Ori mi-am selectat eu prea bine bula de internet, ori oamenii au devenit mai deștepți, ori au murit mai mulți în pandemie decât estimam. Pentru că nu am văzut nicăieri clasica discuție anuală despre cum Valentine s day este o sărbătoare consumeristă pe care nu trebuie să o adoptăm, pentru că noi avem sărbătoarea neaoșă, Dragobetele, acest nume care îți lasă o duhoare de usturoi vechi în gură, când îl rostești. Și chiar îmi lipseau argumentele alea bune dacice, religioase, strămoșii care au murit pentru ca noi să putem să sărbătorim neaoș și tradițional.

Revenind la această sărbătoare consumeristă a iubirii, mă gândeam la două lucruri.
Cumva, societatea, în această perioadă, te face să te simți vinovat că nu faci parte din acest minunat curent al iubirii. Cum, nu sărbătorești Valentine? Pffft, ce iobag. Cum, nu ai pe nimeni de Valentine? Ce ratată, cum să nu ai pe nimeni de cea mai importantă sărbătoare a iubirii?

Și văd pe net, în comentarii sau aiurea, oameni, dar mai ales femei, triste, fără chef, încercând justificări timide în fața unora și altora, simți efectiv povara presiunii sociale de pe umerii lor.
Lucru incredibil de greșit.

Nu vrei să sărbătorești Valentines? Excelent, nu sărbători, fii exact ce vrei tu și cum vrei tu și, CEL MAI IMPORTANT, ce te face pe tine fericită. Așa cum nu trebuie să sărbătorești Paște, Crăciun, Hanukkah sau Ramadan, așa nu trebuie să te supui niciunei cutume sociale, dacă nu ți se pare că nu ți se potrivește.

Ești singură de Valentine? Excelent. Ești tânără, frumoasă, ești smart și știi ce îți trebuie. Vrei, cel mai probabil, o relație care să te împlinească, nu doar pe cineva care să fie acolo ca să dea bine la lume. În niciun caz nu ești inferioară cuiva din cauza asta ci, dimpotrivă, ești o ființă puternică, o femeie care știe ce vrea și luptă pentru asta, inclusiv cu singurătatea.

Și dacă ești asaltată de toate aceste agresiuni externe cu Vai, ce cadou i-ai luat, ce cadou ți-ai luat, vai, eu i-am luat blablabla, fii mai deșteaptă și fă-ți singură un cadou. Tu ție, ceva ce altfel nu ți-ai luat, ceva ce ți-ai dorit, ceva ce crezi că te-ar face fericită. Ca idee, eu sunt îndrăgostit de soția mea până peste urechi, iar ea de mine chiar și mai mult, pentru că sunt irezistibil, dar nu ne-am luat nici un cadou. Eu îi ofer darul prezenței mele alături de ea, ea îmi oferă darul inexplicabil al prezenței ei alături de mine, ne este suficient.

Iar pentru bărbații care se înghesuie în față la Pandora încă de alaltăieri, domnilor să știți că femeile nu prea se dau în vânt după beadsurile alea, pe verificate. E doar o metodă relativ ieftină și rapidă de a scăpa de o corvoadă pe care v-ați autoimpus-o. Femeia voastră, DACĂ e a voastră, vrea ceva ce să îi arate că e iubită și prețuită, vrea să știe că v-ați adus aminte ce flori îi plac, ce parc, ce restaurant, unde îi place să meargă romantic, de mânuță, chestii de astea, nu boabe de argint de pus la încheietură, pe care, ulterior, se mai și simte obligată să le poarte, că doar sunt de la voi. Dacă, însă, e pe lucruri scumpe, vacanțe în Maldive unde să își pozeze curul, mai bine vă vedeți de drum. Ieșiți mai ieftin cu niște doamne de la Rin.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.