Salut,
Stăteam ieri în trafic și ascultam ceva radio, posibil RockFM, dar nu garantez. Și a început să cânte asta, de la Talisman.

Acum 100 de ani, când a ieșit melodia asta, eram îndrăgostit de o femeie. Eram tineri și proști, eu urât și ea frumoasă, eu prost și ea deșteaptă, eu sărac și ea bogată. Și totuși, mă alesese pe mine să fim împreună, să locuim împreună, să ne iubim prostește tot timpul, să râdem la orice, să iubim momentul când ne trezeam unul lângă celălalt, să ne savurăm goliciunea și tinerețea, să ne iubim urma pașilor în praful drumului.

Când apăruse maneaua asta cu Singur, atât de singur, făceam mișto de melodie împreună și râdeam, noi înțelegeam Singurel stau singur pe drum în loc de Sunt dureri pe care nu mai pot să le îndur și behăiam amândoi în stație la metrou sau autobuz Singurel stau siiiinguuur pe druuum. Și făceam analiză pe text, oare de ce stă fata aia tristă și rece, ce boală are, oare e cancer, dacă e cancer, oare ce cancer e, că în clip nu pare afectată? Tâmpenii de copii, erau distractive.

Ne-am despărțit. Am cerut-o de soție și nu a vrut să ne căsătorim. Am vrut să îmi facă un copil. Mi-a zis că e prea tânără și nu crede că putem avea un copil atunci. Poate și din cauza altor prostii, dar, în final, ne-am despărțit. Nu ne-am mai văzut câțiva ani, am încercat să smulg orice legătură, ca să dispară arsura îngrozitoare din piept, dorul imens, lacrimile care îmi apăreau când vedeam geamul garsonierei în care locuisem împreună. Am avut nevoie de ani ca să pot fi relativ normal. Ani de suferință, alcool, droguri, bătăi, femei de toate spețele, ba chiar și bărbați.

Ne-am întâlnit într-o zi, din întâmplare. A venit la mine, m-a atins pe obraz, m-a sărutat și parcă anii nici nu trecuseră. Eram pregătit să reiau totul din același punct, pentru că oricum viața mea fusese pe pauză și nu îmi mai aminteam nimic din ea, decât ură, durere și dor. Am fost împreună câteva zile, ne-am iubit, ne-am epuizat, ne-am căutat și ne-am regăsit și ne-am pierdut din nou. Am plâns de dorul ce ne-a măcinat, am plâns că ne-am întâlnit.

După care, fatidic, am întrebat-o, iarăși, dacă vrea să facem un copil împreună. Mi-a răspuns că nu, lucrurile nu s-au schimbat. Și că oricum, e într-o relație serioasă, în acel moment. Și că trebuie să ne despărțim și să uităm unul de celălalt. M-am întors și am plecat atunci, pe loc, încercând să rup în bucăți orice urmă de suflet care mi-ar mai fi rămas, să mă calc în picioare și să mă distrug până când ar rămâne doar o melasă aformă.

Nu am mai văzut-o niciodată. Mi-a trimis un singur mesaj, o singură dată, la job. Îmi spunea că are cancer și că o să moară, și că îi pare rău că ne-am bătut joc de noi și de ce am avut. Râdea Uite, acum o să fii singurel singur în drum. Nu se căsătorise. Nu avea nici măcar o relație. Și-ar fi dorit să fi avut copilul nostru. Nu a vrut să îi aud vocea, nu a vrut nici să o văd așa cum era atunci. Mi-a spus că voia, când mă gândesc la ea, să mă gândesc la cea care fusese pentru mine, nu tina temporară care mai rămăsese din trupul pe care îl adorasem de atâtea ori.

Nu știu când a murit, nu m-a anunțat nimeni, nici nu ar fi avut cum. Câteodată nici nu sunt sigur că a murit, sper doar să fie o farsă tâmpită și, într-o zi, să îmi iasă în față și să râdem amândoi de cât de proști am fost, să cântăm fals, pe două voci, Siiiiingur, atâââât de siiiingur…

Nu m-am căsătorit niciodată. Nu am avut niciodată o relație care să conteze pentru mine, deși am locuit și cu alte femei. Nu am reușit niciodată să mai iubesc pe cineva, e ca și cum locul acela din mine a fost arsss și presărat cu sare. Nu am nici copii. Nu mi-am dorit niciodată alți copii, voiam copiii ei, voiam carnea ei să se unească în perfecțiune cu carnea mea.

