Blogaria, intre mit si realitate

Fuse si se duse. Frumoasa chestie a fost blogaria asta. Neogen a facut un lucru misto pentru noi.
Cum a fost plecarea? Interesanta. Am ajuns in piata, unde intai m-am intalnit cu zoso, care avea un ochi cat o ceapa, de la curent. Imediat dupa, a aparut si piticu, care inca de atunci a inceput cu filmarile lui, care de obicei sunt fara sens, ca pierde intotdeauna exact ce e important. Dupa ei, au inceput sa apara si ceilalti, din care nu il scot in evidenta decat pe visurat si pe Iulian Enache, care mi-a confirmat si chiar depasit asteptarile, si cu care ocazie cred ca mi-am tras un prieten.

A aparut si Ana de la Neogen, care e pustoaica pustoaica, nici nu stiu cum are voie sa circule peste granita fara insotitor. Desigur, nu putem rata si aparitia lui Comanescu, care a aparut olimpian, scoborandu-se printre noi, micii ciumpalaci cu blog. El nu m-a invrednicit cu un salut, eu nu m-am obosit prea tare, asa ca in aceste doua zile doar ne-am evitat elegant.
Am trecut destul de greu peste exprimarea mIRC-istica din grup, in care oamenii se strigau pe nickuri de blog, desi le stiau numele mici. Cel mai tare a fost boyarul, care a venit si s-a recomandat ferm si raspicat:
– Eu sunt boyarul!

In autocar, visurat a decis ca amaratii stau in spate. Si atunci, pe loc, a aparut segregatia. In fata autocarului, langa cei de la neogen, stateau numai valorile, care din cand in cand, ne aruncau noua, loserilor din spate, cate o privire scarbita, in care dezgustul curgea ca o smegma. De fapt, erau trei categorii. Realizatii, din fata autocarului, loserii, din spate, adica eu, visul, zoso, enache, piticu si wannabe-ishii, care pendulau intre cele doua grupari, nefiind extrem de sigur carui grupa sa se alature. Intre timp, piticu filma.

La granita, enache se juca pe telefon. De fapt, schimba prin bluetooth soneria de apel facuta pe baza rasului lui piticu. Si vine vamesul, ii da buletinul, si se intoarce la joaca lui. Sta vamesul ce sta, si izbucneste:

– Deci asta e sfidare! Adica asta nu pot sa concep! Ma sfidezi in fata, asa? Uite-te in ochii mei imediat!

Al nostru, cazut de pe alta lume, a ramas cu ochii cascati la el, ca nu stia ce se intampla. Noroc de asta, ca tantalaul a fost satisfacut si ne-a lasat in pace. Intre timp, piticu filma.
Bulgaria e o tara destul de saracuta. Troleibuze cum aveam noi prin `89, case darapanate, oameni destul de saracut imbracati. Mancarea e ieftina tare, fata de romania. In rest, cam la fel.

In autocar s-a consumat bere. Nu foarte multa. Vreo 5-6 de fiecare. Asa ca, a aparut nevoia urgenta de mictionare. Cel putin la mine si la visurat. Am tras langa o mica padurice, si ne-am dus repede pe marginea drumului, sa relaxam vezica. Desigur, in spatele nostru era tot autocarul, filmand sau facand poze. Ma si gandeam la un post de-al lui Piticu: “Live blogging de la Bulgaria. Arhi pisa vantul din fata lui VisUrat. A se remarca ce cocosei au. Haideti sa ne unim intr-o miscare numita Ciucuras de bloggerr”. Incercati sa radeti de sa lesinati, si in acelasi timp sa va pisati. Veti remarca ca nu e deloc usor, si poate deveni chiar imposibil.

Hotelul, dragut, situat pe malul dunarii. Eu cu Enache am avut camera cu vedere la zid, ca in fata ferestrei era un deal, taiat, la 2 metri. Superba priveliste. Am lasat bagajele, si hai sa mancam. Oameni buni, bulgarii nu concep masa fara salata de castraveti cu rosii. Puteai sa mori de foame, sa astepti o ciorba ca pe dumnezeu. Nu se misca nimic in hotel, daca bulgarii nu mancau salata. Cu castraveti. Asa ca, am fugit si mi-am luat slipul, si am facut o baie repede.

