Periodic, revine în atenția publică discuția despre femeile abuzate de către partenerii lor, cu o atenție specială dedicată femeilor tinere, care sunt în relații de cuplu fără a avea obligații matrimoniale, fără copii, rate la casă, mașină etc.
Și dacă femeile aflate în situația a doua sunt scuzate instant, ba chiar lăudate pentru reziliența de care dau dovadă și cum sunt ele eroine, pentru că se sacrifică pentru copii și stau acolo, în pofida abuzatorului, degetele acuzatoare se îndreaptă spre cele din prima situație, cele care nu au acele obligații și nu au de ce să se sacrifice.
Trecem peste faptul că, în discuțiile astea, în general, abuzatorii sunt trecuți cu vederea, de parcă existența lor ar fi ceva normal și predestinat, ne concentrăm atenția spre abuzat, care, dacă nu e de vină că e indecent îmbrăcat, sigura are o altă vină.
Evităm, cu obstinație, să ne asumăm răspunderea, ca societate, asupra acțiunilor noastre.
Și mă refer la părinți.
Știți de ce femeile tinere, aflate în relații abuzive, nu părăsesc relația și nu se refugiază în singurul lor în care ar trebui să fie safe, în mod normal, familia lor?
Pentru că părinții lor, după o viață de eșecuri, și-au stratificat niște standarde morale de nivel foarte înalt, standarde pe care nu le-au practicat, de fapt, niciodată. Practic, s-au suit pe niște piedestale din marmură de Carrara, de unde privesc cu dispreț zbaterile progeniturilor lor în viață. Pentru că ei le-au avertizat să nu facă diverse. Ei le-au zis că trebuie să se mărite virgine, să aibă doar un singur prieten, să meargă la biserică, să aibă basmale în cap. Asta în timp ce doamna mamă probabil o lua în dos în baruri sordide din anii 90, trăgând aurolac pe nas simultan.
Normal că nu vine acasă copilul atunci când îi e greu. Pentru că și-a dezamăgit părintele, nu? Și nu are nevoie de morală disprețuitoare și Ți-am zis eu. Și atunci stă și suferă, așteptând ca vremurile să se schimbe. În timp ce mă-sa stă, cu disprețul suveran alături și pufnește din nas despre ce fetiță bună era ea când era mică și ce dezamăgire e acum.
Fiți prietenii copiilor voștri.
Învățați-i că acolo unde sunteți voi este și casa lor, indiferent de ce vârstă au sau în ce locuri au ajuns. Învățați-i că, după ce au intrat în casă și ușa s-a încuiat după ei, problemele lor s-au oprit, pentru că sunteți voi acolo și veți avea grijă să se simtă în siguranță cât timp respirați și aveți puls.
Atât de mulți dintre voi nu realizează că nu au decât o singură șansă la viață alături de copiii voștri. Că, după ce închideți ochii definitiv, nu îi veți mai vedea niciodată, că nu le veți mai simți obrajii la atingere, că nu îi veți mai putea strânge în brațe niciodată, că sunteți doar praf în drum, care se întoarce în drum. În schimb, încercați să le impuneți niște standarde morale stupide, pe care le-ați inventat la bătrânețe, ca să vă justificați eșecul în viață. Și muriți singuri, și proști, și plini de regrete, lăsând în urmă niște oameni scarificați, care vor lupta toată viața să se vindece de voi.
Ce a mai cautat lumea pe Google
- blefaroshampoo pareri
- biazol prospect
- aspenter sau aspacardin prospect
- "a serbian film"
- actovegin prospect
- afte bucale tratament cu bicarbonat
- 20 de întrebări
- amway nusshold
- balada pizdei
- gheorghe drula
20 Mai 1990. Alegeri si Duminica Orbului.
Vecina de la 9 s-a aruncat de la balcon pentru ca părinții nu o lăsau sa se mărite cu un țîgan.
Moarta pe loc.
