Articol scris de GenX BNB
Ne gândim de ceva vreme să scriem despre experiențele noastre cu apartamentul pe care îl avem închiriat în AirBNB, dar nici nu ne dă afară din casă talentul la scris, nici nu avem tot timpul timp sau chef și tot așa.
Suntem un cuplu tânăr, amândoi suntem ingineri, unul din noi e IT-ist și nu sunt eu, celălalt e tipul de inginer care chiar produce ceva, dar nu dorește să se știe ce.
Am moștenit, printr-o întâmplare foarte norocoasă, un apartament în zona Piața Unirii din București, as in chiar în piață, ultimul etaj, apartament cu scara interioară și dormitor la etaj. Da, una din rudele noastre despre care nici nu aveam idee că există a fost ceva revoluționar la 1989, a primit o casă gratuit acolo și a trăit, bine mersi, până a murit, fără să aibă moștenitori direcți. În afară de noi, bine, ea, dar suntem familie, gen. Și așa, ne-am trezit, din senin, cu ditamai căsoiul care valorează câteva sute de mii de euro. Noi fiind afaceriști din fire, ca orice inginer, am muri de foame dacă nu am avea joburile pe care le avem, nu suntem în stare să facem bani din business de niciun fel, până și dacă investim la bursă, poți să faci un app care să ne urmărească investițiile și să investească invers, te-ai îmbogăți.
Anyway, nu am vrut să îl vindem, că nu avem neapărat ce să facem cu banii, în afară de a-i sparge pe prostii sau călătorii prin Bali și nu suntem nici influenkeri, nici sonați, casa în care stăm e ok și nu vrem să o schimbăm/mărim, nu vrem să avem copii, așa că ne-am trezit în situația luiJohannis, ne mai lipsesc 5 case.
Decizia finală a fost să o facem AirBNB, datorită locației excelente care, cu siguranță, ne-ar aduce clienți. Zis și făcut.
Singura condiție pusă de noi a fost să îl facem apartament de lux, cum s-ar zice, ca să păstrăm un anumit nivel al clienților. Nu vrem săraci care vin să mănânce parizer cu ceapă pe ziar. Nu suntem rasiști, nu disprețuim pe nimeni, dar, în majoritatea cazurilor, sărăcia vine cu lipsa unei minime educații, vine cu grosolănie, cu De banii mei fac ce vreau, vă cumpăr pe toți, chestii de astea funny. Am investit în casă, am mobilat cu gust și cu designer de interior, cu piese comandate de la magazine de profil din vest (în paranteză fie spus, dacă știam CÂT CÂȘTIGĂ UN DESIGNER DE ĂSTA fără să facă, fizic, nimic, Da, aici merge o lampă haute couture Eichholtz), am făcut o casă chiar mișto, dar închiriată la preț per zi cam cât e salariul minim de România, nu știu exact cât e salariul minim, dar prețul e mare și știm că e mare, dar e modul nostru de a ne selecta clientela.
Și chiar a funcționat. În pofida a ce credeam, apartamentul nostru are succes, avem bookings cu luni înainte, unul din proietele noastre de succes, aș zice.
Anyway, ce voiam să vă povestesc este una cu un client de-al nostru. Un domn din Cluj, foarte foarte potent financiar, care s-a cazat la noi pentru un weekend și noi credem că era cu amanta după el, altfel nu înțelegem de ce nu și-a folosit vreuna din casele deținute în București sau un apartament de lux la vreunul din hotelurile de lux din zonă? Oh, acum realizez, apartamentașul nostru a devenit hogeag de lux pentru prostituție?
Și s-a cazat omul, a stat o zi, a doua zi a ieșit în oraș, seara vine acasă și ne trezim cu mesaj că lui i s-au furat bijuteriile din cameră și că ne sună prietenește, înainte de a chema poliția.
Apartamentașul nostru are menajeră. Angajată full time, la început era doar on call, dar odată cu succesul, a venit și posibilitatea de a o angaja full time. E o doamnă tinerică, are vreo 2 copii, e foarte smart, a terminat ceva Istorie, nu a găsit unde să se angajeze, face mai mulți bani din curățenie decât dacă devenea profesor.
Regula nostră STRICTĂ este că menajera nu intră în cameră să facă curat decât dacă are camera video pornită, i-a luat soția ceva cameră de filmat pentru instagram, cred. Când bagă cheia în broască, trebuie să aibă camera pusă pe piept și pornită, trebuie să documenteze ABSOLUT ORICE MIȘCARE o face începând cu intrarea în apartament. În cazul în care se strică brusc camera/baterie/card, are o altă cameră de rezervă la ea, trebuie să o pornească în maxim un minut, verificabil pe timestamp. Poate vi se par niște reguli foarte stricte, dar când vorbim de oameni care au bani pe care noi, oamenii simpli, nici măcar nu ni-i putem imagina, nimic nu este prea puțin. Simultan, la intrare sunt 2 camere de supraveghere, care să poată puncta, pe timestamp, intrările și ieșirile din casă.
