Acuma nu știu cum să vă spun, dar citind pe-aici realizez că media de vârstă s-a îngroșat și aproape toți suntem ca vârstă mai aproape de cadavre decât de vii.
Hai, recunoașteți, n-o mai dați aiurea că sunt verde, că merg la sală, că mă încordez…
Câți dintre voi ați prins pagerul?
Sau câți ați avut două telefoane că nu era loc în agendă pentru toate contactele?
Tare curios aș fi cam ce vârste aveți.
Întreb pe domni, că pe doamne nu se cade, le ghicesc eu din ochi.
Uneori mai dau și greș… dar de principiu sunt un bun ghicitor de vârstă.
Vă povestesc o mică întâmplare de acum vreo 2 ani.
(unii dintre voi au mai auzit-o, sper să ne amintim cu plăcere)
Eram plecat cu serviciul undeva la Cuca Măcăii, prin America de Sud.
M-am cazat la un hotel modest.
Am condus 6 ore, eram fiert, când am ajuns în cameră îmi puțeau pantofii atât de tare că i-am băgat în seif.
La nici un sfert de oră mi-a adus ospătarul o licoare fierbinte care mirosea suspect a alcool și mirodenii iuți.
A zis că e de la directoarea hotelului, special pentru mine.
Vă spun sincer, nu m-am simțit deloc flatat, ci mai degrabă vizat, așa că am cerut detalii ospătarului.
Aparent, niciun client nu primește astfel de tratament, deci e clar, directoarea vrea să mă omoare.
Întreb cum o cheamă, cică e brunetă, nemăritată și focoasă.
Nu aveam chef de vorbă, eram frânt, a plecat, am băut paharul și-am ațipit.
M-am trezit într-un țipăt de bărbat rănit.
– Uuurgghhhhăăăăăăăhh!
Mă uit pe geam, un tip cu o drujbă în mână agățat de-o scară stând să cadă și c-o creangă înfiptă în locul unde bărbații își țin cele mai de preț obiecte, țipa cât îl țineau plămânii.
Alerg, din ce mai știu și eu limba locală înțeleg că domnul cu pricina tăia copacul iar creanga s-a răzbunat.
În fine, au sărit ospătarii, l-au dat jos, a venit și-un doctor, l-au întins pe jos, nu era cine știe ce dar avea o vânătaie zdravănă pe coiul stâng.
Lângă mine, o brunetă ochioasă oftează.
– Haideți doamnă că n-a pățit nimic, e puțin julit…
Clipește din ochii mari și umezi și-mi întinde mâna:
– Sofia Gabriela Valeria Carmen de Lacrimosa, directoarea hotelului, domnul de pe jos e soțul meu.
Cu vocea cea mai speriată de care am fost în stare am scos un “Aoleu! Vă compătimesc.”
Îmi dădeau și mie lacrimile și cred că au lăcrimat și pantofii din seif.
– V-ați rănit și dumneavoastră? (mă întreabă directoarea).
– Nu doa… domniș… doamnă… că nici nu știu cum să mă adresez, ospătarul v-a descris ca pe o domnișoară brunetă, frumoasă și sub 25 de ani. Și eu așa v-am trecut în agendă. Iar acum aflu că sunteți măritată și trebuie să vă trec în cealaltă agendă.
Pauză. Oftează. Apoi un răspuns sincer.
– Știți ce, lăsați-mă în agenda aia până vedem ce spune medicul.
Adică?! Eu sunt verde, mă lăuda și amicul Ramses când priveam muncitorii cum îi construiesc piramida. 🙂
Din 27 iulie 1965 înaintea erei noastre. 🙂
57, aici (nu-mi vine să cred nici mie) .
Tata, aproape 83: bătrîn îi drumu’ țării.
Acu’ cîțiva ani, 70+, era internat în spital.
O asistentă se referă la el ca “bunicul”.
Tata, f revoltat: eu, bunic?!
Acu’ te învăț cum să faci prunci !
valeu 57? tataie, te tii bine. in general evaluez varsta comentatorilor dupa stilul de scris, nu credeam ca ai ajuns la 40
Ți-am zis că-s mai bătrîn ca tine.
