Techirghiol este un satuc imputit in Dobrogea, din Eforie Nord la dreapta. Nu este nimic in satul ala, nu are plaja decat pe marginea lacului ala imputit, nu are hoteluri, nimic nimic.
Techirghiol este sustinut practic de sanatoriul Techirghiol, care da viata si sanatate oamenilor din acelasi lac mentionat anterior. Pentru ca este un lac aproape miraculos, la cat de mult bine face, doar daca te dai cu namolul de pe fundul lacului sau faci bai in apa sa.

Teoria spune ca un asemenea loc este o mana cereasca, din care se pot scoate bani buni. Nu neaparat direct, din sanatoriu, pentru ca, fiind de stat, e clar ca conditiile sunt de toata jena iar jegul curge pe pereti. Numai ca pe oameni ii intereseaza sanatatea, nu conditiile in care stau. Si vin multi, in fiecare an extrem de multi. Si isi cheltuiesc banii in oras, la baruri, restaurante si pensiuni. CUmpara prostioare de la comercianti, adica aduc bani in bugetul primariei

Pai si ce face primaria Techirghiol pentru asta? Renoveaza centrul satului, pune 4 banci pe marginea lacului si pune covor asfaltic in acelasi centru.
In schimb, drumul de acces la sanatoriu este exact ca pe vremea razboiului din ’44. Cratere, bucati de beton care atarna ici si colo, borduri aruncate pe strada, totul exact cum e mai bine sa atragi turistii.

Ca asa e in rromania. Iti luam banii, fraiere, iar in loc iti oferim traditionala muie rromaneasca, pentru ca rromanul e ospitalier prin definitie si imparte muia fara deosebire de nationalitate sau gen.