Contul meu
Nu mi-am dorit niciodată copii. Nu am fost un copil fericit, mi-am urât viața cu pasiune și, dacă nu mi-ar fi fost frică de moarte și de veșnicia ei, m-aș fi sinucis de la vârsta la care alți adolescenți încep să descifreze cum miroase o femeie. Așa că nu mi-am dorit să transmit nefericirea mea și altor nevinovați, conștient de faptul că trebuie să faci un efort uriaș ca să îți depășești tarele emoționale, educația deficitară și să fii și educator, și prieten pentru omulețul pentru care ai decis, unilateral, fără să îl întrebi, dacă să îl aduci pe lume.
Primul avort de care am fost vinovat, dintr-un lung șir, a fost când eram în armată. Prima permisie după câteva luni, prima relație sexuală cu femeia pe care o iubeam atunci, amândoi zăpăciți, amândoi inconștienți, după o lună, zbang, vestea că e însărcinată. Eu în armată, fără niciun fel de venit, ea studentă, locuind cu părinții, care părinți nici măcar nu mă sufereau. Interesant, niciunul din părinții vreuneia din femeile mele nu m-au înghițit vreodată. Nici măcar acum, la aproape 48 de ani. Or ști ei ceva.
Long story short, am împrumutat bani de pe unde am putut, s-a dus la un spital, a plătit șpaga, un măcelar care a decis că nu are nevoie de anestezie, să fie pedepsită pentru că s-a futut, aia a fost.
Următorul avort a fost câțiva ani mai târziu, cu altcineva. Din păcate, săraca femeie a murit, mulți ani după. Tot tineri, tot proști, cică hai să verificăm dacă pot rămâne gravidă, că nu am trecut niciodată prin asta. Surpriză, putea să rămână gravidă fără probleme. Nu s-a pus nicio secundă problema de a-l păstra, nu ne interesa, nu avea niciunul din noi cheful de a ne distruge viața de la vîrsta aia doar pentru că eram capabili să unim niște celule într-un embrion inform.
Următorul avort a fost la puțină vreme după ce m-am căsătorit. Eram deja căsătoriți, nu eram împotriva ideii de copii, nu ne protejam cu nimic. Doar că, fără să știm, a rămas însărcinată, având și ciclu neregulat, iar în aceeași perioadă, avea niște dureri groaznice de măsea și se înfunda cu calmante gen ketorol, ketonal și alte chestii, mai mult sau mai puțin over the counter. Așa că, într-o seară, am ajuns la urgență, hemoragie, dureri, ce dracu am, cancer, ce naiba e. Ce să fie, era sarcina care se pierdea, din cauza calmantelor.
Au mai fost și alții, unii pierduți, cine știe din ce motiv, altul ieșise nasol la triplu test și a trebuit să fie scos, pentru că e egoism și tâmpenie să aduci un suflet pe lume, direct în suferință, ca să te simți tu bine.
Ultimul copil pierdut a fost Maria. Maria avea 8 luni și jumătate. Ne pregăteam să se nască, aveam totul gata, eram fericiți, avusesem grijă de toate. La ultimul control avut, într-o vineri, ni s-a spus că totul e bine, inima e ok, dezvoltarea e ok, plămânii sunt bine, totul e bine.
După care, în weekend, mișcările copilului au început să se rărească. Am sunat doctorul, ne-a zis că e ceva normal, la vârsta aia copiii nu se mai mișcă așa mult, nu mai au loc în burtică, se pregătesc să iasă. Doar că mișcările deveneau din ce în ce mai rare spre deloc, așa că luni, la prima oră, am fost la spital.
Poate cel mai urât moment din viața mea a fost acela când i-a pus ecograful pe burtă și mă uitam la ecran și, în locul unde trebuia să țopăie inimioara, nu mai era decât un gol negru, nu se întâmpla nimic. Și am stat minute întregi, eu privind ecranul, doctorul privind ecranul și neștiind cum să ne zică vestea că a murit.
Desigur, penibilitatea statului român și a gunoaielor sale angajate în sistem și-au făcut datoria și atunci. Noi eram năuci, distruși, efectiv nu aveam forță să mai stăm în picioare, iar ei urlau la noi pe coridor că trebuie să ne facă certificat de naștere pentru copil, că așa se face, născut mort și să le zicem cum o cheamă, ca să treacă în certificat. Efectiv, zero empatie, zero răbdare. Multă vreme am cochetat cu ideea de a merge și de a le da foc vacilor ălora împuțite chiar acolo, la locul lor de muncă.
Am numit-o Maria. Nu ne-am despărțit, efectiv, de ea, niciodată, pentru că e acolo, în suflet, ca o rană. În ziua aceea ne-au trimis acasă, cu Maria moartă, în burta mamei sale distruse, pentru că domnul doctor trebuia să plece atunci și nu avea cine să provoace nașterea, veniți mâine dimineață, că rezolvăm.
Am dormit în acea noapte, ultimă noapte, ținând-o în brațe pe Maria, în burta mamei sale. Se instala, probabil, rigor mortis și, din când în când, simțeam ca o zbatere de fluture în burtă și pentru o secundă, revenea speranța, poate trăiește, poate și-a revenit, poate e bine. Maria. Am vegheat-o toată noaptea. Nu mai aveam lacrimi niciunul.
A doua zi i-au provocat nașterea, după care ne-au trimis acasă. Nu înainte de a urla la noi că ar fi fost obligația noastră să o luăm și să o înmormântăm creștinește, cum se face, nu să alegem să o ardă la crematoriul spitalului. Am plecat, două suflete frânte, poate definitiv, de atunci.
Ce voiam să zic este că eu, acum, în acest moment, după ce am trecut prin viață, sunt împotriva avortului. Dar asta este doar alegerea mea internă, valabilă doar pentru mine. În același timp, voi lupta până când voi muri pentru dreptul omului de lângă mine de a alege ce să facă cu corpul său.
