Citisem mai demult despre un german care a aflat, pe la 60 și ceva de ani, că toți cei 3 copii ai săi, acum deja adulți peste 40 de ani, nu erau ai lui, ci aveau un cu totul alt tată. Toți, același tată. Între timp, săpăliga familiei deja decedase, prin urmare, nu mai avea ce să facă în vreun fel. Și mă gândeam, câtă disperare poți să ai în suflet când realizezi că omul pe care îl considerai cel mai apropiat ți-a furat totul, inclusiv propășirea genetică.
Și râdeam ieri de asta cu nevastă-mea, văzând articolul cu domnul de mai sus, care a divorțat la vârsta lui Matusalem, aflând că l-a înșelat nevastă-sa pe vremea lui Adolf Hitler.
Recunosc sincer, așa bătrân, tot aș fi găsit modalitatea de a o împinge delicat pe scări. Sau o cafea cu arsenic, fosfor, ceva, orice.
Dar povestea tipului care a crescut 3 ejaculări ale altui tip… dramatic.
I-ai crescut, sunt ai tăi!
Ca reacție probabil tot divorțul.