Mulți dintre voi nu realizează ce binecuvântare este că au acces liber la muzică, oriunde se întorc, în zeci de aplicații, streaminguri, radiouri normale și online, sute și mii de surse de muzică nouă, pe care o poți pune fără să se repete o perioadă de mai multe vieți de om.

Știți ce aveam noi, în 1985, de exemplu?

Fix nimic. Nu exista muzică. Nicăieri. Singura muzică pe care o aveam era muzica populară de la Tezaur Folcloric sau cele 20 de minute de muzică ușoară de duminica. Muzica ușoară era un gunoi îngrozitor caracteristic comunismului, cântat de valori precum Adrian Enache sau Aurelian Temișan, asta mai târziu, din perioada de referință nu mai țin minte pe nimeni și nici nu vreau să caut.

În rest, nimic. Nu existau radiouri, altele decât radioul oficial de stat, unde muzica era muzică corală de slavă și laudă, iar vârful muzical erau odele ceaușiste ale lui Păunescu, Alifantis, Baniciu, Hrușcă, Șeicaru, reunite sub denumirea de folk. Și ăla extrem, extrem de rar.

Fiind băiat sărac, când au cumpărat ai mei un pickup, am fost…uau, undeva pe cele mai înalte culmi. Era muzică, băi nene, altceva decât O EPOCĂ DE AUR CEAUȘESCU, PARTIDUUUUL, CEAUȘESCUUU, ROMÂNIIIIIIAAAAA și alte căcaturi pe care le plâng cretinii zilelor de azi ca zilele patriotice ale româniei, lumea avea de toate, aveam toți de muncă, frigiderele erau pline, că toți ne descurcam etc.

Odată cu pickupul Tesla au venit și niște discuri vinil. Nimic fancy, sunt din fiecare, mai jos, câte o melodie. Au mai venit după aceea și altele, pe care nu le mai țin minte. Multe erau porcării, alor mei le plăcea muzica populară, iar eu nu aveam neapărat un cuvânt de spus în muzica din casă, la vremea aceea. Dacă ați fost în aceeași situație și mai țineți minte ce melodii aveați prin casă, feel free, vreau să îmi refac și colecția asta. Bine, încă nu știu ce pickup să îmi iau, dar asta e deja altceva.

Bine, după pickup a venit si 1990, primul radiocasetofon, care putea să înregistreze și de la radio, pentru că, la început, nu puteai decât de pe microfon și se auzea cumplit. Stăteam nopțile să înregistrez hituri de la Fan Radio, pentru că nu exista DMCA să mă aresteze că fur muzică.

După aia am văzut primul mag kashtan, care mi s-a părut dumnezeul muzicii, la văr-miu, iar de acolo lucrurile s-au dezvoltat, au apărut inclusiv chinezăriile alea mici cu căști, de țineau bateriile un side de casetă, stațiile stereo, Stereo Spațialele și după aia nici nu mai contează, muzica era peste tot.

Dar nostalgia mea, fiorul acela care te lasă fără aer în suflet, e țăcăneala aia a acului pe vinil, asteptarea să înceapă melodia, statul pe burtă, cu capul în mâini și ascultat de zeci de ori ceva ce mi se părea că e de pe altă lume, alt univers, undeva unde nu o să reușesc să ajung vreodată.