Sunt un tip care adoră soarele. Dacă am urât ceva la perioada petrecută în UK, pe lângă tot plus pe englezoi, am urât, la maxim, lipsa soarelui, cvasi continuitatea norilor pe cer, partea mohorâtă a vieții, 4 ploi în 6 ore. Dacă ar fi vreodată să mă mut definitiv din românia, Malaga e locul unde voi zace pentru ultima oară, la soare perpetuu. Deși acolo, iarna, ești cam în plop, că nu au încălzire și mori de frig ca un pinguin la polul sud, că 16 grade afară nu sunt chiar căldură.

Știți care este partea interesantă la asta?
Că, de fapt, mie îmi place toamna, e anotimpul preferat al psihicului meu. Cea mai plăcută senzație, pentru mintea mea și relaxarea ei, este să aud, din casă, cum răpăie ploaia pe tăblii și cum șuieră vântul. Este cel mai relaxant lucru posibil, aș sta să mă uit pe geam încontinuu la asta.

Evident, totul din casă, afară nu îmi place să ies. Bine, nu îmi place să ies nici când sunt 40 de grade afară, adică la 45 în Malaga mai bine mor, dacă nu au Bringo sau alte sisteme. Dați-mi 24 de grade or bust!