dungă de vopsea. Stai așa!

Buba e că suntem și obișnuiți cu peticeli cu panaș, nu impresionează pe nimeni că vine Nicușor cu filme străine, proiecte cum nici în străinătate nu vedem pentru că ele sunt acolo dar nu le surprinde selfie-ul. Nu uitați că în București a ajuns primar unul care a promis autostrăzi suspendate. Nicușor e în altă ligă. C

ând am auzit că omul vrea să facă ordine în parteneriatul corporații-oraș, să nu mai vină orice Logo să facă slacktivism/greenwashing cum i se scoală la imaginea de brand, mi-am zis că e o idee foarte bună. Asta nu-i bombă de realizare decât dacă… mna. Orașul înseamnă ceva mai mult decât parcări, parcuri, pistă de biciclete ș.a.m.d..

Și cică Nicușor mai are multe „nimicuri” d-astea în portofoliu, dar astea o să-l mănânce de fund la următoarele alegeri așa că încercând să împarte și caprele și verzele mai pune și becuri, mai relaxează politica ridicării de mașini etc.. Că dacă e să fie #pebune, așa cum merită orașul ăsta, ar face pe dictatorul intransigent și nu l-ar mai vota nimeni, dar apoi s-ar bucura cu toții că a fost un „sandilău” la primărie care a pus biciul pe mitici și acum sunt măcar trei trotuare libere pentru pietoni.

Păi dacă eram eu primar… vă spărgeam cutiile alea de aer condiționat de pe fațadele blocurile că ați reușit să le așezați ca ultimii țărani cocliți, fără simetrie, fără gust, fără discernământ și toate blocurile arată de parcă-s pline de negi și atârnă tuburi pe ele de-ți vine să faci cancer ocular. Dureri mici. Junghiuri dese.

Am auzit că face și nasoale, dar nasoalele alea (pe tema imobiliarelor, că ăsta Voldemort-ul lui Nicușor) sunt rezultatul unei jungle în care ne-am complăcut (cu rate pe 30 de ani). E și mult dublu standard în rândul celor care vor să trăiască într-un oraș modern, dar nu-s dispuși să înțeleagă că inclusiv alegerile lor strică orașul modern. Cel mai bun exemplu de „și cu sufletul în Rai, și cu organul reproducător în părți neaprobate biblic” îl găsiți într-un #podcast Urboteca în care „lumea bună” se mută în extaz imobiliar, își dă seama că dezvoltatorul nu a făcut drum, oamenii iau cu asalt o zonă protejată și într-un final se micționează pe respectul pentru natură și ce filozofii mai scuipă ca mironosițele când aleargă pentru cauze și cer statului să le tragă drum prin natură și unde n-aveau ce să caute. Un fel de „am fost proști, dar aia e, NOI VREM!”. Chiar vă încurajez să ascultați episodul ăla ca să vedeți disonanță cognitivă socială, cum să-l înjuri pe Dragnea că-i corupt, dar în același timp să ceri puțină corupție ca să-ți miști cazanul.

Altfel spus, dacă după Nicușor nu vine un primar precum Antanas Mokus sau Enrique Peñalosa (o să vă dau documentarul la secțiunea de comentarii) Bucureștiul o să fie iar un oraș care fardează, face chermeze și-l urcă pe Bromania în autobuz să ne arate cât de mișto e să-ți lași BMW-ul pe trotuar și să stai pe wi-fi-ul din STB.

În încheiere aș vrea să repet faptul că Nicușor nu-i perfect, dar așa bleg cum ne pare îmi lasă impresia că-i îndrăgostit de șusta asta de oraș și are o viziune pe care din păcate n-o înțelegem pentru că el nu se obosește s-o explice și nici noi nu citim destul cât s-o remarcăm cu ochiul liber.
Dacă mă înșel nu e ca și cum aveați ceva mai interesant de citit pe Facebook.
#positivevibes