Bun, am zis Ok, ajungem imediat la apartament, am trecut pe la doamna menajeră și am luat camera, s-a speriat săraca de nu știa pe ce lume e, aia e, viața e grea.
Sincer să fiu, eram destul de albastru, pentru că nu știam ce e pe filmare, puteau fi oricâte situații, puteam să vedem cum fură, cum îndreaptă camera în altă parte ca să nu vedem, orice îmi trecea prin cap.
Omul fuma relaxat când am ajuns, da, ok, hai mai repede, că trebuie să sun la poliție și după aia să plec, eram sigur că o să fiu furat la mitici, dar nu mă așteptam tocmai aici, jenant. Deci bijuteriile erau aici lângă pat, plus pe chiuvetă în baie și pe etajeră, ceasul meu Vaucheron Constantine, 2 brățări de nuștiu care, în fine, debita tot felul de chestii despre care eu nici măcar nu auzisem.
Am scos filmul din cameră, i-am dat drumul. Surpriză. Într-adevăr, omul avea ce zicea, cred că ce zicea, că nu am stat să îi verific numele de pe ele, erau unde spunea că erau, dar nimeni nu se atinsese de ele, în vreun fel, în afară de a fi ridicate pentru a fi șters sub și pe lângă ele, după care, vizibil pe cameră, erau așezate la loc, cu toată grija posibilă. După care urma ieșirea din cameră, vizibilă pe camera de supraveghere și cam atât.
I-am explicat sistemul, i-am arătat filmarea de la intrarea în casă, faptul că doar el și tipa cu care era au intrat și ieșit și omul s-a ușor albit la față. Cumva, i se luminau lucruri pe interior, în real time. Mă pufnea și râsul puțin, săracul om pricepea chestii și se vedea cum toate stările din lume treceau prin sufletul său.
A plecat în seara aia, cu tot cu doamna cu care era, dar fără a fi războinic, ne-a dat 500 de euro pentru doamna menajeră, cerându-și scuze pentru deranj și cam aia a fost. Cine zicea că oamenii din Cluj nu sunt superiori celorlalți oameni din București?
Oricum, mai avem povestiri de astea, poate nu la același nivel, dar, de exemplu, o avem pe doamna care a scos routerul din priză, ca să își pună uscătorul de păr, pentru că acolo voia ea să își usuce părul, după care ne-a lăsat review pe bookings că nu mergea internetul.
Ce a mai cautat lumea pe Google
- bani europeni pentru persoane cu handicap
- sarmale reci
- bolt plata cash
- bere argus doza
- anvelope bulgaria
- boxe audio pasive
- alfa software
- ambasada japoniei
- betaserc pareri
- aspirina simpla pret
nu
eu l-as fi vandut si m-as fi plimbat. mai ales ca e a ei. deci cand ii da papucii ramane fara nimic ca e mostenire
banii pe care ii produce nu mai sunt mostenire
avand in vedere ca proprietatea este doar a ei, ea are drept de uzufruct. faptul ca alege sa ii imparta cu el, e alegerea ei.
Anyway, nu stiu de ce intrebarea e daca folosim Aibnb atata timp cat de fapt e doar o poveste despre unu care a fost jefuit de curve
depinde. daca investiția in apartament e facuta de amandoi, daca societate pe care functioneaza e a amandurora, nu mai e chiar asa
asteptam povestea de la partaj. cand ii porneste duamnei ceasul biologic 🙂
acum poate nu chiar toate sunt soprane…
mezzo. te rog. mezzosoprane 🙂
care e diferenta?:))
20 de kg in plus 🙂
ambitusul. echivalenta soprana – tenor; mezzo bariton
ERA SI GRASA???
subtire nu
menutz, dar ce pacate ai avut de ispasit? acum, na, or fi trecut spre 20 de ani de cand te-am vazut, dar parca hidos nu erai, prost nu pari…
mai exagerez si eu, subtirel nu eram nici eu. Era simpatica, blonda cu ochi verzi, tate mari.
Daca e primita pe scena si mai trecea pe roluri de baiat (Cherubino de exemplu) iti dai seama ca nu era explodata.
Acum daca e sa o pun langa doamna momentului care are 48 de kile, clar avea vreo 20-25 in plus.
helicopter helicopter
Chiar, mai merge stația după aproape 20 de ani? Oh, wait…
i-ati dat banii menajerei?
dar ce, suntem animale?
da.
Niciodată.
