S-a întors fiică-mea de la Brăila, locul unde se duce să aibă răsfăț 100%, că deh, singurii bunici, cu o nouă pasiune, pentru că bunica ei o învață toate lucrurile bune din lume. Aruncatul cu baloane de apă. Așa că, evident, a trebuit să îi cumpăr baloane de apă, care, sincer să fiu, nici măcar nu știam că există, nici măcar nu mai țineam minte că, la vremea mea, am avut și eu perioada mea de baloane de apă.
Doar că eu, venind din antichitate, foloseam drept baloane, altceva. De fapt, prima dată când am practicat sportul de-a aruncatul a fost atunci când am adus, de la Mitoc, niște saci de cartofi, pentru că, pe vremea luminatului împușcat, cartofi nu găseai nicăieri, de fapt nimic nu găseai nicăieri și dacă aducea cartofi la Aprozar (mă mir că nimeni nu folosește brandul Aprozar pentru vânzarea de legume fructe, având în vedere că jumătate din țară încă trăiește având amintirea numelui în memorie), deci da, dacă aduceau cartofi, erau mici, plini de bulgări de pământ și trebuia să cumperi tot ce îți punea ăla când lua cu fărașul cartofi și îți punea în plasă sau trebuia să cumperi cartofi dar și 2 conserve de mazăre verde, gen. Ca la librărie, când puteai cumpăra Amintiri Aproximative, de Vlad Mușatescu, dar doar dacă cumpărai și colecția de cuvântări de la Plenara Partidului Comunist Român, ale toarășului secretar general.
Am divagat puțin. Deci foloseam cartofi. Da, stând la etajul 9, fiind copil, neavând voie să ies din casă pentru că trebuia să fiu părinte de rezervă pentru frații mei mai mici, cărți nu mai aveam, pentru că mi le rupsese și aruncase mama, pentru că îmi stricam ochii și mintea, citind la masă, trebuia să îmi găsesc și eu o ocupație. Așa că mi-am găsit ocupație aruncând cartofi de la etajul 9 în capul trecătorilor. Din fericire, nu am nimerit pe nimeni, niciodată, mă înfioară doar gândul acum, ce s-ar fi putut întâmpla.
Pasul următor au fost prezervativele. Știu că poate vi se va părea ciudat, dar în orânduirea socialistă multilateral dezvoltată, prezervativele erau frowned upon, nu știu sigur dacă interzise, dar oricum nu aveai de unde cumpăra. Se făceau rost de la șoferi de tir, care aduceau din Polonia, Ungaria. Și am găsit undeva, ascunse, în raftul de sus din șifonier, o sacășică cu ele și am crezut că sunt baloane. Nu mi-a plăcut să le umflu cu gura, pentru că erau niște baloane unsuroase și aveau un gust de vaselină. Așa că mi-a venit ideea genială de a le umple cu apă și, exact, de a le arunca de la etajul 9, în capul trecătorilor. Acolo am nimerit. Și nu prea avea cum să mă prindă cineva, unde aruncam eu era între blocuri, toate apropiate între ele, toate cu 10 etaje, blocul meu avea 195 de apartamente și era mic. Aruncai pe balcon și jeap, te lăsai jos. Te prindeai dacă ai nimerit sau nu după urletele care se porneau, sau nu. Dacă erau urlete, te retrăgeai, obiectivul zilnic fusese atins. Dacă nu, next. Până am terminat prezervativele. Da, am luat bătaie că le-am terminat, evident.
După aia am mai umflat cu apă mănuși chirurgicale, dar acolo chiar nu prea aveai de unde să faci rost, așa că țineai de ele ca de ochii din cap, nu le aruncai pe geam, doar le umpleai și admirai cât de mari se făceau. Am încercat cu pungi de 1 leu, dar erau niște mizerii prin care curgea apă prin multiple găuri, așa că alea au fost cam ultimele experimente de gen.
Între timp, am mai crescut, am trecut la lupte cu cornete prin șantiere, dueluri cu spade de alun și protecție din capace de borcan, tras cu praștia la țintă prin oberlichturile deschise de la bucătăriile oamenilor, încercând să spargem becurile, plus alte ocupații simpatice.