Fără “tataie”, că fac și eu ca tata :))
credeam ca zici in gluma:)))
Mda, avantajul e că și femeile-mi dau vreo 15 ani mai puțin 🙂
nu e rau
am ajuns eu la 33 si citesc pe aici de cand eram in liceu 🙁
well, sper ca ai iesit bine ca om, ca sa nu ma simt rau ca am stricat vreun caracter fraged:)))
aproape 50 de ani.
însă fiind LA Bătrânețe constat că am început să cunosc fauna din jurul meu și că fauna vrea bani mulți și case ușor vandabile, iar pentru asta fac mult rău și dau țepe
Păi ești destul de tinerel dacă zici de pager. Să vezi cum era să faci convorbire telefonică cu înțelegere, cînd prietena îți trimitea anunțul pentru joi seara iar poștărițele puturoase le strîngeau, dimpreună cu toate scrisorile și le aduceau sîmbăta. Iar ea (consoarta de acum) aștepta ca proasta la poștă și “nesimțitul” nu catadixea să vină la ora/ziua fixată. Nu, nu aveam “fix” acasă, nici măcar din ăla de săraci, adică “cuplat”…
Alo, Mitocu, vorbiti??
Pfaidemine, nu-mi spune, te șopteai cu prietena de sâmbătă seara în telefon și (chhhhhhrrrpft) o auzeai pe doamna Ana, centralista:
– VORBIȚ?
– Da, doamnă, că doar nu ne privim.
Senioru’ e tânăr. Atât.
Stați pe loc. Nu mai comentați nimic. Să vă zică pensionarul ăsta de nea_zăpadă din ce secol e 🙂
Băi, scheleton ambulant, tu nu te uiți că ești mai vechi decât Codex Aureus?
37 aici: il citesc pe nenea si pe printesa ardealului de prin gimnaziu. Prin sebi v-am descoperit .Ma simt mai batran acum ca am spus asta :))
50. Garmin imi zice ca am 44,5. Mintea imi zice ca am 26. Fără reclamații majore de sănătate, cu cam 3000+ de km de bicicletă/an și ~63000 metri diferență de nivel pozitivă. După ce am văzut aproape 3 cifre pe cântar, m-am întors în zona unde BMI este pe verde.
Am prioritizat întotdeauna timpul liber sau petrecut cum vreau eu în detrimentul banilor – până acum nu regret. E bine că am după ce bea apă, dar nu am reușite financiare majore. Cred că situația asta de a fi tot timpul cu ochii după a genera venit mă ține în priză și mai verde. Nu m-am plafonat — freelancer de prin 2007, când nici nu exista conceptul de WFH.
Te citesc de peste 20 de ani – te-am găsit în feedul lui Visurat – pe care îl citeam pentru saga “Pilif”.
Asa ca stiu si de “cuplat”, si de pager si de “…mai am 100 ca tine la usa”
47 aici. Bine, pe la sfarsitul verii, dar totusi…
deci 46!
55 da-n zilele rele nu-mi dai mai mult de 53-54
valeu tataie…
Hai ca inca mai pot scrie cu 4 in fata.
Sunt tinerel pe aici, mai rau la birou unde am colegi a caror tata e de o seama cu mine.
aici era?
ne batem pe spate ca inca suntem stejari, verzi…
dar nu prea tare ca ne pleaca umarul.
particip
azi constatam, la sala, ca mi-am vindecat cazatura de la enduro, dupa 6 ani, nu ma mai doare umarul stang. dar mi l-am busit pe dreptul si nici nu stiu cum
exact – nici macar n-am glumit.
si eu tot cu dreptul sunt in service de vreo saptamana deja.
51 in noiembrie anul trecut
46+ aici dar, chiar azi vorbeam c-un prieten de-un leat cu mine ca in vreo 3 luni devine bunic. Am imbatranit; chiar daca nu vrem s-o recunoastem.
La multi ani cu sanatate, mosilor! 🙂
batrani? ce? unde?
Nu stiu! Cine-a zis de batrani?!? Cum de si-a permis?