Dupa masa, a inceput discutia cu neogenul. Calin Fusu mi-a facut o impresie foarte buna. Ramasesem cu un fel de antipatie de la povestea cu varabiescu, dar a reusit sa mi-o alunge foarte repede. Un om simplu, haios la maxim, care desigur, nu are sase milioane de euro, ci mai putin. Restul discutiei il voi relata, daca va fi sa fie in alt post, pentru ca nu isi are locul aici.

Seara a pornit bine. Cu bere. Am servit cu elan si avant. Nu stiu cata. Intre timp, in piscina s-a facut frig. Si atunci am fugit repede si am luat o sticla de tuica bulgareasca, foarte buna pentru incalzirea interna. Copiii se jucau in piscina. Visurat o ineca pe denisuca, boiyarul il ineca pe lovingvama, subiectiv se ineca cu bere. Da, asta faceam de fapt toti. Intre timp, piticu filma.
La masa de seara, desigur, salata de castravetzky. Primul fel. Al doilea fel deja nu mai stiu care a fost, pentru ca a aparut enache cu o sticla de whiskey. Din acel moment, distractia a fost maxima. Eu am inceput sa conversez duios cu o tanti chelnerita, si i-am explicat ca intre popoarele noastre e o veche prietenie, si ca noi ii iubim pe bulgari, si ca ei ne iubesc pe noi, si ca ma bucur ca am ajuns sa ii cunosc, si ca sunt niste oameni minunati. Singura problema era ca doamna nu intelegea nimic.

Am mancat, nu mai tin minte ce, am luat sticla de whiskey intr-o mana si pe enache in cealalta mana, si ne-am dus iar la piscina. Si da-i cu bere, da-i cu whiskey. Zoso si-a bagat cracul in antibiotice, si a inceput sa bage cu doua maini alcool in sange. Subiectiv s-a indragostit de o masa si a vrut sa plece cu ea. Drept care a luat-o in brate, netinand cont de paharele si sticlele de pe ea, si a dat sa urce scarile. Desigur ca dupa prima treapta a uitat ca in lume functioneaza doua mari legi, legea gravitatiei si legea echilibrului. Echilibrul s-a rupt, si consecinta gravitationala, a cazut peste noi, cu tot cu masa. Asa ca, la ora la care va scriu aceste randuri, eu inca mai am un ciob in picior, de la unul din paharele sparte.

As vrea sa mai povestesc din amintirile proprii, dar nu mai am ce. Stiu ca am intrat in piscina, si acolo am ramas pana la ora patru dimineata. Astia povestesc ca faceam ca balena din cand in cand, si pufaiam apa in aer. In rest, nu mai am nici o amintire. Stiu ca grupul a decis la un moment dat ca toaleta e departe, si au inceput sa se pise in piscina, in modul organizat. Au fost totusi baieti draguti si mi-au zis sa ies. Eu nu am iesit, ca eram la o distanta sigura, in mintea mea. La ora patru, m-am dus in cautarea unei chelnerite, pentru ca pierdusem cheia de la camera. Fata m-a dus pana in camera, mi-a deschis usa, care era descuiata si a plecat. E de remarcat ca am avut puterea sa imi schimb slipii cu o pereche de chiloti, m-am dezbracat, si am adormit.

Ah, dimineata….Am deschis ochii, langa mine sforaia enache pe 3 voci, camera se invartea in toate directiile, capul lasa impresia ca doreste sa se despice in mai multe bucatele. Se trezeste si Iulian, cu exact aceleasi simptome, dar la el cred ca mai pregnante. De ce spun asta? Pai pentru ca ma intreaba din baie:
– Cetine, ti s-a mai intamplat vreodata sa borasti vin pur?

Deci era ceva cantitate acolo.

In rest, ziua de azi a fost o mare ceata. Si acum sunt mahmur, si acum ma doare capul. Daca o sa imi mai aduc aminte de ceva impresionant, o sa mai scriu.

Intre timp, piticul filma…

[tags]blogaria, neogen, calin fusu, ana[/tags]