Singur.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

54 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    De regula sunt imun la povesti de dragoste citite pe net, dar asta…. Offf

    • #2

      Pai si d-asta venim la grasu’ asta, pentru ca-n afara de articolele lui, stie si cum se face treaba asta cu selectia si intretinerea comunitatii.

    • #3

      Corect. În alte locuri, “invitații” (foști și pe aici) jignesc comunitatea de mă pune pe gânduri cum de sunt tolerați.

    • #4

      Aoleu, am zis “gras”??? Imi fac mea culpa, cred ca eram sub hipnoza sau ceva, am crezut ca sunt pe un blog valcean. Baiatu’ de pe globu’ asta e personificarea cuvantului “fit”.

  2. #5

    Prietena mea doarme langa mine acum, si cum nu am somn maj stau sa butonez… insa citind articolul asta am simtit nevoia sa o strang foarte tare in brate, s-a speriat putin, dar stie ca mai fac din astea si ea face la fel dimineata ca se trezeste mai devreme cu o ora decat mine. suntem de 3 ani impreuna si chiar ma uitam ca avem atat de multe chestii ale noastre, unele dezvoltate din simple copilarii, altele pur si simplu asa au venit. Si ma bucur ca e aici, zi de zi.
    Nu stiu cine este autorul acestui post, dar ma bucur ca a taiat ceapa, chiar si in miez de noapte.

    • #6

      Mda… si la mine a lovit cam prea aproape.
      Trebuia sa toc ceapa mai cu grija, nici acuma n-am invatat cum se toaca fara sa-ti intre in ochi, mama ei de ceapa.

      Hai, lasa, noi sa fim sanatosi (ceea ce nu prea cred), cheers!