Unele criterii sunt dubioase. De exemplu, de pagere au auzit unii foarte recent prin Orientul Mijlociu.
La câte prostii am spus pe aici, mi-e rușine să-mi scriu vârsta. Nu sunt curios de vârsta celorlalți, pariez că Nea’ Ilie ar scrie lejer un text de licean sau Dani Corban un tratat filosofic despre existența transcendentală a efectului fluture. Râdeți și glumiți fraților, când veți pierde asta, veți pierde lumea.
Lowkey, bro, vibe-ul ăsta e cam sus, no cap, gen chiar dă main character energy, fr.
47 în 2 zile. 🙂
La mulți ani, o țuică!
Mersi, Nea Ilie!
Dar am cam pus stop la alcool. E timpul să mă concentrez pe alte vicii.
Bea și partea mea.
Nu-mi dai mai mult de 30.
E nu. Stai potolit. Ești în club de ceva vreme :)))
30 p-un picior…
48. E blogul pe care-l citesc zilnic de peste 20 de ani. Nu prea comentez, în general sunt de acord cu părerile autorului. Aici e singurul loc unde, de-a lungul anilor, am avut curaj să trimit niște “scrieri” și, spre surprinderea mea, Arhi le-a și publicat. Mi-am luat și hate, am primit uneori și cateva aprecieri, aia e, viața merge înainte, vorba lui Freddie. Sper să-l mai țină balamalele pe Arhi ceva ani, să nu renunțe și să dispară ca pagerele lui Nea Ilie.
Să nu dispară ca Nea Ilie, tout court. Ăsta, de când cu caloriferele, apare p-aci mai rar decât virginele la Crucea de Piatră sau neuronii în Cimișoara.
S-a dus naibii și rugina de pe calorifer. Trebuie să-ți povestesc (mai nou) cu aerul condiționat. Au scăpat doi colegi un aer condiționat fix pe umărul meu. Acum am mâna stângă imobilizată, stau cu Tens Unit lipit pe umăr 🙂
Știi cum e, de la ceva trebuie să ni se tragă, doar n-om crăpa așa din senin :)))
Nu te face pe matale o mână imobilizată. Era o vorbă cu rața înecată, dar nu-mi amintesc exact.
Nu te face pe matale o mână imobilizată. Era o vorbă cu rața înecată, dar nu-mi amintesc exact.
Sănătate să fie!
41 et demi. Simt deja ca se stinge flacara.Simt ca devin apatique, depressive and shit.
trece. e criza varstei mijlocii. toti am fost acolo. unii își iau masina roșie. alții nevasta tânără. ce te coafează, ala e
Alții nevastă roșie, mașină tânără…
41 si o saptamana
Am recitit comentariile si m-am gandit la o chestie… Ce faceti saptamana viitoare? Haideti sa ne vedem in Herastrau la o tabla, un sah sau o “Cruce” – jocul de carti, stati linistiti! Pana atunci intra pensia asa ca n-aveti scuze.
Apropo’, ati remarcat ca la articolul asta n-a comentat nici o femeie?! ☹️ Oare de ce?
62 , asta e
maestre…
52 anul asta. In vremuri imemoriale mergeam la posta din sat si ceream o convorbire cu taxa inversa pentru a vorbi cu ai mei care se aflau la capitala. Nu-mi mai amintesc de cand citesc pe aici. Batranetea…
47, proaspat impliniti.
Sper sa mai citesc pe’aici inca pe’atat :)))
51 de primaveri implinite. Acum vreo 5-6 ani le spuneam copiilor mei (majori de curand) ca sunt un copil care trebuie sa educe niste copii. Ca si mie mi-ar placea sa fac tot ce isi doresc ei dar e ceva care ma indeamna sa fiu mai prudent si mai calculat. Era varsta, desigur. Uneori imi place ce scrii, alteori imi vine sa te scot din feed. Dar timpul m-a facut sa fiu mai rabdator. Intotdeuna se poate mai bine. P.S. poza din profil e de acum 19 ani.
acum 19 ani aveai un blog, sunt aproape sigur