De ce miroase a poveste inventată (Fake POV)?Clișeul rudei revoluționare: Moștenirea picată din cer exact în kilometrul zero al Capitalei, de la o rudă complet necunoscută, este un tropar clasic de ficțiune/trolling pe forumuri.Protocolul „Bodycam” pentru menajere: Ideea ca o menajeră să poarte o cameră pe piept ca polițiștii americani și să aibă protocol de înlocuire a bateriei în 60 de secunde este absurdă și greu de implementat legal (GDPR și dreptul la viață privată al angajatului/clientului).Sumele aruncate din burtă: Bacșișul de 500 de euro dat cash, pe loc, pentru o sperietură, face parte din fanteziile românești despre „bogații din Cluj”.Stereotipurile obositoare: Textul bifează ostentativ toate clișeele internetului românesc: inginerul ITist, disprețul superior față de „săraci”, mitul superiorității clujenilor și drama routerului scos din priză.Dacă vrei, te pot ajuta să rescrii această poveste în două moduri diferite: fie sub forma unei satire mult mai evidente, fie transformată într-o recenzie negativă și amuzantă lăsată de acel client din Cluj. Cum preferi să continuăm?AI responses may include mistakes. Learn more
tu și alalaltul, care verifica liveul ursulei pe chatgpt. o sa banez kkturile astea a.i. ca deja nici funny nu mai e
@Robert: cauta pe Airbnb si booking duplex la unirii si vezi ca poate nici nu e. Ca alea sunt deja pline de videochatiste 🙂
O sa inlocuiasca AI videochat-ul?
La mine in Colentina – Tei au inceput sa apara din ce in ce mai multe ferestre luminate noaptea cu lumini neon
Robert, iti multumim pentru verificare si confirmam, amandoi, ca nu traim decat ca sa scriem povesti funny pentru Cetin, pe care sa le publice anonim.
Știu că și la noi există firme de curățenie la care angajații poartă camere video: cei de la Dust Busters din București.
Știu asta pentru că am avut site de curățenie de închiriat și când l-am făcut și promovat am studiat concurența.
Nu ar fi prima poveste scrisă de guests care miroase a ”story that never happened”, mai ales partea cu bodycam e dubioasă rău de tot, plus cei 500 de euro azvarliți așa din poigne.
e plin de oameni are tin la mine și vor sa imi faca content…
Pentru ca pentru tine RobertD, tot ce e peste nivelul parizer pe ziar pe o banca pare ceva inventat.
Eu n-am avut parte de mosteniri nici din partea rudelor cunoscute.
Fac parte dintr-o generatie in care norma pe familie era de la 2 copii in sus.Iar parintii aveau cate 7-8 frati. Asa ca, pana sa ajunga ceva la noi, se certau la cutite zeci de frati,unchi si verisori. De rude “necunoscute” carora sa nu le pandeasca cineva mostenirea nici nu se pune problema.
sunt veeeechi fazele astea cu bijuterii, genti sau obiecte de lux ‘furate’, ca sa primesti bani ba de la asigurator, ba sa usuci gazda de toate economiile, doar sa nu faci plangere la politie.
acum multi ani ne zicea un roman care a lucrat la Hilton Vienna Danube (cel aproape de sediul UN din Vienna) ca au avut si ei clienti din astia, care s-au plans ca menajerele au furat din camera lor de hotel.
si in 90% din cazuri, obiectele erau brusc gasite tot in camera sau prin buzunarele musafirului care urla sus si tare ca a fost jefuit.
cat despre apartamente folosite drept cuibusor de nebunii, e plina tara de ele.
acum vreo 7-8 ani, un amic francez imi da mesaj ca sta doar 12 ore in Buc, are o escala lunga si avionul care urma sa il duca la destinatie avea intarziere. m-a rugat sa ii gasesc un studio f mic, care se inchiriaza cu ora, undeva prin centru ,sa vada si el nitel orasul si sa doarma putin.
am gasit in pta Victoriei, am sunat, si domnu’ ma intreaba direct daca musafirul e clientul meu, daca vom sta impreuna, ca la doua persoane se mai adauga inca 100 ron/noapte :)))))
Nu o sa inteleg niciodata oamenii care se rup sa futa sa faca orice se poate pentru un ban in plus, in conditiile in care sunt hotarati ca nu vor sa aibe copii si nu o duc rau deja.
Viata simpla, early retirement etc. aparent nu e o optiune destul de apetizanta pentru unii, vreti sa traiti tot felu de povesti vreti adrenalina vreti cortizol. Have fun!
tre sa mai adaugi vreo 10 ani de trait ca sa înțelegi ca oamenii au nevoie sa faca ceva in viata, ca sa poata functiona.