    • #7

      Radule, pretuieste fiecare clipa cu ea, ca nu stii niciodata ce aduce ziua de maine! M-a rascolit articolul, mi-a trezit amintiri ce le vreau uitate. ,,nu îmi mai aminteam nimic din ea, decât ură, durere și dor.” Vai, cat de bine il inteleg pe autor! A avut parte de o proasta care si-a batut joc si de el, si de viata ei! Au trecut 26 de ani de cand s-a incheiat relatia cu femeia fara de care nu puteam respira. Eram tineri studenti in cluj, eu sarac, am lucrat toata fscultatea, ea fata de popa, cu ifose si figuri, dar lumea exterioara nu exista, eram doar noi doi. Toti colegii ne invidiau si ne dadeau exemplu de relatie puternica. Parintii ei nu m-au vrut de la inceput , eram prea sarac pentru ei, mi-au spus in fata ca ,,vor unul de pe langa ei, sa le cunoasca familia ” dar noi ne iubeam iar fata imi spunea ca nu conteaza ce spun ai ei, ea stie ce vrea. Dar dupa 4 ani mi-a spus intr-o seara scurt si brutal, pe 29 mai 1996 ca ma paraseste, era sfarsit de ani de studii, urma sesiunea, eram stresat cu invatatul, imi luasem pauza de la munca si nu prea aveam bani. Eu am ramas cu gura cascata, am crezut ca face o gluma proasta, mi-a zis ca pleaca acasa sa invete o saptamana, o sunam zilnic nu-mi raspundea, mi-a raspuns odata mama-sa ca ,,pazeste salata”, o minciuna, de fapt era plecata la deva, aveam sa aflu mai tarziu ca are pe altcineva, ca ii reinnodase parintii o telatie din liceu cu unul care era potrivit pentru ea, din famile buna, cu pedigree, nu ca mine caine bagabont!! A revenit, a trecut cu bine prin sesiune, era linistita, ma trata doar ca pe un prieten bun, imi arata pe strada cam cu care individ seamana noul iubit. Nu intelegea cat rau imi face si cat sufar, zicea ca sunt slab. Eu nu intelegeam cum s-a schimbat cu 180 de grade asa brusc. Ba am inteles ulterior ca de cel putin o luna inainte cand pleca de fapt nu mergea acasa, ci a fost duala, se culca cu amandoi, evident eu nu stiam si nu banuiam nimic! Dupa sesiune a trecut pe la toneta unde vindeam ziare, in drum spre autobuz, m-a salutat rece si a plecat fara sa intoarca capul inapoi. Am inceput sa plang cu lacrimi mari si se uitau oamenii ciudat la mine! Am inchis toneta si m-am dus sa ma imbat! Abia am luat examenele finale cu cate un 5-6, nu mai etam in stare de nimic! Dupa 4 ani inca ma dureau locurile din cluj pe unde umblam, imi trezeau amintiri, asa ca am decis sa plec in spania, sa fac o schimbare, munca fizica m-a ajutat mult. Dar 7 ani nu am fost in stare sa leg nici o alta relatie, desi starea mea mentala cumva le atragea pe femei, am avut vreo zece relatii in acest tmp, una chiar de 2 ani, din pacate eu am facut-o sa sufere. Ba chiar in spania un patron a vrut sa ma insoare cu unica fiica, le-a placut enorm ca eu, om cu facultate, ma pricepeam si sa-i renovez baia, si sa-i sudez la firma de porti forjate pe care o avea. Toti romanasii imi spuneau ce noroc am da ies cu fata lor, imi dadea si cate 50 de euro sa ies cu ea la suc! Dar pe mine nu m-a interesat bogatia lor, firma cu 20 angajati si vreo 3 case, vreo 10 masini, fata a inteles ca nu sunt pregatit si mi-a spus sa o caut cand voi fi pregatit sa continuam. Nu am facut-o niciodata! Aveam fixul ca sunt prea bogati pentru mine si la un moment dat nu va functiona. Acum stiu ca nu ar fi fost asa, erau alta calitate umana, eu aveam atunci moralul alterat. Nu am mai vazut-o niciodata pe iubita din tinerete, nu am mai vorbit cu ea, in 26 de ani doar de doua ori stiu sa fi facut referire la mine, chestii care au ajuns la urechile mele. Un prieten a intalnit-o in 98 si i-a spus ,,faiantaru e baiat bun, dar asa e viata” iar in urma cu vreo 10 ani o fosta colega a stat la ea acasa o noapte, chestii ca intre profesori cu examene de grad si fosta iubita i-a spus ,,am gresit fata de faiantaru” dar mai mult ii era frica sa nu se intoarca cumva karma pe ea, decat de ce mai fac eu! Am inteles ca e multumita, are fecior mate acum, sotul se invarte cu firme pe care le falimenteaza si ramane cu datorii, ma rog, se invarte in stil romanesc, la un moment dat l-am gadit pe net executat silit si cu vreo 3 milioane lei dator la banci si fisc! In 2003 m-am insurat cu fata pe care o cunoscusem pe net, eu fiind in spania ea in cluj. Era foarte comod initial pentru amandoi sa corespondam pe email , nu era atunci internet, nu stiam cum arata, nu am luat nimic in serios 6 luni pana i-am cerut o poza si am vazut ca era atragatoare. Nu puteam veni in tara, nu aveam drept de munca si riscam sa nu mai pot veni in spania, asa ca am chemat-o la mine. Eu avean deja 35 de ani, ea cu 4 ani mai mica, avusese vreo 2 relatii esuate, ne-am regasit in multe, aceeasi zodie, fecioara, mi-am zis ca ce rost are sa o mai lungesc, imi dadusem seama de mult ca nu voi mai putea iubi niciodata asa cum am iubit, asa ca dupa 3 luni eram cadatoriti. Dupa 19 ani avem doua fete frumoase si destepte, ea e o sotie buna si gospodina, mama adevarata, stiu ca am facut alegerea buna, desi uneori , cand ne certam, ii spun ca m-am insurat cu una si traiesc cu alta! Fata sfioasa cu forme feminine s-a transformat intr-o rubensiana de 100 de kile, cicalitoare si certareata! Este adevarata zicerea ca ,,daca vrei sa stii cum va arata sotia ta dupa 20 de ani, uita-te la mama-sa”! Si la fel de adevarata este si cealalta ,,ori te insori, ori nu te insori, dupa 20 de ani, tot iti pare rau”! Cam asta e, sa fiti fericiti, viata e scurta si plina de rahat ca un fir de par de la fund”! Scuzati remarca, dar cam asa imi simt eu viata de multe ori!

