Astăzi fac niște ani alături de nevastă, mâine fiica face niște ani de când e alături de noi, prilej pentru mine să mă simt teribil de festiv, inclusiv pe facebook și prilej pentru cea mai frumosă și minunată soacră din lume să vină la noi, să sărbătorim. Și să mă trolleze.

Scris de Nea Ilie de la Sculărie Nu știu pe unde-am citit, întâmplări din scara blocului cu clanțe mânjite, chestii de-astea și mi-ați adus aminte de Pistel. Pistel (încă de pe la 14 ani) era un zdrahon de băiat, cu ceva deficiențe în a pronunța litera R, dar solid, bine legat și cu […]

Când ai mei au decis să îmi permită să accept să îmi aleagă liceul de căi ferate din bucurești, motivația a fost simplă. La cfr ai serviciul asigurat pe viață, plus că îți dă casă. Am urât liceul ăla din adâncul sufletului, cu tot ce însemna el, nu am avut niciodată vreo apetență […]

Nu știu cum e în alte orașe, dar am impresia că, în bucurești, proprietarii de câini cred că, dacă câinele lor se cacă în zăpadă, căcatul ăla trece într-o dimensiune paralelă. Sau zăpada îl topește cumva și îl transformă în țurțuri decorativi. Serios, nicăieri, spații verzi sau mormane de zăpadă, decă te uiți, […]

Prima oară când am auzit eu de curve era…wăhăăău, de mult. Am crescut în cartierul Vitan, iar doamnele de pe Văcărești erau niște companioane obișnuite ale zonei. Le priveam așa, cu religiozitate, aveau întotdeauna dulciuri și chestii bune de ronțăit, inclusiv guma turbo și nu se zgârceau să ne dea. Luam inclusiv jumătate […]

Igor are o rezervă senzațională de depresie, imediat cum iese Luna pe ușă dimineața. Pur și simplu se tuflește și cade pe o parte, de zici că moare pentru că îi pleacă stăpâna vieții. Singurii care îi mai dau chef de viață sunt copiii, când vin de la școală, în rest, dacă […]