Orice altă discuție este nulă și neavenită. Iar dacă vă respectați mamele și femeile din viața voastră, încetați să mai fiți vite și respectați-le întru totul, nu doar când se duc să vă facă mâncărică, pentru că sunteți o familie în care fiecare își știe locul.
NOU
Întrebarea asta este pusă mai mult din curiozitate, nu vreau să zgândăresc nicio rană care nu va prinde pojghiță niciodată, dar ce te-a făcut să te răzgândești și să vrei să fii părinte? Asta cu îndrăgostitul nu rămâne pe front, mulți bărbați au și 100 de relații și tot nu a prins rădăcini elanul de Cristi Borcea. Cu atât mai mult, devin precauți ca să nu fie șantajați mai târziu cu vreun moștenitor conceput la beție sau puseu hormonal.
Pe la 14 ani, credeam că femeile devin mame ca urmare a presiunii sociale. În ultimii ani, tot aud povestioare despre femei care chiar au încercat să această unire de celule într-atât încât au intrat în depresie.
NOU
s-a intamplat.
NOU
“Asta cu îndrăgostitul nu rămâne pe front”. Spui asta în condițiile în care ai aproape 30 de ani și nu te-ai mutut niciodată, pt că N motive.
NOU
@DeathRow: Sint care s-au mutut de mii de ori si nu au iubit vreodata, avind aceeasi implicare emotionala cu aia cu care au fost pe care ar fi avut-o cu un vibrator, iar altele care au iubit pe bune si au supapa intacta pentru ca… diverse. Le opreste asta pe vreuna dintre categorii in a avea o parere?
NOU
Vad ca te tot bate gandul asta ca femeile devin mame ca urmare a presiunilor sociale. Poate se intampla asta in cercul tau, dar daca iesi din el, ai sa poti vedea ca majoritatea femeilor devin mame pe bune, din dragoste si din convingere.
Trebuie, totusi, sa recunosc ca o parte din romance ezita sa devina mame din cauze emotionale, adica partenerul nu li se pare de viitor si de incredere pentru rolul de tata si sot si din cauze materiale, nu se pot si nu-si pot intretine copiii singure, in saracia de la noi, daca domnul din dotare da bir cu fugitii..
NOU
Si eu ce sa fac acum cu maria??
NOU
Doar citind și tot ne-a ajuns la suflet…
Eu o să scriu aici ca să nu mai bag articole lacrimogene și cu ocazia asta răspund și la întrebarea:
– Nea Ilie, da’ matale de ce-ai plecat, bre, din România, c-o duceai bine la Cotroceni…
Vă zic pe scurt că n-am chef de amintiri dureroase.
România. Partenera de viață rămâne însărcinată.
Neplanificat dar dorit de la început.
Ecografie, bucurie, chestii.
La 4 luni, sângerări, îngrijorări, urgență.
Altă ecografie, aceeași veste:
– Fătul a decedat, urmează să vă săpăm cu târnăcopul pe interior. Dar, înainte de asta, luați pastilele astea să eliminați ce aveți pe-acolo.
Mers acasă, luat o singură pastilă, din ce în ce mai rău.
Mers din nou la spital…
– Aaa, păi dacă n-ați luat toate pastilele.
Mers acasă, sângerări, îngrijorări, avion, clinică Austria.
Povestim ce s-a întâmplat în România.
Ecografie într-o liniște totală.
Doctorul, un japonez cu zen 100.
Se uită la ecran, se ridică de la masă și se mângâie nedumerit pe cioc.
– Pelicitări, un cupil este mort, al doilea a suprabiețuit.
Așa am plecat din România.
Supraviețuitorul are acum 15 ani și învață japoneză.
NOU
Pentru ca aceeasi tagma profesionala care invoca constiinta pentru a refuza un drept femeilor deodata isi pierd constiinta si se acopera unii pe altii cu maxima eficienta cand e vorba de malpraxis in acelasi domeniu. La un moment dat figuram prin grupuri de mame, cate povesti, cate drame, cate tragedii similare am citit, ma intrebam cateodata cum au ramas intregi la cap femeile alea. Niciuna cu urmari asupra cadrului medical cu constiinta intermitenta. Domeniul obstetricii este probabil ramura medicinei in care s-a inventat conceptul de violenta si agresiune medicala.
NOU
Noi ne pregătim să trecem prin așa ceva și nu vreau decât ca soția să aibă parte de o procedură neinvazivă. Atât. Se întâmplă din motive care nu țin de noi. Nu am avut niciun eveniment neașteptat niciodată, cu soția sau în alte relații înainte, nu facem asta de hobby și mi se pare clar că nimeni nu recurge la avort fiindcă e distractiv.
De doi ani așteptam momentul să avem un copil, lu totul la punct legat de stabilitate financiară și alte aspecte, făcut tot ce se găsește în materie de analize (de mai multe ori).
A aduce pe lume un copil care nu poate să facă multe lucruri de altfel normale mi se pare oribil. 20% din capacitatea plămânilor, cel putin 2/3 operații la inimă doar ca să supraviețuiască, și asta până la 10 ani. Îi rog pe cei care sunt anti orice fel de avort să se gândească cum ar fi să nu poată să alerge, să trebuiască să facă pauză după fiecare etaj urcat, să nu poată să înoate, să țină permanent regim.
E absolut odios că mulți medici români storc bani din așa ceva.
NOU
Nu știu care îi protocolul sau în ce țară sunteți, dar decât inducerea nașterii medicamentoase (poate în alte țări îi mai bine, la noi mi se pare o bătaie de joc cum e făcută) mai bine cezariana sau orice altă formulă prin care soția dvs să aibă un minim posibil de durere…
Poate suna urât, dar nu merită să treacă prin chinul aferent, ca la final să rămână doar cu asta, așa că ați putea să ignorați orice sfat și să alegeți varianta care v-ar face soția să sufere măcar fizic mai puțin.