Ce tare, cum am uitat eu de bombele de apă ale vieții. BIne, acum nu vă imaginați că o să arunce fii-mea baloane cu apă în capete de bucureșteni, mai ales că stăm la parter. Dar o să fie haios în parc.
Ce a mai cautat lumea pe Google
- atat rogue one
- "lu smecheru"
- apartamente tomis plus
- acid glicolic farmacia tei
- black friday 2025 farmacia tei
- alexandru zamfir
- flavia grosan cancer
- bancnota de 1000 dolari
- nicusor presedinte
- apartamente italia
Aruncam din cămin, în Regie. Pe călduri ca astea de-acum. Cu toate astea, fetele pe care le nimeream nu ne mulțumeau.
Nu-mi amintesc ce pungi foloseam. Unu mai tembel a scos chiar furtunul de la hidrant.
hidrant hidrant sau e eufemism la urinat de pe bloc?
În liceu au scos colegii manica de incendiu pe geamul de la ultimul etaj al dormitoarelor.
@Arhi: hidrant-hidrant, Nu eram animale, 🙂
Apogeul a fost aruncatul cu borcane în milițienii care mai patrulau printre cămine. Se umplea borcanul cu apă, se înșuruba capacul și se lansa de pe cămin, sau din balconașul de la ghena de gunoi.
Ne-am trezit apoi că au făcut razie în tot căminul și au confiscat tot de la bișnițarii căminului: blugi, țigări, cafea, tricouri, cămăși de Braiconf, pantofi, BRRC, etc. Bișnițarii nu aruncau, milițienii își luau oricum dreptul de la ei, dar s-au folosit gaborii de incident ca să-și mai căptușească buzunarele.
Parca Corban sau tot un ciudat din asta povestea mai demult aici pe blog ca punea cuie si lame de ras in cartofi si arunca de pe balcon, deci la baloane cu apa e o nimica toata.
Ai luat din alea pe pai de plastic cu elastic si cu racord la robinetul de apa?
nu, sunt fix ca alea din link
Astea sunt cele mai misto, umpli cu apa 100 de baloane o data!
confirm, pe langa faptul ca umpli 100 de baloane deodata, fiindca au elastic, nici nu mai pierzi timpul sa le legi. 100% merita banii.
dai 100 de baloane unui plod de 6 ani, va arunca 100 de baloane in 60 de secunde si va veni instant dupa altele
a adus o mamica in parc. sunt niste baloane mici care se sparg usor si vin si cu un fel de vermorel sa le umpli. pe caldurile astea s-au distrat copii aruncand intre ei.
la Braila stiu ca se practicau paparudele
Da, se distrează bine copiii. Mai puțin se va distra părintele fraier care strânge dupa ei în timp ce ceilalți părinți rânjesc satisfăcuți, că pe ei nu-i deranjează mizeria și oricum o să vină peste 3 zile cineva să măture.
wow Eugen, cum, copiii fac dezordine si mizerie cand se joaca la 3 ani?
Sunt unul dintre sponsorii principali jocurilor din părculeț: cretă, baloane, lopățele pentru nisip, hârtii de colorat. În același timp, sunt și unul dintre puținii care strâng după toți copiii.
așa și eu acum câțiva ani, am luat vreo 10 seturi*100 și pistoale cu apa pentru tot parcul. distracție maximă!!
dar nu va spun câtă miue mi-am luat de la proas… mamiki care spuneau că răcesc copiii!! fiind 40 grade afara…
Da:
Baloane de apă
Mere, pere
Struguri
bile de rulment
@Dani Corban: Role conice? Role cilindrice?
Nu, rulmenții erau prea valoroși. Din aia ne făceam skateboarduri. Dar alții trăgeau cu ei cu praștia…
O mizerie multicoloră ce lasă în urmă baloanele astea. 🙂 Noi măcar aruncam pe jos de Paște coji de ouă ecodegradabile, se integrau foarte bine în covoarele de coji de semințe pestrițe de pe la bănci.
Cartofi buni nu-mi permiteam să arunc, totuși, eram educat: foloseam doar cartofi împuțiți, moi și care se cam dezintegrau la aterizare. Din fericire, nu aveam beci, iar cartofii din balcon se stricau foarte repede la căldură, așa că aveam materie primă. Ca să nu fiu depistat, aruncam spre trotuarul de la scara vecină și tot așa, așteptam să aud înjurăturile. Din ce țin eu minte de la prezervativele noi (că am găsit și spălate spre reutilizare) și roz, aveau un fel de pudră de talc pe interior, deci sarcina de a le sufla revenea celui mai tâmpițel din grup. Nu eram eu mereu ăla. Happy times!
prezervative cu pudra de talc?