Pai daca nu fac copii trebuie sa faca bani ca sa angajeze pe cineva sa le aduca paharul ala cu apa la batranete.
ardeleanu emigrat, daca nu ar exista suferinta, cum am mai putea intelege ce e fericirea? cat timp sa te distrezi in retirement? plaja, acasa, plaja acasa si mai ce?
Nu știu, bossilor, dar chestii precum sănătatea personală nu intră la activități pe care să ți le permiți la early retirement? Orice activitate sportivă zilnică (sala, înot, pedalat, umblat pe jos, etc etc), gătit sănătos, vizitat locuri, trăit viața ca italienii, HOBBY-uri, privit frunzele cum cad …
ce te face sa presupui ca noi nu facem deja lucrurile astea? avem nevoie de early retirement ca sa mergem la sala sau in concedii? sau ca sa mancam decent?
Imi place ca mereu exista cate unul din asta, in cazul de fata tu, care mereu stie el mai bine ce sa faca altii cu banii/viata/timpul si sanatatea lor. Poti scoate romanul din sat, dar nu poti scoate satul din roman.
@Arhi Nope am avut deja ani buni petrecuti in romanica in stil recluza semi neet fara nici-un regret, vorbesc in cunostiinta de cauza. In afara de faptul ca as fi eu o persoana atipica, aici e vorba si de un disconnect mare intre generatii. O parte tot mai mare din mileniali si mai tineri vor sa iasa din sistem cu orice pret si nu simt nici-o rusine in a sta pe curu lor fara sa contribuie mare lucru societatii. De la cei mai intreprinzatori care fac slow living intr-o baraca ieftina, permacultura off grid etc. pana la masele de neeti sau underemployed si mentally checked out care nu au nevoie de nimic mai mult decat de joint-uri, internet, jocuri video si porn ca sa functioneze.
bre, @Gen X BNB, și io te invidiez, da’ nu am vorbele azi la mine!
Airbnb doar in cazuri foarte specifice:
1. grup de prieteni zgarciti si care vor sa pot sa stea impreuna la un pahar de vin/cafea,
2. vrem undeva unde nu sunt hoteluri sau vrem intimitate completa si piscina privata,
3. plecam cu copilul si nu gasim hotel cu living separat de dormitor, sa putem sa nu ne culcam si noi la opt seara.
Stau la AirBNB-uri, sau macar stateam la un moment dat. De un timp costa aproximativ la fel ca un hotel, fara receptie, fara cineva care face curatenie, fara mic dejun si cu taxa de curatenie si cu pretentii sa se faca curat luna desi ai platit taxa de curatenie, etc. ( mai ales daca vorbim doar de cupluri ). Merita daca mergi un grup mai mare, costurile devin cumva mai suportabile, luand o casa pe airBNB pentru o vacanta la mare de o saptamana, decat stat la hotel.
Îmi place sistemul de supraveghere, care şi-a dovedit utilitatea. Am o nelămurire totuşi. Presupunând că menajera e biologică, şi admiţând că viața e grea, mai ales când ți-au plăcut cărțile nepotrivite, cum procedează când se duce la budă? Camera pornită, are un minut de grație să arhiveze fişierele şi să le depună, nu are deloc acces de utilizare, doar de mentenanță?
pai…camera filmeaza spre inainte, nu spre ea, deci nu vedem ce face pe budă, nu ca ne-ar pasiona sa vedem. are optiunea de a opri sonorul, daca nu vrea sa ii auzim basinile, desi, iarasi, nu ne pasioneaza sa le auzim.
dar, cel mai important este ca ea e pastratoarea cardurilor cu filmarile, timp de 30 de zile, noi le cerem doar daca exista genul acesta de plangeri, altfel nu avem acces la ele si nici nu ne intereseaza sa avem.
mda, bodycam… de parca nu poți sa manevrezi obiecte daca stai cu spatele la ele.
In fine, povestea este frumoasă, poate chiar reală.
I was entertained.
orice camera de hotel mai răsărit îți da un seif. Am văzut airbnb-uri cu seif-uri. Reclamații ulterioare nu primim.
Nu stiu daca povestea este sau nu reala, dar nu se vede pe bodycam ca sta cu spatele la ceas/inel si in mod suspect nu se mai vad mainile o perioada de timp? Plus ca daca se mai fataie pe acolo se poate vedea ca a disparut obiectul.