NOU
@Mada,
In astfel de cazuri se recomandă nașterea vaginala pentru a nu face o cicatrice pe uter, cicatrice care poate aduce probleme la o sarcina viitoare
Dar da, cred ca e odios sa trebuiască sa treci printr-o naștere si sa pleci acasă cu bratele goale
NOU
Eu urasc surprizele. De cand a murit mama urasc surprizele. Planific tot, vreau sa stiu, nu ma intereseaza aventura, nu am incredere in soarta, destin si neprevazut. I research the shit out of things, de cand mi-a tinut mama predica cu ilustratii din Mama si copilul despre corpul femeii, sex si ce se intampla in urma sexului pana la primul contact sexual eram doxa de teorie practica ma omora. Am avut un prezervativ in portofel din clasa a 9-a pana la momentul cand chiar mi-a trebuit cand am realizat ca e expirat. Sa fie acolo. Nimic lasat la voia intamplarii, nu ne bazam pe nimeni altcineva. Relatie stabila, dupa un timp suficient cat sa se stabileasca increderea indopat cu pastile anticonceptionale. In hindsight, as sari acest pas dar asta e alta discutie despre “binefacerile” antoconceptionalelor. Apoi cand toate planetele erau aliniate si aveam cu ce sa il hranim si invelim am planuit un copil. Dorit, iubit, asteptat, aproape deja numit in mintea mea si a si venit, rapid si right on schedule. All according to plan. Apoi it all went wrong. Nu atat de tragic ca la voi, imi este greu sa imi pot imagina amploarea durerii si tragediei din sufletul vostru, dar eu nu stiam in prostia si ignoranta mea ca poti sa pierzi o sarcina altfel decat cazand pe scari ca in telenovele. I did everything right. Similar, la o ecografie mult asteptata la care voiam sa numaram degetele si caputuri, cea de dublu test, am ajuns sa cautam disperat un ritm cardiac care nu a mai venit. Se oprise cu o saptamana inainte iar eu ma simteam ca un cosciug ambulant. Aceeasi raceala din partea cadrelor medicale, desi la o clinica privata. Nu se preda empatia la medicina indiferent de unde urmeaza sa lucrezi. Era mica sarcina, mi-au recomandat sa astept sa se intample natural. Nu s-a intamplat. M-au chemat la spital de stat peste 2 saptamani aproape, atunci era loc. Am mers la privat si am avut noroc de un medic barbat mai empatic, discret si intelegator decat blocul de gheata de gen feminin care imi facuse ecografia. Am plans de cand am intrat in spitalul ala privat pana am ajuns luni la serviciu. Am plans cand ma schimbau, am plans pe masa de operatie, am plans sub anestezie daca e sa ma iau dupa ce i-au povestit asistentele sotului, am plans cand m-am trezit si in statia de metrou in drum spre casa. Mi-a luat 1 ora in fata cladirii sa pot intra la munca luni. Mi-a luat 1 an si ceva sa nu mai urasc irational fiecare femeie insarcinata pe care o vedeam pe strada. Mi-a luat mai mult sa nu ma mai invinovatesc.
Doi baieti sanatosi si veseli m-au vindecat de rana aia care acum e doar o amintire cand ma intalnesc la consulturile anuale cu medicul ala empatic si bun. Da, fac orice e in puterea mea sa evit o sarcina nedorita pentru ca nu as fi in stare sa fac avort si nici copii la 40j de ani. Da, cand ai copii nu poti sa privesti avortul ca o metoda de contraceptie, nu puteam sa o vad asa nici inainte, mama si povestile ei sincere despre avorturile avute intre sor-mea si mine ma lecuisera de o asemenea posibilitate. Mama mi-a explicat perfect circumstantele, mizeria, lipsa de demnitate, frica, riscurile medicale pe care si le asumase pentru ca un analfabet decisese ca mama mea desteapta si sclipitoare e o vaca de monta care tre sa produca prosti de tinut in frig si frica si foame. Eu am fost un last minute change of heart si nu pot sa zic ca am invinovatit-o o secunda ca se gandise la asta. Stiu cat a costat-o sa imi zica si ii multumesc pentru ca acum din cauza ei nu postez tampenii pe net. Stiu cat a costat-o si fizic si nu pot sa nu ma intreb cat or fi contribuit avorturile alea in conditii insalubre la moartea ei la 44 de ani.
Nici o teorie si nici o anecdota si poveste de viata nu va putea cuprinde toate posibilele povesti de viata, circumstante si spete. De asta desi as face orice ca avortul sa fie ultima optiune el trebuie sa ramana exact asta. O optiune. Una reala nu doar pe hartie. O alegere care sa nu depinda de credinta religioasa a unuia sau a altuia.
Sunt atat de multe care pot fi facute pentru a minimiza numarul de avorturi dintr-o tara. Dar toate cer un interes real in sanatatea publica, un interes real in binestarea mamei si a copilului, un interes real in binestarea si viitorul societatii. Un interes fara pudicitati si prieteni imaginari, unul concret si realist, pe termen lung nu pentru voturi. Ori acest interes nu exista. Orice incercare de a aduce in discutie educatia ca solutie sfarseste lamentabil in “nu avem cu cine”, “ne invata copiii sa faca sex”, “progresistii sorosisti ne perverteste copiii”. Profesorii care mai au cate ceva in cap fac din proprie initiativa cate ceva la dirigentie, asa cum se pricep. O tara care isi bazeaza strategia pentru o problema grava de sanatate publica pe exceptii….
Scuze pentru bildungsroman.
