De baxt

Salut Cetin, salut prieteni.
Pentru ca am avut in voi prieteni de nadejde, o sustinere neasteptata, care s-a dovedit extrem de benefica in momentele mai dificile prin care mi-a fost dat sa trec in ultima perioada. Da, o urare, un cuvant de bine, o incurajare habar n-aveti cat inseamna. Nici eu nu stiam.
Ei, cand spun „ultima perioada” ma refer la cea mai neagra perioada a vietii mele, care sper sa se termine curand. Eu sper! Familia mea spera!

Pt voi sunt Baxt, pt ei sunt Flo (Florin Stoica), am 32 de ani, sunt sot, tatic si un cap de familie responsabil (eu asa ma consider), sa ii zicem „stalpul casei” ? 🙂

Cosmarul a inceput firesc, la sfarsitul lunii noiembrie, anul trecut, o scurta criza de inceput de hernie de disc. Am fost nevoit sa stau internat pt fizioterapie 10 zile, dar pana la urma totul a fost bine, simptomele au incetat si mi-am putut relua viata normala, am zis „cu forte proaspete’.

Dar viata imi pregatea alt hop, era inceputul.
Tot firesc, banal as zice, am facut pe rand, si eu si copilul si sotia, varsat de vant… varicela. Asta se intampla fix in ajunul craciunului. 🙂 Mi-am zis „pfoai, cu ce am gresit sa merit asta! tocmai de sarbatori?” M-am consolat si de data asta cu gandul „deh, asta e, in fond toata lumea trece prin asta, si partea plina a paharului este ca daca nu voi putea iesi de sarbatori sa vezi dupa ce bogat trec in anul nou, fara sa cheltui absurd 🙂 ”

A trecut si varicela, copilul si-a reluat gradinita, sotia si cu mine serviciul, multumiti ca nu ne-au ramas semne pe piele! Si semne nu au ramas, dar la mine (slava domnului ca la mine si nu la ei!!!) ramasese totusi ceva. Un nodul in zona gatului!!! Da prieteni, imaginati-va ca aveam un fel de al doilea „mar al lui Adam” aparut din senin, chiar la debutul eruptiei varicelei.

Initial nu ma deranja si chiar nu il bagam in seama, cu toate ca era destul de mare. Dar el avea alte planuri cu mine. S-a intarit, a mai crescut si deja in 2 saptamani aveam deranj puternic la inghitit si la respirat, simteam ca ma astupa.
Cum era firesc am mers la medic, stiam ca e de la varicela deci… ce putea fi asa grav, nu?

Seturi de analize, initial raspunsuri evazive, nimic concret. Am zis gata!, plec la Bucuresti sa caut un medic mai acatarii, mai specialist, asa.
Pt ca nu puteam astepta cu ziua prin spitale am preferat sa merg direct la un cabinet particular (pot da nume si de clinici si de medici, dar nu cred ca e cazul).

Verdictul a fost scurt si clar „interventie chirurgicala imediata”, diagnostucul fiind „nodul tiroidian de aproape 4 cm”. Da, un „mic” nodul pe glanda tiroida, care tot ei ziceau, risca sa creasca rapid in volum ceea ce implicit imi punea in pericol viata!

Poate printre cei ce citesc sunt cazuri ce au cunostiinte ce inseamna operatie la tiroida. Aceasta se face la Parhon, cu programare, listele de asteptare fiind extrem de lungi. Eu am intrebat ce inseamna asta, raspunsul lor fiind iunie 2013!!! Poftim? Pai pana in iunie eu stau cu sublerul sa vad cat creste si eventual cu valva in mana sa nu ma astup? Raspunsul lor a fost ca sunt multe astfel de urgente si nu se poate face nimic.

Bine, si ce era de facut? CLINICA PARTICULARA! Mi s-a dat adresa, nume, nume de doctor, chiar si data interventiei. Rapid, intr-o saptamana urma sa ma operez. Pretul? Urias, pt mine. In jur de 10000 RON tiroidectomie totala!!! Aveam de ales? Unii ar zice ca da, eu in momentul ala am zis „gata, accept, vreau sa ma fac bine, nu mai conteaza, am pierdut eu la viata mea mai mult!”

Pe 30 ianuarie eram deja operat la privat, fara pardalnicul de nodul in gat. Si surpriza, vesti bune: dat fiind faptul ca in timpul operatiei nu s-au constatat probleme deosebite la analiza citologica, s-a luat decizia sa fie extirpat doar nodulul. „Esteee, scap repede si cu bani putini!”

Au urmat 2 saptamani perfecte, m-am recuperat bine si deja uitasem de operatie, ma pregateam sa incep viata de la capat.
Dar sunt chemat la Bucuresti. Pt ce? Pt ca rezultatul biopsiei este prost!! „Poftim?”

Da, analiza histopatologica arata ca in tesutul prelevat s-au dezvoltat celule maligne. „Poftim?!!!”
Nu as dori dusmanilor mei sa treaca printr-o astfel de veste. Era ilogic si trei zile m-am intrebat doar „de ce?” Sunt intrebari la care esti constient ca nu ai raspuns, dar te trezesti si noaptea cu ele in gand.

Automat, medicul a ajuns la concluzia ca…. „trebuie operat din nou si excizata intreaga zona”. Urgent!
O alta palma grea data mie si mai ales familiei. Ce era de facut, am incercat din nou sa ma programez la Parhon in urgenta, dar singurele raspunsuri erau „sunteti pe lista de urgente dar nu va putem garanta ca va vom opera peste o zi, peste o saptamana, peste o luna sau 3”.
Eram contracronometru si implicit… alternativa: privat.

Pe 27 februarie eram din nou pe masa de operatie, mai usor la propriu dar si la figurat, costul total al celor doua interventii depasind lejer calculul initial.

Practic eu din 30 ianuarie nu m-am mai putut duce la munca, stau in recuperare si cu un diagnostic crancen : carcinom papilar.
Un diagnostic care te face din om neom si te face sa vezi cu alti ochi viata, familia, practic tot ce te inconjoara.
Intotdeauna am fost un om puternic, am 186 cm si aproape 100 kg, dar boala nu prea te intreaba de astfel de detalii.

Acum astept din nou, incerc sa imi revin si dupa operatia asta (cele 2 anestezii generale in decurs de o luna isi spun cuvantul), sunt slabit, dar am SPERANTE.
Cand cei de langa tine, prietenii, familia, copilul te incurajeaza nu te poti lasa prada deznadejdii si trebuie sa dovedesti ca esti un „erou” intr-o lupta nedreapta, si tii capul sus sa poti trece macar mai usor prin astfel de clipe. Eu unul asta fac. Si sfatuiesc si pe altii care trec prin asa ceva sa nu cedeze. Sunt nopti in care te lasi prada gandurilor negre, nopti de nesomn dar de fiecare data te trezesti mai increzator ca poti invinge.

Da, vreau sa beau o Terapia cu voi. Cer prea mult? 🙂
Multumesc tuturor celor ce m-au incurajat si urez sanatate multa celor ce au trecut sau trec prin astfel de probleme.
Baxt.
PS, rog grammar nazi sa ma scuze, sunt inca sub efectul anesteziei.