După distracția cu pedigree-ul câinilor lui Furtună, mi-am adus aminte de câinele meu. În zilele astea care au trecut, mă uitam pe net să aflu informații despre Igor, micuțul meu ciobănesc corb, care a împlinit 22 de kilograme la 3 luni și 3 săptămâni.

Mai bine nu căutam. Atâta ură și râcă câtă am găsit pe forumul de ciobănesc corb și aiurea nu am găsit decât pe forumurile auto, forumul softpedia și…oh, wait, cam oricare alt site care permite cetățenilor simpli să își exprime opinia.

Vă spun, oamenii ăștia care cresc câini chiar se urăsc intens și cu patimă. E unul pe forumul de corb care s-a opus omologării rasei (ciobănescul corb e o rasă omologată foarte, foarte recent). Nu am văzut nicăieri, NICĂIERI atâta ură împotriva a ceva ce practic este inofensiv și, dimpotrivă, ajută chinologia românească, prin atestarea raselor milenar existente în zonă. Omul chiar nu dorea omologarea rasei, pentru că, nu-i așa, această rasă nu există, nu există argumente pentru existența ei, nu există câini omogeni etc. Și totul cu ură, cu răutate, simțeai cum fizic scrâșnește dinții când scrie mizeriile sale. Probabil i s-a spart un vas de sânge când au omologat rasa.

Mă gândeam la chestia aia cu pedigree-ul, legat de câinele meu. Părinții lui sunt ciobănești corbi, de la crescători de ciobănești corbi. Pe vremea când au fost cumpărați, rasa nici măcar nu exista, legal vorbind. Practic, câinele meu, ciobănesc corb pur, cu toate caracteristicile rasei sale, cu părinți puri, cu bunici puri, nu are și nici nu va avea vreodată pedigree, pentru că eu nu voi face parte niciodată din acest sistem, nu mă voi căciuli la nimeni, la niciun concurs. Mai exact, Igor nu va avea niciodata drept de montă, conform legii.

Nu-i așa că ar fi minunat să respect legea, nu?
Well, iată, nu.

Și când te gândești că eu doar voiam să pun o poză pe forumul ăla și să schimb impresii cu alți proprietari de corbi. Iată, ghinion.