  3. #8

    Cândva, Abi a scris aici ceva tragic, am plâns ca un copil. Au trecut ani. Iar tu…dude..

  4. #9

    In viața mea nu am citit ceva mai trist…
    Sper sa fie o povestioara de aia, la vrăjeala

    • #10

      la cum e scrisă… alea-s lucruri trăite; așa că, vorba unui (alt) blogăr celebru, “te-n dinți, veață!”

  5. #11

    “…ba chiar și bărbați.”

    What the fuck.

    În altă ordine de idei, mi se par slabi rău indivizii neurotici care sunt incapabili să depășească eșecul unei relații.

    Atât de slabi încât devin periculoși pentru persoana pentru care au făcut o obsesie, pentru familie, cunoscuți și la final, de prea multe ori, pentru ei înșiși.

    Genul de personaje alese cu predilecție de către Mihail Drumeș (Invitație la vals, Scrisoare de dragoste) sau Cezar Petrescu (Baletul mecanic), dar nu numai.

    De multe ori, acești indivizi “se alintă” și chiar se autostimulează în testarea propriilor limite psihologice prin proiecții asupra partenerului pierdut.

    Frate, mai dă-o-n spuma mării de femeie, găsești alta imediat care să-ți sucească mințile, dacă tot ești masochist sentimental.

    Ce demenți, ai crede că filmele astea proaste trec după vârsta de 18-20 de ani…

    • #12

      “…ba chiar și bărbați.”
      În vamă:
      Vameșul: Name please?
      Turistul: Ali Ah Ahmed
      V: Sex?
      T: Yes
      V: Man, woman?
      T: Yes. Sometimes sheep, camel.

    • #13

      @Crator Continuarea era:
      – Oh, dear!
      – No, no, deer runs too fast.

    • #14

      Poți completa cu cei de la Camil Petrescu, Victor Hugo. Se numesc romantici. La ei se reduce la totul sau nimic. Și dacă tot ți-a plăcut Cezar Petrescu, încearcă Tapirul. Sunt oameni care au o percepție mult mai intensă a timpului, a prezentului, a greșelilor făcute și nu-s demenți. Sunt doar diferiți de tine.
      Partea asta comentariului nu-i pentru tine, este pentru cel ce a scris textul. www.youtube.com/watch?v=hWnAqFyaQ5s

    • #15

      Suntem afectati in moduri diferite de lucruri diferite. Unii suntem mai sensibili, poti sa spui ca poate suntem mai slabi dintr-un anumit punct de vedere, dar nu ca suntem slabi ca oameni.

    • #16

      Zici ca ești Monica Tatoiu. Numai aia le știe pe toate, cum le știi tu. Cred ca nu dormi noaptea, pana nu postează asta un articol, ca să comentezi și sa te afirmi.
      Puternicule, care ești bărbat adevărat, nu e mai simplu, dacă tot dai lecții și este și kult k ai kitit, sa respecți asumarea fiecăruia?
      Si Monica Tatoiu tot adevărată ca tine, urmareste-o și devino agasant.

  6. #17

    Ai stat în trafic și ți-ai adus aminte de chestiile ăstea, fără ca ulterior să intri într-un stâlp?

    Stai bine.

  7. #18

    Damn dude!!! Halal mod de a realiza că e o noua zi că sunt sănătos și am de jur împrejur oameni dragi mie.
    A dracu ceapa!

  8. #19

    Damn ninja cutting onions…

  9. #20

    Nu vă mai bateți joc de șanse ca să nu ajungeti să trăiți o viață goală!

  10. #21

    Ba chiar și bărbați.

  11. #22

    Vrăjeală.

  12. #23

    Telenovela. Bun scenariu de Netflix.

  13. #25

    Nasol, foarte nasol când arde atât de tare.

  14. #26

    mehh…

  15. #27

    ”Am vrut să îmi facă un copil” – cred că aici a început să se raporteze greșit, egoist la relație. Trauma însă e înfiorătoare și ca expert în sfaturi de pe internet, necerute și fără context i-aș spune să încerce ajutorul unui psihoterapeut pentru a trece mai departe. O chestie din asta târâtă după tine îți irosește viața, și de după 40 așa începi să-ți dai seama că alta nu-i. Ești singur, dar asta nu trebuie să fie așa și mâine. Există oameni care pot și vor să te ajute, trebuie să mai vrei tu.

