Dimineața, între ora 6, când îmi dă trezirea fiica cea mică și 8.30, când pleacă la grădi, îmi beau cafele și alte chestii uitându-mă la HGTV, cel mai funny canal de pe rețele, după ce History a fost preluat de șmenarii ăia cu amanetul și nu mai vezi decât reluări cu ei și cu bidibidibidi fifty dollars (mi-am plăcea ca copywriterițele românce să înțeleagă că moneda românească este LEU, nu RON, românian new și să nu mai facă reclame cu produse care costă x RON. Mai ales că e vizibil că sunt atât de analfabete încât să nu știe că înainte era ROL, adică FUCKING ROMANIAN LEU și s-a adăugat NEW la denominarea de acum 100 de ani)

Anyway. Pe lângă clasicele eu sunt educatoare, soțul face goblen și cântă la sitari, avem disponibile 1.5 milioane de dolarI (NU USD!!!) pentru această minunată casă pe plajă, mai avem și clasica fază Ne-am mutat în Hawaii sau Bahamas, vrem să cumpărăm o casă cu 5 dormitoare pentru că avem 2 copii, poate ne vin părinții în vizită și neapărat un dormitor pentru prietenii care ne vor vizita.

În primul rând, e nebunie să cumperi o casă pentru potențiali musafiri care nu vor contribui cu nimic la rată sau întreținere, dar asta deja ține de câte păsărici ai pe casă.

Problema care mă basculează pe mine este că, dacă te-ai mutat la câteva mii bune de kilometri, adică în cel mai fericit caz, vreo 6 ore de plimbat cu avionul, chiar nu ai cum să te aștepți că te mai vizitează cineva, mai ales dacă e pe banii lui. Am prieteni la Timișoara pe care nu i-am văzut de pe vremea când nu aveau copii, iar acum le merg copiii la școală, din cauza distanței. Nu mai zic de prietenul meu de la Constanța, pe care nu l-am văzut de 2 ani. Și are și vilă unde să mă cazeze, are și un mic yacht și tot nu mă duc, pentru că e departe.

DAR SĂ MĂ DUC ÎN BAHAMAS!

Bine, după aia apreciez maxim discuțiile în care ei se uită la o bucătărie de 30mp, cu insulă interioară și blat de 10 metri, iar ea este Da, bucătăria este cam mică, nu mă văd gătind aici.