Articol peste 30 de ani, am mostenit un apartament mostenit de la niste rude care nu au avut copii. Sa continui afacerea Airbnb sau sa traiesc in el cu robotul meu Claude?
am stat in 3 ainbembeneuri d astea. la budspesta, la salerno si cracovia. la budspesta avea omu 2 apartamente in unu statea si asta de l inchiria perete in perete. am stat de fro 5 ori la el in ultimii 3 ani. prima data am fost mai oficiali apoi datile alealante il sunam direct. ca am ramas tovarasi de cand l am imbatat cu tuica de la mamaia. tamasz un baiat tanar de nota 20.
si la salerno am stat anu trecut. luat asa pe ultima suta la superpret. banene un apartament belea cand am intrat am zis ca gata ne omoara aia ne au dat pret bun ca sa ne atraga sa ne drogheze si sa ne fure organele. marmura pa jos in tot apartamentu, mobila belea, curat luna, mare spatios, terasa, baie ca-n filmele sf plm nebunie. in prima noapte chiar am dormit cu frica mortii. a fost totu ok in final. la cracovia la fel desi era mai mic apartamentu si nu parea ca vrea careva sa ne gâtuie a fost belea ptr banii platiti. adica mult mai bine decat ma asteptam ptr 300 lei pe noapte. si acolo am descoperit si ca era situat in miezu cartierului evereiesc zona super faina. plm cum ti-e norocu.
urmeaza acu sa merg in barcelona. in cateva zile. m am uitat pa preturi, zbagi pl scump banene. vad io ce iau pe ultima suta.
>>doamna care a scos routerul din priză
Pai man, cand faci airbnb, faci minimul de chestii ca sa eviti asta, nu lasi routerul accesibil clientilor, lasi instructiuni simple si clare pentru utilaje, gen sa nu trebuiasca sa caute clientul manual pentru plita si aparatul de cafea.
ne-a dat 500 de euro pentru doamna menajeră
Adica au facut gang bang si cu menajera. 😀
“Voi stați la AirBNB-uri?”
Folosesc mai mult booking.
Nu discriminez. Caut cazare si pe booking (care are acum si apartamente stil bnb) si pe airbnb. Iau ce-mi place.
Așteptam altceva, nu știu ce, dar nu asta…
Despre alegerile personale nu-mi dau cu părerea, nu mă interesează și nu e treaba mea.
Despre articol: hai să ne căcăm în ploaie, să-l ciuruie…
chiar așa, ultima oara când am stat cu AirBNB si am zis ca nu mai stau … a fost când mi-a dat review negativ un grec ca nu am pus tacâmurile _SPALATE_ in sertar, pe categorii.
nope, not again.
Prefer hotel pentru ca vreau sa vin când vreau , sa fie lumina, sa nu umblu cu chei, întuneric, gang-uri, străzi neiluminate.
Prefer hotel pentru ca am curățenie si patul făcut zilnic.
Prefer hotel ca in pret intra taxa de curatenie, nu trebuie sa ma întreb eu de câte ori rezerv un AirBnB ca “nenea, ce curățenie faci tu de 200$ într-o garsoniera ?”
Si rezervare de obicei via booking sau unde găsesc mai ieftin si apoi confirmare telefonica.
PS: am stat odată într-un AirBnB in Paris, omu’ pleca in vacanță si își închiria apartamentul așa cum era. I’am băut berea din frigider. Sorry.
N-am folosit niciodată airbnb.
“Nu vrem săraci care vin să mănânce parizer cu ceapă pe ziar. Nu suntem rasiști, nu disprețuim pe nimeni, dar” Cineva zicea cândva chiar pe aici că asta e formularea tipizată, folosită fix de rasiști. 🙂
Eu zic că sunt mai periculoși ăia care au suficienți bani cât să te îngroape în hârtie de ziar.
Nu trebuie neapărat să fii rasist, dar e mult mai bună alcătuirea unei societăți stratificate pe clase, cu intersecții cât mai rare și pur formale, decât egalitarismul, mai ales cel prost înțeles.
Am un exemplu viu în minte, vecina de alături.
A rămas cu o casă într-un condo community, în urma unui divorț. Problema era că neavând o profesie nici cine știe ce venituri nu făcea, decât probabil banii de alimony. Insuficient totuși ca să poată ține pasul cu restul lumii, drept pentru care a rămas în urmă cu mii, poate zeci de mii căci s-au mai adunat și niște amenzi, la plata “întreținerii”. Casa a lăsat-o în paragină, pe driveway a abandonat o mașină să ruginească, de parcă nu avea loc la dezmembrări, ceea ce a dus la o scădere virtuală a prețului caselor vecine, etc. Cum s-ar spune era iubită ca un ghimpe în cur.