NOU
Nu, nu ai voie sa fii impotriva avortului pentru ca fiecare persoana dispune cum vrea de corpul sau.Nu pot eu sa ii impun lui x sau y sa faca sau sa nu faca ceva cu trupul sau.Vrei sa faci avort foarte bine, vrei sa nu faci avort la fel de bine, dar nu conditiona asta prin legi si reglementari.
NOU
Reciteste ce a scris.
“[…] asta este doar alegerea mea internă, valabilă doar pentru mine. În același timp, voi lupta până când voi muri pentru dreptul omului de lângă mine de a alege ce să facă cu corpul său.”
NOU
Impotentii umani vor fi tot timpul mai uniti in gandire.
NOU
Eu nu am inteles inca de ce nu gandesc mai multi oameni asa?
De ce sunt atat de multi care cred ca au o misiune speciala de a schimba lumea si a-si impune cu forta viziunea lor?
Eu sincer cred ca avortul este ceva ingrozitor si ca nu trebuie abordat cu usurinta si tratat ca o banala metoda contraceptiva.
Cred ca trebuie facute campanii masive de informare si constientizare in randul populatiei asupra riscurilor pe care le presupune si asupra problemelor morale pe care le ridica, dar niciodata in nici un fel si sub nici o forma nu trebuie interzis.
Legislatia romaneasca cred ca este ok in momentul asta si apara suficient zic eu atat drepturile mamei cat si ale copilului nenascut.
Orice interventie menita a limita mai mult sau a interzice avortul ar deschide o cutie a Pandorei din care ar iesi cu usurinta multi alti monstri ai trecutului pe care ii credeam de mult uitati.
In alta ordine de idei, o societate deschisa, cu cetateni care au pareri diferite, pe care le exprima liber, cu un sistem politic democratic, cu alternanta la putere,chiar cu sincope de functionare si aparent haotic, vulnerabil la influente externe, cu fluctuatii economice si cu inegalitati sociale, este oricand de preferat unui regim sever, restrictiv, osificat in jurul unui lider sau camarile politice perpetue la putere, care isi impun in mod absolut si fara nici un drept de apel politicile. Acesta din urma distruge ceva viu din om si il transforma intr-un zombi centrat doar pe nevoile de baza.
Nu suntem toti la fel si nu putem fi facuti sa fim toti la fel decat cu pretul dezumanizarii.
De aici pericolul oricarei ideologii care incearca sa se impuna cu forta si care are ca scop sa devina litera de lege pentru toti, indiferent cat de nobile sau frumoase ar fi ideile in care este ambalata.
NOU
Nu știu dacă mi-am mai mărturisit pe aici traumele prepartum, dar maică-mea a încercat să mă ejecteze în mod repetat, eșuând, firește, here I am.
Zău dacă înțeleg căcatul birocratic cu copiii născuți morți. I-am ajutat de curând pe niște chinezi baptiști refugiați din Ucraina (I know, right), a fost aiuritor. Femeia aia abia se mai ținea pe picioare, fix de hârțogăraie nu-i ardea, el era mai ok, mi-a povestit în mașină cum l-a descoperit & primit pe Iisus, am fost sincer impresionat, la urma urmei sunt un ateu empatic.
Cât privește interzicerea avorturilor, mă tot gândeam dacă și cum afectează asta draga mea comunitate GBT (am hotărât ieri să scot L-ul de acolo, sper că v-ați notat). Pe de o parte, e nașpa, că cineva trebuie să-i nască și pe adolescenții viitorului care-mi vor îndulci bătrânețile. Pe de altă parte, e și mai nașpa, femeile, ființe viclene și adaptabile, o să încerce tot felul de tertipuri. O să facă exponențial mai mult oral și anal, e posibil chiar să devină simțitor mai pricepute la aceste arte esoterice (Doamne ferește), ceea ce e reprezintă o amenințare directă, pentru că o să ne ia pâinea de la gură. Așadar, mă declar ferm împotriva unor astfel de restricții barbare, retrograde și misogine.
Maithun, făclia drepturilor reproductive
NOU
Love you
NOU
“adolescenții viitorului care-mi vor îndulci bătrânețile” – simt ca propozitia asta are nevoie de niste clarificari… ca m-a luat cu fiori pe sira spinarii…
NOU
maithun e cel mai inteligent comentator de pe arhiblog. de departe… cred ca i-ar fi stat bine in rol de Socrate.
NOU
nu, nu este. este cel mai inteligent de pe arhiblog punct.
NOU
“pentru că o să ne ia pâinea de la gură.” Mii de scuze, m-a luat mintea pe dinainte și am citit altceva aici!
NOU
“…este cel mai inteligent de pe arhiblog punct ro” daca e sa fim extrem de rigurosi!
NOU
Hai ca incet incet punem de un fanclub Maithun aici 🙂 Serios acum, comentariile tale sunt o combinatie foarte dubioasa de inteligenta, umor si culmea probabil cel mai mult bun simt ascuns in ireverenta.
NOU
oh, nu ai idee cat e de inteligent si cult. cand lipseste cateva saptamani, stau ingrijorat ca poate am zis ceva si s a suparat pe mine definitiv. ar fi o lovitura ptr mine
NOU
:)) Mersik, mersik, mă măguliți, laudele nu sunt tocmai binemeritate, mai și mimez deșteptăciunea, așa sunt oltenii jmecheri. Cât privește fiorii pe șira spinării, pentru nimic, cu plăcere.
NOU
Of, Maria!
Ps: am ajuns sa ma bucur ca am “100” de ani si in acelasi timp sa ma gandesc cu mila in spate, ce ev mediu am ajuns sa traim. Zapacitoare vremuri.
NOU
Si eu sunt împotriva avortului, insa la 17 ani, cand aveam de fapt un chist, dar primul medic a zis ca este sarcina, nici nu am stat pe ganduri. Era o varsta la care nu am fi putut fi părinți. Nu am facut nici un avort si atunci cand sunt intrebata de medici despre istoricul meu, se uita putin ciudat, nu le vine sa creada.