19 ani.
Țîgan borât sau țîgan de mătase?
Chiar citeam ceva megarelevant pe tema asta citez: “Deși fiica sa îi spusese încă de la început că primarul îi face avansuri și îi creează probleme la locul de muncă, tatăl tinerei nu a crezut-o. Mai mult, potrivit celor consemnate în dosar, acesta a insistat ca fata să își păstreze serviciul.”
Aici: www.cotidianul.ro/am-verde-de-la-psd-te-fac-vedeta-stenogramele-scandalului-sexual-care-a-dus-la-condamnarea-unui-fost-primar/
Daca am vreme, scriu si eu ceva
“Tatăl victimei a cerut acordul PSD pentru a depune plângere penală”
Nu am cuvinte.
De-aia mă iubește pe mine sora, dar mai ales cumnatu’.
Acum vreo 25 de ani, nu se mai înțelegeau ioc: bătăi, scandal, alea… Eu aflând, i-am scris sorei atât: bă, vezi că aveți un copil împreună, care ideal ar trebui să aibă 2 părinți iubitori ce nu se bat și nu se înjură de 2 ori pe săptămână, minim; dacă asta nu se poate, pe mine nu mă interesează a cui e vina, tu ești sora mea, așa că părăsește-l și te ajut eu și pe tine și copilul, oricât de greu va fi.
Acum, că o fi citit el scrisoarea pe ascuns, sau că i-a arătat-o ea… Ei au reușit de și-au salvat căsnicia, iar eu am ajuns pe lista dușmanilor.
damn ninja cutting onions
“Fiți prietenii copiilor voștri.
Învățați-i că acolo unde sunteți voi este și casa lor, indiferent de ce vârstă au sau în ce locuri au ajuns. Învățați-i că, după ce au intrat în casă și ușa s-a încuiat după ei, problemele lor s-au oprit, pentru că sunteți voi acolo și veți avea grijă să se simtă în siguranță cât timp respirați și aveți puls.”
Minunat pasajul asta! Absolut toti parintii ar trebui sa-l stie si sa-l aplice!
Chapeau!
Un părinte adevărat rămîne părinte pt copiii lui pînă închide ochii.
Să vă spun pe scurt povestea bunicii mele, care rămasă văduvă relativ tînără (la vreo 45, bunicul murind de leucemie) și-a crescut singură 6 copii, cu mașina de cusut.
La țară, cu gospodărie, e greu fără mînă de bărbat.
Era încă frumoasă, a fost cerută, n-a vrut să se mai mărite: nu vreau tată vitreg la copiii mei.
A muncit zi noapte, ziua în gospodărie, noaptea la mașina de cusut, i-a crescut, i-a educat.
Cînd eram copil, o auzeam diminețile șoptindu-și rugăciunile.
Nu, nu se ruga pt ea că era slabă și bătrînă, se ruga tot pt copiii ei, care erau bine sănătoși și zdraveni.
N-am să uit niciodată.
Ai scris foarte bine ce ai scris, daaar… știi că nu ajunge la cine trebuie, da?
Majoritatea au făcut copii din inerție și presiune socială, că “așa se face”, ca să “fie la casa lor” și alte idiotenii.
Nu s-au gândit o secundă dacă vor/nu vor, pot/ nu pot sa fie părinți.
și când zic “nu pot” nu mă refer la motive medicale.
Nu toți suntem făcuți să fie părinți și asta e ok.
Vad in cercuri relativ educate că oamenii se așteaptă ca după ce au un copil, viața lor o sa fie exact ca înainte, dar cu un copil. hahahaha. de parcă îl pui pe snooze.
Nope. Absolut tot se schimba. Fosta ta viață e pa. Daca nu îți asumi asta, ai o problema.
Evident, parintii despre care scrii tu nu și-au asumat nimic. In capul lor ei au făcut totul perfect, copilu’ e greșit, end of story.