Ceva aveau aplicat cu siguranță, poate vreun praf anticoncepțional sau reziduuri de la procesul de fabricație… În cel mai rău caz, erau urme lăsate de CTC. 🙂
Dap, aveau ceva pudra pe ele, imposibil de umflat ca aveai gura plina de praf. Erau intr-un ambalaj de carton albastru parca.
nu cunosc, menut, astea ale mele erau in niste pachetele aurii si aveau gust de vaselina si erau alunecoase. dar in continuare, talc…pe sau in prezervative? voi sunteti siguri? adica…intelegeti la ce ma refer? cum adica…talc?
Nu mai poți fi sigur de nimic în ziua de azi, dar ce face românul când nu știe? Îl întreabă pe AI.
“Da, prezervativele din perioada comunistă aveau pudră (de obicei talc sau amidon de porumb) atât pe exterior, cât și pe interior. Această pudră era folosită în procesul de fabricație din latex pentru a împiedica pereții din cauciuc să se lipească între ei în ambalaj.
În România anilor ’80, cele mai întâlnite erau cele chinezești (precum marca Protex) sau diverse produse aduse din țările socialiste vecine, care nu conțineau lubrifiant lichid sau siliconic modern, ci doar această pudră fină.”
Cred că mai avea un scop amidonul ăla: se îngroșa instrumentul, în contact cu secrețiile. 🙂
bai nene…
Da, îmi aduc și eu aminte de prezervativul (singular) cu pudră de talc, refolosibil, care era “ascuns” în șifonierul alor mei. Într-un fel de plic de carton cu multe caractere chinezești.
În altă ordine de idei, Cetin, vezi că Al Conan Doi a scris “Aventuri aproximative”, dar nu te condamn, la vârsta noastră amintirile devin aproximative.
ma trolezi, nu? daca vrei, ti le trimit, ca le am in format digital pe undeva
Romed cumva?
Prin nu știu ce minune în 88 s-au găsit la tutungerie în cartierul 23 august.
@Kronwurst: sunteți habarniști și voi și AI-ul, nu era nici talc, nici amidon. Și nu era ca să se îngroașe instrumentul, ci ca să stea tare – “cimentul tot ciment, dom’le!” 😀
Musatescu nu era nenea cu Aventuri aproximative?
Arhi, nu te trolez, man. 🙂
Aventuri aproximative, Vol. I (1984)
Aventuri aproximative, Vol. II (1986)
Aventuri aproximative, Vol. III (1987)
Oameni de bună credință (1989, titlu modificat de cenzura comunistă pentru Vol. IV)
Vlad Mușatescu a fost și rămâne scriitorul meu preferat în zona de umoriști. Primul volum din “Aventuri” (că doar pe ăla îl aveam pe vremea aia) l-am (re)citit până s-a făcut ferfeniță.
dependentdearta.artmark.ro/ro/lot/lot-format-din-sase-prezervative-mini-max-dermatina-romania-inceputul-anilor-80-ro-79029
astea erau prezervativele cu talc, pe o parte (exterioara) talc si pe partea cealalta o vaselina intr un compus gen lanolina sau glicerina.
Se presupunea lavajul partii exterioare inainte de a trece la actiunea propriu zisa.
prezervativele Protex, care au dat si numele generic al prezervativului in Romania, erau fabricate in China, un plic din carton cu un fluture pe el si produsul era protejat cu o hartie cerata care se lipea in ambalaj din cauza caldurii.
Tratate cu un gel spermicid cu specificatii clare de temperatura de stocare, acesta ataca latexul si facea produsul inutilizabil. Nu aveau pudra de talc.
Gizas, ce dracu` faceati cand erati tineri? Chiar le aruncati pe geam? Poate…da` folosite ma copii.
pai aveam 10 ani bai:)))
Prezervativele românești ale erei comuniste se făceau la Dermatina, aceeași fabrică ce producea gumele alea oribile de șters. Cred că și materialul era același. Ieșeau cu pereții groși, și da, aveau o pudră, cel mai probabil talc, ca să nu se lipească în timpul stocării.