Problema de fapt nu sunt avorturile in sine ci faptul ca sunt folosite de multe femei ca metoda de contraceptie.
Exista la Spitalul Panait Sarbu (Giulesti) cabinet de planificare familiala, elevele si studentele primeau anticonceptionale gratuit si aveau acces la controale ginecologice cu bilet de trimitere.
Am fost acolo sa imi ridic anticonceptionalele impreuna cu tata, discutiile de dupa plecarea mea au fost absolut tampite…ce nesimtita, vine cu taica-su, nu se poate asa ceva. Asta in loc sa aprecieze ca exista oameni cu creier in cap, care aleg responsabil…tocmai asistentele care vedeau zilnic avorturi facute adolescentelor.
Eu aveam nevoie de ele pentru tratament, nu numai ca mijloc de contraceptie.
Dar cu toate informațiile si educatia data de parinti, se poate întâmpla si atunci e bine sa poti alege. Copii nu se fac doar ca sa fie făcuți, responsabilitatea este foarte mare, copilul ala e un om, nu o jucarie, nu o papusa pe care o imbraci frumos si o pui pe Facebook.
NOU
Nu poti sa dai numai ca si surdul in toba, mai trebuie avut si grija. Daca nu folosesti prezervative sau pilule calendarul poate fi de multe ori kinder surprise asa ca nu te slobozi in ea pe romaneste. Functioneaza de pe vremea lui Onan din vremuri biblice. 😀 Stiu ca stiti dar poate mai citeste pe aici si tineret mandria tarii si sa nu ajunga la “macelarie”.
NOU
Cand tot ce ai ( sau esti) e un ciocan, ti se pare ca toate problemele din lume sunt cuie…
Cred c-am mai zis asta.
La obiect: avortul nu-l face niciodata ala care da ca surdul in toba deci surdul n-ar trebui sa emita judecati despre cat de sparta e toba din doua motive: ca nu e problema lui si ca nu se pricepe.
NOU
M-ati doborat cu povestea vietii dvoastra! Of, daca viata asta, afurisita, ne-ar da macar o idee din ce ne este pregatit, din ce o sa vina, ca sa ne putem apara, macar putin!
Totusi, in ciuda a tot ce vi s-a intamplat, sunteti aici, azi, cu copii si sotie pe care-i iubiti si va iubesc.. Sunteti un supravietuitor dar si un invingator.
Copiii fac din noi oameni intregi. Asa simt eu. Pentru mine exista viata de dinainte de copil, plina de nimicuri si egoism feroce, si exista viata cu copilul, plina de sens, de intelesuri ale vietii, de o dragoste fara inceput si fara sfarsit.
Despre avort, si eu sunt impotriva dar sunt si impotriva interzicerii avortului. Oamenii au dreptul sa-si aleaga drumul si stilul de viata.
NOU
Nu poate viața ta avea sens fără copil? Faci voluntariat (detest asta, am scris-o doar ca exemplu), călătorești, crești câini, inventezi un nou ser, să câștige și marile farmacii o pâine. La 18 ani oricum te părăsește, nu este o investiție pe viață ca la câini ori vile luxoase.
Nu înțeleg obsesia de a avea copii. M-am uitat la „Schimb de mame” să văd cum mama de schimb juca nu știu ce joc cu cărți alături de copil. Nu putea face asta cu plodul vecinilor? Și nici discuțiile nu erau vreo luptă acerbă de idei. Mai amuzant este să urmăresc certuri online decât să plimb copilul în parc. Iar familia aia nici nu se îneca în grămezi de lingouri, fiind una monoparentală. Copilul nu există ca să mă amuze ori să mă înțeleagă, nu pot face glume sadice cu el și nici să mă bag în digresiuni despre nu știu ce viol din Călărași.
Majoritatea copiilor sunt la fel pentru că majoritatea adulților
sunt la fel. Din ghindă nu se va crăpa pepene de Dăbuleni, certo. Mănâncă, se cacă, dorm, se pișă, se uită la televizor. Iar ăia care ating o oarecare culme sunt rarisimi, de aia prostimea le suflă în fund, iar peste 3 zile uită de ei. Iar dacă toți ar merge pe principiul ăsta nobil că fac puradei pentru a face lumea un loc mai bun, ar pune presiune pe cineva care nu a semnat genul ăsta de contract. Nimeni nu își iubește copilul pentru personalitatea minunată, la 3 luni nu are dezvoltate toate funcțiile cognitive. Vreau să iubesc pe cineva pentru calitățile sale (am încercat de vreo câteva ori să nasc pasiuni pentru urâți și agramați, nu a funcționat), nu deoarece a ieșit din mine. Dacă îmi place o colegă de facultate, asta se datorează afinităților comune și faptului că îmi este utilă, dacă mă sictirești de 3 ori, nu te voi păstra în suflet cu bucurie.
Să iubesc pe cineva pentru că l-am purtat 9 luni în pântec este o formă de narcisism. E ca atunci când dai like la propria poză. Normal că mă iubesc pe mine însămi, nu am stima așa de scăzută încât să cred că mi se vor sparge oglinzile când ridic ochii din parchet ca să îmi așez pleata.