Cum și parizerul pe ziar devenise pentru ea un lux, i-a venit ideea mirobolantă să deschidă un hotel de câini în casă, dar fără să se ocupe de licență, reguli, etc. Parcă v-am mai povestit în ce circ am trăit aproape doi ani, reclamând și încercând legal cu Cerul, Pământul și Iadul, să se termine odată cu oroarea asta. Nu m-am rugat de sănătatea mea, cum mă rugam să dea un camion peste ea…
Acum 10 zile a dat Domnul și au arestat-o pentru chestii de iz penal, ceva pentru care uzual se dă între 2-5 ani la răcoare, plus câteva zeci de mii amendă. La momentul descinderii Poliției, să le dea Dumnezeu sănătate, în casă erau 10 câini și 30 de pisici, căcat și pișat peste tot, animale bolnave de pe care curgea blana, posibil câteva hoituri de pisici omorâte de câini, pureci, the works… Au intrat peste ea 5 polițiști – din cei 10 prezenți – și în 3 minute 2 au ieșit vomitându-și mațele. Or fi pus prea multa lapte in cafea?…
În retrospectivă, pentru ea e un pas înainte, fiindcă la pușcărie va primi haine curate, 3 mese pe zi, dușuri, dragoste carnală cam cu de-a sila și probabil un ușor tratament psihiatric. De toate acestea avea nevoie demult.
Nu poți să duci omul la pușcărie fiindcă e kulduș, dar dacă îi permiți să parcheze în pătrățica socială greșită, în mod sigur va intra în bucluc, și tot la pușcărie va ajunge.
Hai că tocmai m-am întors eu de la un AirBNB. Nu-l foloseam până anul trecut, îl folosesc numai ca sa închiriez căbănuțe, fiindcă toate s-au mutat pe Booking, Airbnb și Vrbo. Înainte, aveam gazdele mele de la care închiriam direct, ne știam, aveam încredere. Vremurile s-au schimbat, unii au mai murit, alții au vândut și s-au mutat, alea…
Și am luat și prima țeapă.
Un cottage cu 3 bedrooms, cam $200/noapte, pt mine, mama și un prieten. Eu cu prietenul puteam merge și cu cortul, dar mama la 80+, nu prea mai duce ca la 70. Poze mișto, review-uri foarte multe cu 4*, superhost. Pus bot, închiriat, plătit, condus 3 ore, check-in.
La prima vedere totul ok, relativ curat, râulețul trecea fix la 10 metri de cabană, ca în descriere, 2 kayak-uri ne așteptau într-un garaj, cu padele, etc. Atât că malul ierbos, tuns perie până în buză, era vertical, 1 metru, până la apă. Nu doc, nu trepte… PLM, o fi fost apa mai crescută când au postat descrierea.
Mers la baie, baia curată, prosoape albe, ca în Cuba. Cam uzate și cu vagi pete. Nu se moare din așa ceva.
A doua zi, hai să facem o omletă la breakfast. Scoatem cele 4 tigăi, una mai jegoasă ca cealaltă. Acum, fiind oameni de camping, când ne cădea cârnatul pe jos, suflam în el, îl mai puneam juma’ de minut pe jar și poftă bună! Dar nu pe $200 pe noapte. Hai… aveau Axion (Axion!!!) sub chiuvetă, a frecat mama la tigaie de i-a scos față.
Mai trec 2 zile, se aduna gunoiul, instrucțiunile spuneau că să ducem gunoiul la dump, 2Km distanță, și ca să nu plătim, este un card de acces unlimited, în sertarul X. Nu era. Contactat superhostul care: (1) noi locuim la 300 km distanță, nu putem obține un alt card, și (2) e vina altor oaspeți, care l-or fi pierdut… În fine, mai schimbăm vreo 2 mesaje, apare un vecin care ne deschide un shed – era încuiat – zice că putem lăsa acolo gunoiul, o să îl colecteze cleaner-ii.
Între timp, cam intrau țânțarii în casă, fiindcă screen-urile nu se îmbinau pe cadrul de lemn, decât cu o toleranță de vreo 2 cm. Bă, dar erau țânțari din aia buni, de $200 pe noapte. Sugeau cu înghițire.
Zilnic apărut probleme: grătarul jegos, lăsat așa tot de foștii oaspeți, gaz în butelie care să se termine fix Vineri seara, deck-ul spațios din lemn netratat, transformat în patinoar la prima rouă, prosoape de baie cu miros dubios – probabil puse în sertar umede, umezeala fiind de origine, nu vreau să mai speculez, dar cred că ne-am și lăchit, un pic. Bomboana pe colivă: în ultima seară am descoperit și căcăreze de șoarece într-un dulap suspendat.
Făcut la toate poze, discutat de fiecare dată cu superhost-ul, care a ridicat din umeri.
De ce n-am plecat din prima seară?