Se mai găseau în farmacii prezervativele chinezești, nici alea lubrifiate, dar măcar erau fine. veneau în cutiuțe de câte 3, cutiuța arăta ca și chibriturile alea de carton, multicolore și cu un fluture frumos, desenat. Cutiile aveau culori diferite, dar erau ca să bucure ochiul, nu era color coding.
Daca plasticul pe care il lasa in urma baloanele e problema – va recomand urmatoarea miscare , din doar cativa pasi simpli.
cumparati bureti, burete-burete, natural, pe care apoi il tai pe marimea pe care o poate apuca si arunca un copchil.
Daca pui buretii intr-o galeata cu apa, se prind copiii singuri ce e de facut mai departe.
Cine ramane fara munitie trebuie s-o dea la pace cu restul sa se poata recupera proiectilele.
Prin anii ’90, un grup de adolescenți/tineri găsiseră o distracție mai interesantă. Unul dintre ei avea acasă în curte benzinărie (pe atunci nu era curte închisă cu gard, înțelegeți voi). Își lua fiecare câte două sticle umplute cu benzină de la generosul furnizor, cu cârpe îndesate în gura sticlei. Cred că renunțau ușor la ulei că nu aveau de unde și, în plus, ei voiau să se distreze pe moment, nu să pornească incendii greu de stins.
Se duceau pe podul peste Canal, pe partea dinspre IMUM (știe Cetin 😉 ) și le aruncau pe străzile care treceau pe sub pod, după ce aprindeau cârpele, bineînțeles. (Fazele cu psihopatul grupului care a aruncat sticla în curte la om nu le mai povestesc, a fost exclus de la alte manifestări culturale ulterioare)
Copiii din ziua de azi nu mai știu să se distreze.
In clasa a șasea luam cîte o gură de motorină și pulverizam in aer deasupra unui chibrit aprins. Nu spun ce efect avea pe culoarele intunecoase ale școlii (deh, ”iepoca de aur”).
Motorină în gură? WTF… Cred că nu mai simțeai gustul mâncării 3 zile.
Făcea și la noi un băiat, dar folosea kerosen/benzină sau ce plm se punea în fiolele alea cu care alimentai brichetele pe benzină. Nu avea decât un miros ff slab. Într-o zi i-a ieșit și pe nas, sau s-a stropit pe nas, și s-a întors flama. Nașpa…
Eu foloseam sprayurile (deodorante și fixativ) maică-mii ca să fac aruncător de flăcări.
Faptul că acum se găsesc de cumpărat parcă taie puțin din distracție. Era ceva palpitant când trebuia să faci rost de obiectul de distrus, plus că “așteptai” furtuna atunci când era descoperită fapta. Negai, dar cine să creadă.
Oricum, la vârsta mea pot să spun că n-am prins din astea, mă jucam civilizat în casă, poate voi ăștia mai bătrâni să știți cum e.
cartofi și mere stricate; ne-am lăsat în ziua cînd am nimerit ouăle din sacoșa unei doamne! după ce a blestemat ca un muscal beat s-a pus sărmana pe un plîns…
Pfff, să vezi cum e cu roșii (tomate)… La practica agricolă zburau precum șahedurile kaghebistului..
n-ai fost la porumb, este?
Am fost cam la de toate. La țară făceam 2 luni de practică. Nu mai zic și de (curățat) sfecla de zahăr. Am avut și un clenci cu diriga în a șasea (nou venită în școala noastră). Aveam o infecție zdravănă la un deget și nu puteam umple repede găleata cu cartofi, rămîneam în urmă. La care ea a aruncat o dojană cu ”azi ești absent din cauza asta”, după care m-am uitat lung în ochii ei și i-am vărsat la picioare găleata aproape plină cu cartofi, fără să spun nimic, apoi am pus găleata pe umăr și am plecat. Ia ghici cine a oferit scuze la prima ședință cu părinții și s-a făcut roșie la față? Arion Lucia se numea tipa, profă de geografie.
Mda.
Ne adunam mai multi la un coleg acasa (la etajul 9 – langa gara Bv).
La parter era o cofetarie, cu mese afara pe timp frumos.