Pe deasupra, mereu citesc chestia asta pe forumuri, că vai, eram egoist înainte de a deveni părinte. De ce este un lucru rău să fii egoist? Da, într-o relație de cuplu devine un minus imens. Nimeni nu stă cu tine dacă nu oferi nimic, dar, în rest, pentru mine, nu este un handicap. Pot să fac tot ce îmi doresc fiind egoistă, iar dacă nu reușesc să îmi duc la îndeplinire ideile, asta nu are nicio treabă cu egoismul feroce de care toți se leapădă la nașterea pruncului de parcă ar fi Satana pe pământ. Nu mi s-a îmbunătățit calitatea vieții în acelea 30 de secunde când am renunțat la hamurile eului. M-am plictisit pentru că trebuia să o fac pe psihologul și să mă privez de o plăcere de dragul cuiva care m-a făcut să oftez de supărare. Mi se va spune că, fiind egoistă, nu ajut societatea. Dacă mie îmi este bine și ălora de care nu îmi pasă le este mai puțin bine, aproape rău, de ce mie nu mi-ar fi bine în continuare? Că 99% din populația planetei nu îmi face traiul mai bogat pe niciun plan. Dacă Jean din Franța s-a înălțat la stele ori Takashi din Japonia nu și-a plătit facturile la gaz, prin ce fluctuații stilul meu de viață scade ori crește?
Nu poți simți o dragoste fără început sau sfârșit pentru un ideal ori o persoană care DEJA există?
NOU
Reply pentru masochista: ce ai scris acolo e cancer vizual. Nu meriti niciun argument.
NOU
confirm. o voma de text
NOU
:))))) sa o luam pe bucati. Sigur ca activitatile amintite de tine dau sens vietii dar un copil este o revolutie, iti schimba radical viata intr-un fel in care nimeni altcineva si nimic altceva nu o pot face. Un copil nu este o investitie, este clar o comoara din start. La 18 ani isi face doar un cuib al lui, asta neinsemnand ca ma paraseste.
Un copil nu este o obsesie, este un vis sublim despre cea mai frumoasa si adevarata iubire si un copil nu vine pe lume pentru amuzamentul nostru.
Nu facem copii dorindu-ne sa fie geniali, facem copii de dragul lor. De dragul ca ei sa existe in viata noastra.
Sar acum peste restul gandurilor tale si-ti spun ca nu, nu pot sa simt o dragoste fara inceput si sfarsit decat pentru copilul meu. Restul dragostelor mele au avut mereu un inceput si un sfarsit. C-asa e in.. fotbal (viata).
NOU
Masochista: tu esti exemplul perfect de ce e bine ca femeile sa poata alege si sa decida daca sa faca copii sau nu, fara sa fie presate de societate, lege sau mai stiu eu ce. Exemplul perfect de ce nu toti trebuie sa aiba copii doar pentru ca (insert stupid motive here). Te felicit pentru asta si sper sa ramai asa. Cand ajungi sa compari nasterea si cresterea unui bebelus care devine un om si in tot procesul acesta se dezvolta (sau ma rog, asa e de dorit sa se intample) o relatie de atasament si o iubire cum nu ai experientat niciodata intr-o relatie dintre doi adulti (de orice factura)… e clar ca nu posezi inteligenta emotionala ca sa intelegi cu adevarat ce inseamna a creste in adevaratul sens al cuvantului un copil (cu tot ce implica dpdv emotional) . Si e ok asta.
NOU
eu la doi ani dupa ce m-am nascut, as fi putut sa am doi frati gemeni. Dar erau complicatii ce i-ar fi putut pune viata mamei in pericol, sau sarcina nu ar fi putut dusa la termen (nu mai stiu clar, poate ambele). A facut avort. Si cu cativa ani, le-am zis alor mei ”ce a fost in mintea voastra ? Ati mai vrut inca 2 guri de hranit in plus ? Cu 3 copii ati fi fost la limita” . Nu erau deranjati de reprosul meu. Au recunoscut ca erau tineri si nu si-au dat seama. Desi stiau de contraceptii.
NOU
Sunt femeie, am 36 de ani si 2 copiii, nici un avort. Personal nu stiu daca as putea face asta nici dacă ar avea copilul probleme, la prima fetita se vedea la eco o gaura pe cap și mi s-a sugerat asta, nu am putut, deja o simțeam ca musca, povesteam cu ea, era a mea. Din fericire gaura aia era o simpla denivelare a craniului care pana la 3 ani a dispărut complet. Însă e vorba strict de corpul meu, nu ma privește corpul altor femei. E absolut groaznic sa naști fără sa vrei. Sunt ortodoxa practicanta, dar niciodată nu o sa încerc sa conving o femeie sa nască dacă nu vrea. La noi s-a mai făcut măgăria asta în anii 60 și ce am avut? Mame moarte, copii morți sau născuți vai de mama lor de la tentative de avort eșuate, copii rămași orfani, bărbați văduvi… nu mersi. Tot se vor face avorturi și acum, dar nu în clinici ci pe mese de bucătărie sau cu tot felul de leacuri băbești… alea sărace ca alea bogate sau amante de pastori la megechirch alea se urca în avion și se rezolva în Canada.
Este o mega-blogarita care acuma a scris un articol despre asta… mai bine își vedea de copii (are 3) și de oale. Cică “dacă nu vrei nu ramai gravida” aham… cică 42 de mil de copii au fost omorâți prin avort… ma lași? Ăștia care nuai pot de dragul copiilor nenăscuți și pichetează clinicile de planing nu dau nici 5 lei după ce se nasc (ca ce problema au ei ca ma-sa e curva) pana naști ești Sfânta după ce naști ești curva… și îmi place ca cele mai vocale trompete feminine care aplauda interzicerea avortului sunt femei ultra-privilegiate de regula nu subt nevoite sa muncească ca face soțul bani. Alea nu știu ca subt enorm de multe femei prinse în relații abuzive, sau nu le pasa.
În fine trist, foarte trist
NOU
link la mega bloggerita? ca iti zic eu daca e mega
NOU
Ceva zenana. Pe feedul din fb mi-a părut. M-am uitat de curioasa la pagina are peste 60 000 de urmăritori. Pt mine asta înseamnă deja o platforma destul de Maricica, poate pt greii internetului e un fleac. Oricum eu am fost oripilata și de articol și de replicile date de ea.
