I was fake and now i’m not

Am mimat orgasmul si imi pare rau.
De fapt, o să încep cu începutul. Pe scurt, am avut o relație foarte mișto, cu un tip foarte mișto, care s-a despărțit de mine dintr-un motiv pe care, eu, îl cred idiot și am nevoie să ventilez undeva.

Ne-am cunoscut la inceputul anului trecut, la ieșirea unor prieteni, a fost un fel de ieșeală aranjată, ei s-au întâlnit ca să ne putem întâlni și noi, alături de ei. Nu m-a dat neapărat pe spate, slăbuț, destul de urâțel, timid. Singura chestie care îl scotea în evidență era că era foarte haios, dar cam atât.

Anyway, ne-am mai reîntâlnit peste vreo 2 săptămâni, de data asta singuri, am mai râs, ne-am mai plimbat, am mai băut un vin, încet parcă nu mai era așa de urât, cum mi s-a părut la început. M-a dus acasă, ne-am pupat pe obraji, ne-am despărțit, dar hmmm…interesant, parcă nu prea voiam să mă mai despart de el.

Așa că ne-am văzut și a doua zi, l-am sunat eu, nu sunt genul care să aștepte în castel să o salveze făt frumos. Și, din una în alta, am ajuns în mine, ca să zic așa.
Ca o paranteză fie spus, experiența mea sexuală nu este foarte vastă, ci variată. Bărbații cu care am făcut-o, din categorii și clase diferite, au avut un singur lucru în comun. Nu m-au făcut să termin vreodată. Dacă nu ar fi existat masturbarea, nici nu aș fi știut ce e orgasmul sau cum e.

Poate că era din cauză că nu aveam suficient de multă încredere în ei, poate nu mi s-a părut minunat, dar sexul, pentru mine, era mai mult o corvoadă. Așa că am învățat să mimez plăcerea și orgasmul, realizând că, astfel, ei termină mult mai repede și eu scap.

Revenind la zilele noastre, nu știu dacă sexul cu el a fost mai bun sau mai diferit, nu era deloc ultra mare sau potent, doar îmi plăcea mult să fie cu mine și în mine și mă făcea să mă simt sigură și protejată, aparținând cuiva. Și, blestem, gândindu-mă că îl fac să se simtă bine, am simulat orgasmul. Și diversele gemete din timpul actului.

Evident, fiind bărbat, i-a plăcut, am văzut că i-a plăcut, scânteia tot de fericire și asta mă făcea și pe mine fericită.
Și am continuat așa, o perioadă, ne iubeam, îmi plăcea mult de tot să fiu cu el, dar nu reușeam să termin, nici măcar nu mă mai chinuiam, știam că nu o să o fac vreodată.

Până când, într-o seară, la el, eram amândoi în cadă, am făcut sex, cumva rapid, pentru că trebuia să mergem să ne vedem cu niște prieteni la AFI și a fost atât de bine, și m-am simțit atât de fericită și de safe încât am terminat, pur și simplu, fără niciun fel de fast sau preaviz.

Eram atât de fericită încât nu m-am putut abține și i-am zis:
– Știi, acesta este primul orgasm adevărat, cu un bărbat, din viața mea…
Credeam că asta va însemna, pentru el, o dovadă de iubire și de încredere și va înțelege cât de mult a ajuns să însemne pentru mine relația noastră.

S-a oprit din ce făcea, și-a aprins o țigară și m-a rugat să îi explic ce înseamnă asta. Și i-am explicat cum niciodată nu am putut să am așa ceva, că am învățat să simulez, dar cu el am ajuns, în sfârșit, să nu mai mint.
– Adică până acum, în tot timpul ăsta, totul a fost fake? Gemetele, suspinele, zvârcolirile alea, totul a fost fake?
În rezumat, da, așa era, dar, de fapt, eu voiam să îi spun altceva, voiam să înțeleagă altceva.

Nu a înțeles decât prostia asta. S-a îmbrăcat, a plecat și, de atunci, refuză să îmi vorbească, să mă vadă sau să îmi răspundă la vreun mesaj. Și nu știu ce să fac, în mintea mea, în continuare, s-a întâmplat un lucru bun. Care, pentru el, de fapt a fost un lucru tragic. Și nu știu ce să fac, cum să reacționez.