Fiindcă dezastru a fost progresiv, și fiindcă vremea și împrejurimile au fost de vis. Veneam acolo doar ca să dormim. Plecarea însemna căutat altceva last minute, la cine știe ce preț exorbitant, cu nicio garanție că ar fi mai bine, sau mers acasă. Cerut banii înapoi? Da, am făcut asta cu cei de la Airbnb, rămâne de văzut…
Altfel, mulți de km făcuți cu kayakurile – ale noastre, nu alea din garaj – prin niște locuri de vis, grămezi de poze, prins SM Bass la 3 kile jumătate, PB (personal best), și eu și amicul. Mama, stat la soare în parcul de la ecluză și sporovăit cu babele de vârsta ei, până a făcut febră musculară. Era plin de pensionari șalupiști, fiindcă deja a început școala.
Pentru pasionați, s-a întâmplat pe undeva pe Trent-Severn Waterway.
Concluzie: caută review-uri de *, **, *** și întreabă în scris superhostul dacă problemele alea s-au remediat. Căci dacă zice da, și realitatea din teren e ba, raport la Airbnb, îți iei banii înapoi integral fără prea multă agitație.
Am fost acum o lună tot prin Airbnb, tot pentru o săptămână, la un alt cottage mai mic (spre minuscul), în Nord, la Mama Zmeilor. E drept, superhostul stătea peste drum, avea capacitatea să ne citească telepatic dorințele și era curat de puteai mânca de pe dușumea.
Singura chestie e că în fiecare zi, Soțul venea să mă îmbârlige să-mi vând casa din GTA, îmi dă el un teren la un lac din zonă cu $200K și îmi construiește tot el un cottage all seasons cu 2 bedrooms, pentru numai 350K. Era amuzant.
Din ultima fraza am inteles ca erai beat cand ai scris totul
Soțul ei, coae.
Update: Cei Airbnb au rezolvat plângerea în mai puțin de 24h și mi-au restituit 30%, cf cu nu știu ce policy. Superhostul e butthurt, că vezi-Doamne n-am înțeles eu că-i o proprietate rurală și nu hotel. Păi atunci nu mai percepe tarife ca de hotel, FMMÎG!
cam multa fantezie in povestire..
caz real de’acu niste ani (>10, nu in RO): firma multinationala mare, proiecte worlwide, multi expati/consultanti avea inchiriate mai multe apartamente luxury in complex nou la niste mii bune/luna per bucata.
Un sef turc mai tinerel care-i placea viata dupa o noapte cu o domnisoara intr-un astfel de apt. a reclamat ownerului ca i-au fost furati 8 mii $ cash. Dupa ceva amenintari ale turcului ca muta acount-ul la alt complex – ownerul ca sa-si tina income-ul a decis sa restituie/suporte el ce a furat prostituata – happy end !
Încă una, nu-i Airbnb dar conexă, din 2021, în plină pandemie, când Trudeau a închis granița cu US&A, FMM…
Mă împrietenisem mai demult cu o familie de americani din Virginia care aveau un mic resort cu 2 cottages de închiriat, în Ontario. Oameni excelenți, 7 ani de zile am închiriat de la ei, nu au crescut tariful nici cu un cent. Acum însă pierdeau bani, fiindcă nu aveau om să fie un fel de superintendent pt cottage-urile închiriate, ei nu puteau intra în Canada, prin urmare nu puteau închiria dar taxele pe proprietate și utilitățile curgeau. Am mai scris, am acceptat să fac eu asta fără bani, iar ca și compensație am locuit toată vara rent free în cottag-eul lor, care era mai luxos decât tot ce aveam eu în casa mea.
Cu ocazia asta, am întâlnit tot felul de caractere, spectru larg: de la blânzi, la bețivi, la săriți de pe fix, cu harfe, cu bun-simț, etc.
Tipa sociopată – nu-mi răspundea la salut, fugea în cottage dacă mă vedea prin curte, la plecare mi-a lăsat 3 cutii de înghețată cu un bilețel: for you or the cleaners to enjoy. Doar că în fiecare mai erau cam o lingură și jumătate de înghețată semi-topită. Am pus numele ei în Google și prima chestie apărută era un proces de criminal negligence and abuse of the elderly – se pare că o scosese pe mă-sa senilă din azil și o lăsase să moară, în schimbul încasării pensiei.
Grașii – la un moment dat am adus-o și pe mama, căci îi era frică singură atâtea săptămâni, noaptea mai ales. Vine într-o zi și-mi spune că ăia de la cabana 1 au o fată extrem de resimțită, care stă în țâțele goale pe foc, sare în apă, de față cu părinții, pe care tot ea îi catalogase: orcă și morsă. Bag un ochi, nu puteam rata niște țâțe adolescentine, și mă umflă râsul. Era fiul lor care avea clar țâțe mai mari decât filipineza de la cabana #2.