Pungi cu apa, baloane cu apa, prezervative cu apa… o singura data m-am uitat in jos sa vad efectul (ca ne feream repede dupa balustrada pana incepeau injuraturile). Banuiesc ca nu era funny pentru cei de la masa sa le plece sucul si prajitura direct in brate – luate de un val de apa.
Le mai cer iertare in gand din cand in cand.
Pe mine ala de atunci l-as cam palmui pe alocuri. Vremuri…
Am aruncat o singura data ceva de la geam. Tot de la etajul noua. Aveam vreo 8 ani si eram deosebit de prost. Am vazut de la geam ca pe partea cealalta venea de la scoala o fata de care imi placea mie. Dichisita, aranjata, toate cele.
Si ce m-am gandit eu sa fac sa o impresionez? Aveam pe balcon o ladita cu piersici fleoscaite. Am luat una si am zis sa arunc spre ea, cumva crezand ca pica piersica aia langa, ea vede si e impresionata de forta mea.
Doar ca am nimerit-o fix in cap si i s-a scurs piersica aia pe rochita. Initial a crezut ca a fericit-o o pasare si a inceput sa planga dar dupa i-a zis cineva ca a venit de la blocul de langa. Noroc ca m-am bagat repede sub geam si nu a vazut cine a aruncat.
Mai era si fata de politist. A umblat ala o saptamana prin cartier sa intrebe cine a aruncat. Noroc ca n-a dat de ai mei sa-i intrebe daca avem piersici fleoscaite in casa, ca sigur ma dadeau in gat.
Atunci m-am speriat rau si de atunci m-am lasat de sporturi d-astea.
pungi cu apa…era sport national și la mine. aveam o ruda la o fabrică de sare și aducea de acolo role întreci de pungi noi, și relativ bune, nu scăpau apa. Oricum cele mai tari lucruri aruncate de pe bloc au fost:
1. Bulgare de zăpadă făcut din toată zăpada de pe bloc. Efectul? Toate antenele de pe balcoane de la 10 la parter au fost rupte. Cred că acum spun public prima oara chestia asta.
2. sac de azotat de amoniu plin cu apă. Asta era special că era foarte gros și bine lipit. L-am aruncat lângă poștaș la vreo 10m și l-am udat leoarcă.
Era okay să rămână conținutul original din sacul 2, amestecat cu puțină motorină plus un firestarter= love:)
@i
Firestarter înseamnă ceva exploziv, nu flacără simplă, că-i trebuie undă de șoc pentru amorsarea exploziei.
Baloane, nu. Dar prin generală am intrat în posesia unor seringi supradimensionate, din alea de se foloseau la animale mari, precum vacile. Stăteam la etajul 6, așa că le-am găsit rapid o întrebuințare distractivă în a uda oamenii de sus. Nu-i nimeream în cap (deși acesta era obiectivul), nici măcar nu-i speriam, doar tresăreau puțin la zgomotul dârei de apă ce se izbea de asfalt. La sol, pentru distracție acvatică, foloseam pistoalele cu apă și duceam „bătălii” între copii. În prezent, am văzut că au apărut niște tuburi cilindrice cu pistoane cu care copiii se udă între ei. Sunt ca niște seringi imense, pentru dinozauri sau ceva.
Ehe…sarmale de la etajul 8!
Nimeni nu a fost rănit!
plusez cu oua inrosite de paști
bine ca nu erau de sange
cine mai avea acces la sânge crucificat după 2000+ani?
dacă nu e dăla,nu se merită.Parol!
băi, acu’ mi-am amintit poveste de la un coleg de facultate! prin ’90-’91 (noi am început ISE în ’92) ăsta făcea ceva Poli și stătea în T17 din Campusul Tudor Vladimirescu; căminul e cel mai mare din Iași și camerele aveau între ele baie; două camere, o baie; și aruncau ai ăstuia pungi cu apă înspre niște roacări care executau ceva vodci pe terasa de la Estudiantina; bineînțeles că nici aruncătorii nu pierdeau vremea cu citit sau mîncat, executau și ei; bere! urlă roacării: băăă, ter’nați! venim peste voi!!! ăștia mai aruncă o pungă, care le sparge ăstora sticlele de pe masă! unu’ mai prost stă sa se uite, roacării identifică etajul și camera!