Părerea mea e ca atunci cand esti cat de cât persoana publica, adică ai o influenta, ar fi bine sa te rezumi la ce cunoști și la ce ești avizat. Unde nu știi nu ai studii (datul pe google nu se pune) ori urmezi directia data de specialiști ori te abții chiar daca ai o parere proprie personala și foarte ferma despre asta (de ex dacă ești antivax tu care ai studii de astro-fizica)
NOU
@PSS: scuze dacă o să ți se pară aiurea întrebarea, dar denivelarea respectivă a craniului s-a numit craniostenoză și s-a rezolvat natural sau prin operație?
NOU
Punkcreass nu mai rețin denumirea medicala, a fost acum 9 ani. La eco se vedea o pata mare neagra deasupra urechii stângi. Mi s-a spus ca poate lipsește o secțiune de craniu, dar nu a fost asta.
Când s-a născut acolo era o adancitura mare ca aproape încăpea un ou. S-a rezolvat fără intervenții, până la 3 ani am mascat cu bentite/fundite/pălării. Acuma are aproape 9 ani și e un copil pe cât de adorabil pe atâta de bezmetic :)).
Cam pana la 1 an mergeam lunar la eco transfontanelar sa vedem dacă e ok creierul. Pe măsura ce a crescut adancitura s-a făcut tot mai mica și mai neteda. Acum nu se mai vede deloc.
NOU
Pro-choice 100%, desi eu sunt aia la care metodele contraceptive au functionat 100%, prezervativul nu s-a rupt niciodata si n-am facut niciodata avort la cerere, toate sarcinile au fost dorite, iar dupa ce mi-am pierdut trompele si am si intrat la menopauza prematura, nici macar Borcea nu ma mai poate lasa gravida. Insa in decursul anilor pentru numeroasele mele pierderi de sarcina, extrauterine si interventii chirurgicale in sfera ginecologica, am avut onoarea sa ma preumblu prin mai multe maternitati si clinici de stat si private si am constatat cu stupoare ca avortul e o metoda contraceptiva foarte des folosita la romani. Imi amintesc si acum de o juna de 24 de ani aflata la al saselea (!) avort voluntar…si cate si mai cate june si mai putin june, brunete si blonde, venite sa scape de sarcini nedorite. Pentru mine o sarcina oprita in evolutie nu e avort (la mine ultima oprita in evolutie a fost anul trecut, o sarcina pentru care am calatorit mii de kilometri intr-o tara unde donarea de ovocite este legala, doar procedura a fost peste 5000 de euro, fara medicamente, drum, cazare si alte cheltuieli adiacente), cum as putea considera asta? Nici faptul ca am fost operata de urgenta cu abdomenul plin de sange din cauza unei extrauterine nu consider ca e avort. Inteleg ca daca as fi fost in Malta, muream cu tot cu extrauterina, cam asta e nivelul absurdului in capul unora.
NOU
Pana acum cativa ani, eram total impotriva ideii de avort.Bineinteles, cu exceptia cazurilor medicale, violurilor, sau grozavii de acest gen.
Asta, pana cand era sa trec prin asa ceva. Sotia mea lua medicamente puternice antidepresive, care nu prea sunt compatibile cu o sarcina. Ne protejam cu prezervativ, dar eu eram atat de paranoic, ca nici nu indrazneam sa ejaculez, chiar daca ne protejam. S-a intamplat odata sa ejaculez, si pe urma sa-i intarzie ciclul sotiei. Stiam ca-i o probabilitate foarte mica sa fi ramas insarcinata, dar tot eram ingrijorat. Am luat in calcul inclusiv un eventual avort, eu care pana atunci eram impotriva…Pana la urma, totul a fost ok, n-a fost cazul de intrerupere de sarcina. In paranteza fie spus, am invatat sa fiu atent cu ce-mi doresc, s-ar putea intampla. Dupa vreo 2 ani, cand nevasta-mea numai lua medicamente, si putea ramane insarcinata, a avut nevoie de tratament, si ma rugam sa-i intarzie ciclul.
Ce ti-e si cu karma asta…
Revenind la problema avorturilor, sunt in continuare impotriva, dar nu sunt inversunat. Printre putinele lucruri care ma revolta in astfel de cazuri sunt articole din Vice, in care avortul este prezentat ca fiind ceva banal, sau chiar ceva foarte ok. Citisem un articol despre “simularea” unor avorturi pe papaya, iar scoaterea semintelor reprezenta extragerea embrionului, si ce bine s-au simtit cand au reusit.
O chestie de genul asta, daca nu-i cea mai mare mizerie posibila, sigur ii in top3.
NOU
Am vazut si eu documentarul ala cu papaya, era din Germania. Nici eu nu am putut urmari cu detasare, dar contextul e important aici. Aia erau studenti la medicina care nu au primit nici un fel de training, nici un fel de practica in facultate in ceea ce priveste avortul. Se descrie procedura si gata. ONG-ul respectiv facea practic ceea ce facultatea refuzase sa faca, ii invata procedura. Da, era infiorator dar daca studentii aia nu invata devin medici care refuza sa faca procedura sau care nenorocesc femei.
NOU
Eu sunt anti avort, asa ca nu o sa fac niciodata, indiferent de cate ori ajung gravid!
*mi se sopteste din casca: nu esti gravid, esti doar gras.
NOU
Eu sunt 100% pro avort fiindcă sunt egoist și nu-mi pasă de părerile altora, religiile lor, sau nevoia lor de a avea societatea formată din muncitori docili și needucați. Sunt egoist și mă gândesc doar la nevoile mele, eu nu am nevoie de o femeie care nu-și dorește un copil, ce pot face eu cu o astfel de femeie dacă e obligată să nască? Acum să fim realiști, când statul dă legi în favoarea noastră, fie că suntem bărbați sau femei, vă zic eu, foarte rar.
