Într-un din multiplele mele peregrinări din această vacanță de revelion, am întâlnit o tipă. Nici prea prea, nici foarte foarte, oarecum ștearsă. Tipă care s-a recomandat.

Bună, eu sunt Cordelia.

Sincer, am făcut un efort imens să nu mă pufnească râsul. Cât de părinte cu 2 neuroni să fii, astfel încât să îți botezi copilul Cordelia, având în vedere toate sensurile, consensurile și extrasensurile limbii rromâne? Și eu eram nervos pe nașa mea vitregă că m-a botezat în biserică Vasile. Noroc că nu a ajuns și în certificatul de naștere…