    • #28

      Asta am observat si eu dar mai incolo apare si pluralul…Coloja crecă ne ar lamuri mai bine..
      Pe de alta parte ma gandesc la faptul ca e posibil ca ea sa mai traiasca. Cunosc persoane care au trecut peste un cancer la san si sunt destul de ok peste ceva ani. Bine sunt constient ca nu trebuie generalizat si totul depinde de o multime de factori
      Oh,well daia e bine sa nu ne batem joc de sanse(si zic asta din postura unuia care a trecut pe langa mai mult de o data)

    • #29

      “O chestie din asta târâtă după tine îți irosește viața”

      Confirm. Sunt unii oameni, nu multi, dar exista, care nu trec niciodata peste anumite esecuri in dragoste, pentru care timpul nu le rezolva pe toate, doamne, cat urasc vorba asta aruncata mereu ca adevar universal si absolut. Din pacate ma numar printre ei. Partea proasta e ca nici terapia nu-ti garanteaza nimic, dar macar mai ai o sansa. Macar un pic tot ajuta..

  16. #30

    Senior, nu era o obligativitate de a pune, înainte de text, ceva de genul “textul următor va poate afecta emoțional”? M-a răscolit articolul asta. Atat de dureros.
    Acum să revenim la normal. Exista oameni specializați care pot ajuta in astfel de situații. Alcool, droguri, futaiuri cu tot ce mișcă și ce are gaura? Chestia asta trebuie sa dureze puțin. Daca se cronicizează trebuie mers la psiholog/psihiatru.
    Ce a rezolvat autorul? Și-a futut viața. Oare a meritat?
    Da, stiu, în viața iubești doar o data la modul obsesiv. Dar totuși…
    Am trecut prin asta și nu am mai iubit niciodată la fel. Însă nu m a oprit ceva djn a-mi face o familie. Am o soție minunata și un copil pe care-l iubesc ca un nebun.
    După despărțirea respectiva, vreo doi ani am fost depresiv și am trecut prin toate stările posibile. Am experimentat tot ce nu trebuie experiment și care dăunează sănătății fizice sau mintale. Dar am trecut peste. A trebuit.

  17. #32

    Ghinion cu melodia aia, daca ati fi ascultat si voi Coco Jamboo acum erați pe o plaja exotica unde toata lumea, canta, rade si dansează!

  18. #33

    Cand am citit “ba chiar și bărbați.” am dat scroll up sa vad cine a scris articolul.

  19. #34

    Ca sa fiu oarecum pragmatica: si daca-i facea un copil si pe urma murea si-l lasa doar cu copilul, nu vad cu ce-l ajuta (cel mult daca era vreun deranjat mintal care sa-l foloseasca pe post de nevasta; din pacate, exista si din astia, dar nu vreau sa ma gandesc).

    In rest, sunt din tabara alora care spera ca-i literatura. Cum pnm rupi orice relatie cu unul, dar il cauti la serviciu dupa secole ca sa-i zici tu neaparat ca o sa crapi. Cata perversitate? Lasa-l in pana mea, n-ai avut treaba cu el atatia ani, i-ai mai tras-o cand ai avut tu chef, apoi chiar in ultimul ceas iti vine tie pe fes sa-l zgandari, cand ar trebui sa ai alte prioritati, gen gasit cosciug. Pastreaza-ti ultima farama de bun simt si mori langa aia printre care tu cu manuta ta ti-ai asternut sa stai. Lasa-i pe ceilalti in treaba lor, ca nu-ti datoreaza tie nimic, iar tu du-te cu ale tale.

    Daca-i poveste adevarata, aia a fost o carpa oribil de imputita pana-n ultima clipa, a tinut sa moara cu certitudinea ca va exista intotdeauna un fraier care o sa sufere pentru ea, vie sau moarta. Si iata ca i s-a facut pe voie. Daca autorul citeste pe-aici: Atat ai fost pentru ea, un pariu tampit, pe care tot ea l-a castigat prin santaj emotional si alte manarii de gen. Du-te la un psihoterapeut urgent.