NOU
Ce treaba are religia cu o crima? Pruncuciderea (improriu spus avort) este o crima. Nu te-ai gandit niciodata unde au ajuns trupurile copiilor tai avortati? Chiar nu it pasa? Nu te supara dar viata ta pare un haos. Bun nu ai vrut copii pt cariera. Acum cum e? Te simti realizat? A meritat masacrul? Nu a meritat si e naspa sa dai vina pe religie si cei ce nu sunt de o parere cu tine pt alegerile tale proaste din viata. Ori evoluam si crestem tineri responsabili ori continuam cu macelaria. Neajunsurilw din adolescenta si copilarie au trecut, maturizeaza-te si incearca sa nu le dai Mai departe. Aici e munca ori o crima dureaza cateva minute iar romanilor nu le place munca.
NOU
incearca sa nu mai sugi pula cu atata elan, bai muistule. pisa-m-as pe tine si religia ta, fututi familia in gura
NOU
Helau!!! E avort, nu pruncucidere!!! Dacă chiar vrei sa știi și preoții ortodocși, inclusiv Nicolae Tănase care a făcut tabăra pro-vita, spune asa: la o femeie gravida primează viata femeii și pt Dumnezeu și pt Biserica!! V-ati gasit câțiva oligofreni care se pretind mari creștini și va pasa mai mult de ceea ce ar putea sa fie decât de ceea ce este!! Nu va e rușine?!
Voi erați aia care îl puneati la zid pe tatăl copilului care a avut nevoie de transplant (tot preot) ca mvai ce ii trebuie lui transplant ca trebuie sa moara cineva pt organ. Da, mai da!!! Voi sunteți ăștia de militati împotriva donării de organe ca vezi doamne ai omora pe cineva aflat în moarte cerebrala dacă oprești aparatele!!! Bai deștepților dar dacă Dumnezeu ne-ar fi vrut de unică folosință de ce se poate face transplant de organe? Dacă Dumnezeu nu vrea avort de ce o femeie poate face asta fără a muri? De ce mai poate avea copii după?
Nu ti-e puțin greata și rușine de tine ca vii sa iei la 11 metri un om căruia i-a murit un copil?
NOU
*futu-ti.
Restul e corect.
NOU
@cristina…nu. E fututi, ca nu merita cratima. Merita o muie cinstita si adanca.
NOU
Omul si-a pus sufletul in palme si ni-l arata noua, cu bune si cu rele, iar tu vii si il scuipi! Pe toti ne bantuie lucrurile intamplate in viata noastra dar nu toti avem curajul sa vorbim deschis despre ele. Cei care pot face asta merita respect. Destainurile lui sunt atat de intime incat nici nu le meritam si cu atat mai putin sa le judecam.
NOU
Pana in prezent la cei aproape 33 de ani ai mei nu am facut niciun avort. Cand nu aveam copii, ziceam clar ca as fi facut daca ar fi fost cazul dar asta sa fie last fucking choice, nu metoda contraceptiva preferata de unii. Acuma ca am copii, nu as avorta decat daca sarcina nu ar mai fi viabila, s-ar naste cu malformatii grave sau chiar incompatibile cu viata (bine ca ai mentionat si aspectul acesta, Cetin).
Ma rog, ce voiam sa zic e ca sunt pro choice. Fiecare persoana e diferita si va alege diferit de mine oricat de contra sunt eu. Dar cred ca ar trebui facute mai multe cu privire la contraceptie. Nu mi se pare normal si ok sa avortezi de n ori ca tie ti-e lene sa: iti legi trompele, sa iei anticonceptionale sau sa folosesti prezervativ.
Oricum, dintr-o data Gilead nu mai este o utopie. Se intampla, se vad deja efectele si in viitor va fi si mai si.
Cetin, imi pare extrem de rau ce vi s-a intamplat si felicitari pentru nr 4. Sa fiti sanatosi si mult iubiti.
NOU
Sunt de acord cu tine si cred ca toti suntem ca avortul nu trebuie folosit ca metoda de contraceptie (eronat spus contraceptie…dar, stii tu la ce ma refer). Dar cu restul nu sunt de acord. E prea usor sa zicem ca femeile care practica asta o fac din lene. O fac din 1. ignoranta (nu stiu cum sa se protejeze de o sarcina nedorita, nu stiu efectele unui numar mare de avorturi asupra organismului lor, nu stiu ce alte optiuni au) 2. saracie si lipsa accesului la un medic (un motiv pentru care inca avem mortalitate materna si infantila foarte mare este ca un nr prea mare de femei nu ajung macar o data la medic pentru monitorizare sarcina. Nici macar banii aia de microbuz pana in primul oras nu ii au. In conditiile astea ce anticonceptionale….) 3. Nu este deloc usor sa faci ligatura trompelor. Dar deloc. Femeile sunt intrebate: ce parere are sotul, sa vina sa vb si cu el, daca divorteaza si se recasatoreste ce o sa zica viitorul sot. Femei majore si unele cu 2 copii acasa. Not joking. In plus este o operatie invaziva presupune spitalizare, costuri. 4. Prezervativul costa si tre sa vrea barbatul sa si-l puna. Am auzit de la nu se simte la fel pana la cu prezervativul merg la curve nu la nevasta-mea. Ma rog…ne invartim in cerc. Nu e educatie, nu sunt bani, nu e interes, metodele de contraceptie trebuie sa nu mai fie demonizate de institutii care au acces usor la categoriile sociale cele mai expuse la risc. Si cand zic institutii ma refer la biserica. Femeile trebuie sa stie de mici cum raman insarcinate, cum pot evita asta si sa aiba acces usor la medic si metode simple de contraceptie. