Dacă închid ochii, îmi aduc aminte ca și azi de copilăria mea de la țară, de lângă plantația de cafea a lui tataie.

Cum mă treazeam dimineața și stăteam pe balansoarul de pe cerdac, sorbind un java ethiopian, împreună cu un carpați ciordit de la tata decuseară, ca să nu mă trezesc de dimineață, când pleca și el la plantația de banani a familiei.

Nu am amintiri mai frumoase decât cu scuipa tataie în palme, lua secera și începea să dea jos lujerii de kopi luwak, încet, cu grijă, parcă cerându-și iertare că îi secera din viață și din soare, cu scopul clar de a ajunge fiertură.

Miroaznele proaspete de cafea prăjită la marginea câmpului erau incredibile. Mergea bunica cu o mămăligă cât roata carului, un ou fiert moale și, în timp ce se prăjea cafeaua de prânz, bunica rupea o crenguță proaspătă de kopi, o cojea frumos, ca să iasă aroma aia bună, o înfigea în gălbenuș și îi dădea bunicului să o lingă, împrreună cu un dumicat de mămăligă. Și mâncau așa, amândoi, dintr-un ou, cam 20 de minute, cât să se prăjească bine cafeaua.

Da, băi, românul se pricepe la marketing. E ca la jumbo, aia cu Cu toții avem rude în Grecia, în posturi de conducere. Așa și aici. Cu toții avem un tataie care creștea javaneză în curtea din spate.