  20. Futu-te-n aripă Ilie, cu cine te-a pus să citești…
    Mi-ați adus aminte de Monica, redactora șefă de la Zona.
    Băi nene, mă iubea fata aia în draci.
    M-a scos din redacție într-o zi și mi-a zis că nu are timp mult, dacă vreau să ne iubim cu foc acum e momentul.
    Uitați de tot ce știați despre ziariști, limitați-vă doar la persoane.
    Ăla n-a fost futai.
    A fost iubit până s-a cristalizat sarea pe geamuri…
    A doua zi eu am fost concediat, ea a fost trimisă în vacanță.
    La 1 lună a murit.
    Știa, băgami-aș picioarele, normal că știa că e pe ducă, de-aia mi-a și făcut așa…
    Ai mai venit și tu cu povestea asta, în seara asta beau.
    Nu e nicio lașitate, nu am alcoale în program, doar că n-ai cum să stingi anumite umbre.

  21. #39

    Mi-a plăcut Blaga de cînd l-am citit prima dată. Din tot ce am reușit să citesc, din ceea ce a scris, dragi inimii mele sunt – Hronicul şi cântecul vârstelor, Luntrea lui Caron, Melancolie și poezia de mai jos. Am înțeles-o abia în 2010, atunci cînd a apărut și nick-ul sub care scriu.

    Lauda suferinței

    Atâția dintre semeni nu prea știu
    ce să înceapă-n zori cu suferința.
    Ei nu-și dau seama nici spre seară de prilejul
    chemat să-nalţe mersul, cunoștința.

    Suferința poate fi întuneric, tăciune în inimă,
    pe frunți albastru ger,
    pe coapsă ea poate fi pecete arsă cu fier,
    în bulgăre de țărână
    o lacrimă sau sâmbure de cer.

    Nu mai calcă pe pământ
    cine calcă-n suferință.
    Ea schimbă la față argila, o schimbă în duh
    ce poate fi pipăit, duios, cu știință.

    Tată, carele ești și vei fi,
    nu ne despoia, nu ne sărăci,
    nu alunga de pe tărâmuri orice suferință.
    Alungă pe aceea doar care destramă,
    dar nu pe-aceea care întărește
    ființa-ntru ființă.

    Fă ca semenii noștri,
    de la oameni la albine,
    de la-nvingători la biruiți,
    de la-ncoronați la răstigniți, să ia aminte
    că există pretutindeni și această suferință,
    până astăzi și de-acum înainte
    singura legătură între noi și tine.

  22. #40

    Moartea are un dar al ei de-a face din tablă aur.
    Atît că timpul (timpul îndelungat, nu vă faceți iluzii că un an, doi sau cinci au efectul ăsta) te-ajută să răzui la suprafață cît să vezi într-adevăr ce soi de metal e dedesubt.
    Prima mea iubire a murit într-un accident de mașină. Aveam 15-16 ani amîndoi. Mă mai arde și-acum rana aia, atît a fost de-adîncă. O să spuneți: rahat, de cîtă vreme erați împreună? (de foarte puțin timp!) Și ce vă imaginați, c-o să fiți împreună toată viața? (irelevant!)
    Sînt într-o relație fericită care va împlini destul de curînd 20 de ani. Fericită de-adevăratelea, nu putem unul fără celălalt, nu avem nevoie de parteneri în vacanțe, ba din contră), chiar dacă ne stăm pe cap unul altuia non-stop (lucrăm de-acasă amîndoi). Sîntem bătrîni. Chiar și-așa, acea iubire adolescentină ucisă mă arde în piept. Dar timpul… ehei, fraților, ăștia 20 de ani n-au lucrat în zadar. Dacă Zeul Timpului Relativ mi-ar da de ales acum, cu mintea și cu sufletul meu de-acum, între relația aia tînără și pătimașă (pe care nu se știe dacă voi putea conta mai departe) și asta coaptă și dulce (care prin forța lucrurilor nu va mai dura mult pentru că avem o vîrstă, a unuia dintre noi mult mai mare decît a celuilalt), cam știu ce-aș alege.
    Toate astea sînt complet irelevante din perspectiva postării propriu-size. Și din perspectiva oricui altcuiva, în definitiv. (Și) de-aia îmi place aici. 🙂

  23. #41

    Cunosc un caz real aproape identic. Tipa nu voia copii pentru că era obsedată de bani și carieră.Din păcate degeaba tragi de una dacă ea are alte filme in cap.