– pulă, vin ăia peste nooooiiii!!!!
in loc să iasă din cameră, ăștia baricadează ușa! apar roacării:
– deschideți! deschideți că rupem ușa!!!
– alupigus, fraierilor!!!
și se hăhăiau, beți de bere!
la un moment dat se dă de perete ușa dinspre culoarul de la baie (roacării intraseră prin camera ailaltă)!!
cu ușa baricadată cu masă, saltele etc. ăia erau ca șobolanii în cursă:
– mamă, ca bătaie ne-am luaaaaat… zice al meu…
Azi viitorul nu mai este sumbru ca ieri 🙂
Când eram student se înființase comitetul de pungași care aruncau cu pungi cu apă de pe cămin. Frumoase vremuri.
Eu am gasit o sticla cu benzina in balcon. Turnam un pic de benzina pe o foaie de hartie si aprindeam hartia. si o lansam de la balcon. Asa frumos se ridica datorita aerului cald creat de foc. Odata a batut vantul si a venit hartia inapoi in balcon si era sa se aprinda ceva din balcon. Imediat am stins panicat cu piciorul. Si da aruncam si baloane cu apa. Am nimerit pe una in cap si a venit la usa si a sunat vreo 10 minute la usa. Noroc ca eram singur acasa. Atunci m-am lecuit de baloanele cu apa. De petarzi nu mai zic. Aruncam sute din camera. Pe unele din ele le detonam in camera. Imi placea ecoul facut cand bubuiau. Daca stia mama ce prostii faceam singur acasa….
Noi aruncam sticle din plastic, de diferite dimensiuni, pline cu apa. Si acum ma mir ca nu am omorat pe careva.
Ieseam de la birou cu o colega si din blocul de peste drum a aruncat cineva o baterie. Era o baterie de-aia mare, R20, care a atins-o pe tampla dreapta.
A lesinat pe loc, am chemat salvarea, nu i-a spart capul, dar i-a taiat pielea de pe tampla, mai mult a ras-o.
Si-a revenit, dar a fost traumatizant.
Nu a fost descoperit autorul, cu toate ca n-ar fi fost greu.
baloane?! prezervative?! erai pa bogatie, boss.
pe vremea mea ‘dacat’ pungi de plastic ‘d-un leu’ sau d-alea mai mici si subtiri, fara toarte, in care iti dadeau diverse la Alimentara.
Alea mari faceau mai mult ‘damage’, pentru baieti. Alea mici pentru fete.
Bunica mea statea in Bucuresti, sa i fie tarana usoara, la etajul al 9lea, cu ceva balcon gen 2 metri pe un metru patrat, Berceni. Si povestea ca lasase oala cu ciorba pe balcon, economisea la curent, fiind singura, mai greu cu banul. Se grabise la un moment dat sa ia ceva din balcon si nu si a dat seama si a rasturnat oala. Oamenii de la etajele inferioare aveau rufele la uscat pe sarme in afara. Iti dai seama ce etalare de culori si forme.
Bafta a fost ca la etajul al 10lea, deasupra ei, statea un betiv care avea obiceiu sa mai arunce cu mancarea dupa nevasta lui si a scapat basma curata.
Vine unchi miu prin tara, tot la apartamentul bunica mii din Bucuresti, se intorsese din Canada. Frecusu cu fusul orar, lungul drum cu avionul, escale etc., se aduna si pica omu rupt de somn. La vreo 10 minute dupa ce adoarme, se gaseste unu sa isi ascuta coasa in fata blocului ca sa taie ceva iarba/buruieni. Se scoala cu niste ochi bulbucati unchi miu, direct la cada umple o galeata si jap, s a auzit un pleosc si ceva injuraturi instante. Trec vreo 5 minute si reia omu procesu de ascutire coasa dar simteam ca privea in sus, mai dadea cu piatra, mai scapa iar o injuratura.
I-am urat pe cei ce aruncau chestiile astea. Si aveam destui cretini in cartier. Pe la 16 ani mi-a venit o ceapa direct in san. Am avut un nodul luni de zile pana s-a resorbit.
Lui fii-miu i-am zis ca daca-i vine ideea vreodata sa faca asa ceva il bat de il ia mama zmeilor.