Bunăciunea – o familie de 5: 2 adulți și 3 copii. Ea era asistentă, minionă, boob job, lots of ink, iar el era sudor, dar toți foarte cu bun simț. Într-o dimineață devreme se prăbușește un brad șubrezit de furtuna din seara trecută, cu un zgomot infernal, și care le-a ratat cabana cam cu 2 metri. Eu eram într-un meeting – lucram remote – a trebuit să fug, în cap îmi treceau scenarii cu trupuri zdrobite, așchii de oase, 911. Nu vedeam dacă bradul a prins și din cabană sau nu, ajung la ușă, intru fără să mai ciocăn, disperat după un headcount. Dau de Doamna, în bikini și sutien seethrough, cu airpodurile în urechiușe, prepara breakfastul mișcând din funduleț pe ritmul la ce o fi ascultat ea… Nu auzise nimic. Nu știu dacă șortul mi-a mascat erecția, stătut fiind, dar cred că a luat-o ca pe un compliment. La plecare, fetițele mi-au lăsat un tablouaș în Crayons, cu autografe.
Missus Boss – o acritură de vreo 60, căreia îi puțea totul. Vine la mine că să opresc eu pompa hidrofor, fiindcă se declanșează noaptea și o trezește. O întreb dacă se pișă des peste noapte. Da, și ea și soțul, căci vârsta… Păi de-aia se declanșează. O opresc, dar nu pot eu, ci instalatorul autorizat: $500 depozit, $100 la oprire, $100 la repornire, cash, dar de acum vă spălați, vă pișați și vă căcați în lac, dar nu la noi pe proprietate.
Bețivanul – Dumnezeu să te odihnească, Shawn! Veniseră cu tot familionul și au închiriat ambele cabane. Seară de seară, nu scăpam de el, hai la un pahar de vin! Care se termina cu câteva sticle, aduceam și eu, mă simțeam. Pe la 2 dimineață începea să se milogească să-i dau și lui o bere, o țigară, orice… Eu, teoretic lucram a doua zi, de la 9. Trebuia să-i ascult și lamentările, că mai are 3 ani până la pensie, dar nu știe dacă prinde. Cu 2 săptămâni înainte de Crăciun, mă sună americanca să-mi spună că Shawn a făcut congestie cerebrală și a murit. Era clientul lor de 15 ani, și ea se jura că nu a văzut un om mai funny și mai bețivan în același timp.
Cred însă că cel mai răvășitor sufletește a fost când a venit tipul cu fiul autist, un copil de vreo 12-13 ani. Un bărbat pe la 45 de ani, ceva finance controller la o companie de tech. Mai avea acasă 2 fete adolescente și o soție, dar nimeni nu a dorit să-l urmeze în vacanță; se pare că pentru ele cea mai vacanță era staycation, fără frățiorul autist.
Copilul era totally damaged goods. I-a luat lui taică-su o jumătate de oră să-l ademenească afară din mașină și să-l facă să intre în cabană, din care într-o săptămână, a ieșit de exact 1 dată, la plecare. Nu comunica decât prin urlete guturale… Dar frățioare! Când l-am auzit prima dată mi s-a făcut părul măciulie în cap, am crezut că l-a înjunghiat cineva. Ulterior am aflat că așa își exprima bucuria. Când era frustrat, sau speriat, urla de ne-a speriat lupii din vecinătate! Făcea pe el, nu se sinchisea; bine, avea pempărși. Singura chestie care îl calma, era o tabletă pe care naviga, dar nu știu ce content, dacă surfa pe web sau era un joc, ceva, așa mi-a zis tat-su. Dar nu era bine să fii în preajmă de când se termina bateria și până se încărca iar…
Tatăl era un om de o blândețe rară și era clar că el cară crucea cu copilul ăsta. Îl iubea dincolo de ce mi-am putut eu imagina vreodată că înseamnă să iubești pe cineva, dar era realist în ceea ce privește vreo fărâmă de reabilitare a fiului.
Ziua stătea pe doc cu o carte și urechea ciulită, iar dacă mă vedea ziua că luam o pauză de la slujba mea, cea principală, mă căuta să mai sporovăim la o țigară. Seara, cât pregătea el cina la grătar, veneam și mai stăteam la un pahar. Nu că atârnam la băutura lui, aduceam și eu, dar îl vedeam că are nevoie să comunice și cu cineva fără probleme vizibile.
Discutam chestiile curente de la știri, cred că ne-am și descoperit niște cunoștințe comune. Nu l-am auzit lamentându-se despre situația copilului, deși a zis odată că și-ar dori ca surorile lui să crească în pic mai repede și să înțeleagă în ce situație se află fratele lor, din vina nimănui.
În situații din astea e bine să apeși butonul de pauză, că să reflectezi la viața ta. Și dacă ai ceva de obiectat, fă o comparație. Count your blessings, cum s-a mai spus.