  24. #42

    Bai cat de dureros este articolul asta. L-am citit de vreo 4-5 ori in decursul zilei. Si cumva ma regasesc in ce a scris autorul.
    Plm, trebuie sa imi refac stocul de alcool pentru weekendu asta

  25. #43

    suferinta teoretic ar trebui sa purifice, practic e doar gunoi.
    oricum, multumesc pentru acest text.
    noroc.

  26. #44

    Ieri ne-a spus medicul ca nu putem avea copiii nostri.
    Niciodata nu am simtit durere mai mare. Simt ca s-a rupt ceva in mine, simt ca a murit cineva foarte drag.
    Cei care aveti familii si copii, va rog bucurati-va de ei. Nici nu stiti ce norocosi sunteti.

    • #45

      nici FIV?

    • #46

      FIV cu ovulele altei femei.

    • #47

      oh…

    • #48

      Jordi, eu am trecut prin FIV la 35 de ani. Am reusit abia dupa a doua incercare de FIV, am gemeni. Este foarte greu, fizic, financiar, emotional. Si acum, dupa 2 ani, va trebui sa renunt la cei 4 blastocisti ramasi, pentru ca stiu ca nu mai am resurse pentru al treilea copil. 4 blastocisti, 4 posibile vieti in stare latenta…eu asa le vad. Imi pare rau ca treci prin asta, eu as fi fost dispusa sa donez, dar legislatia nu prevede asta, din cate stiu. Doare si stiu cum e.

    • #49

      cred ca problema lui/ei este faptul ca nu poate avea copilul LOR, nu lipsa ovocitelor donate

    • #50

      Nu stiu daca vei vedea mesajul meu, dar am o cunostinta care a fost fix in situatia ta, a facut FIV cu ovocite donate in Cehia si acum are o minune de fetita, ea avand 41 de ani la momentul respectiv. Sunt sanse sa reusiti! Din pacate, este o lupta prin care multe cupluri trec, nu prea se vorbeste despre asta.

    • #51

      Deea, multumesc pentru gandul tau frumos

  27. #52

    Nostalgia, sentiment delicat care poate darima un munte de om…

    Cred ca orice poveste de dragoste are cel putin doua unghiuri de vedere. Iar cele ale protagonistilor nu sint neaparat cele mai bune. Ca la teatru: nu trebuie sa fii pe scena ca sa ai vizuala completa.
    Poveste clasica : tineri, frumosi, indragostiti, rebeli, unul dintre ei cu posibilitati (si orizonturi) mai largi.
    Cel care nu ofera garantii ca poate tine pasul, mai devreme sau mai tirziu ramine de caruta.
    Nu spun ca nu e o persoana de valoare, ci doar ca nu arata atunci, la momentul potrivit, ca are potential.
    De ce barbatii se pling ca femeile nemernice si-au batut joc de ei, cind le-au refuzat propunerile de casatorie? Soc si groaza: in relatie era deja ceva ce scirtiia iar femeile respective nu si-au spus “lasa ca o sa se schimbe dupa ce o sa-mi devina sot!” Ba chiar dimpotriva : “Nu se va schimba si chestia asta nu e pentru mine!”
    Faptul ca el personal era multumit nu inseamna ca era valabil si pentru ea. Iar daca el nu (s-)a priceput, cu atit mai mult diferenta intre cele doua unghiuri s-a marit..

    Acuma, eu nu stiu cit e orgoliul ranit, cit e rana provocata de esecul in prima dragoste, cit e trauma rezultata din trezirea la realitatea crunta… Dar e pacat sa ramii blocat in trecut. Nu stiu care ar fi leacul potrivit pentru fiecare, dar resemnarea ca niciodata nu va mai putea iubi la modul sacrificiu, sigur nu ajuta.

    • #53

      am.citit de vreo 3 ori textul. nu vad NICAIERI ca omul sa zica ca si a batut joc cineva de el.

    • #54

      Autorul nu. El povesteste molcom, trist, resemnat, nu arunca cu pietre. De fapt povesteste numai trairile lui.
      Sint unii comentatori care il sprijina cu prea multa ardoare . Lor ma adresam. E un paragraf divers, o intrebare adresata celor cu chef de despicat firul in patru, Nu cred ca autorul face parte din categoria asta.