# Politica românească și contradictions-urile ei
Politica românească pare să se învârte într-un cerc vicios de alianțe neașteptate și compromisuri care obosesc electoratul. Grindeanu și Manda au devenit sinonime cu o anumită manieră de a face politică, iar nombreasele schimbări de curs și realinieri au lăsat mulți cu senzația că interesele personale triumfă constant asupra principiilor.
Ce este special la România este modul în care aceste scenarii se repetă obsesiv – alianțe care păruț imposibile se concretizează peste noapte, iar figurile politice reușesc să navigheze cu ușurință printre consecințe. Publicul observă cum anumiți politicieni se plimbă ușor peste jurăminte electorale și promisiuni, transformând politica într-un joc în care regulile se schimbă după cum convine.
Această stare de fapt a creat o oboseală generală: cetățenii par să-și pierdă speranța că lucrurile s-ar putea schimba substanțial. Se poate spune că România a dezvoltat o anumită resignare fața de ciclurile politice – nu mai surprinde pe nimeni comportamentul oportunist, iar aparențele au încetate să conteze.
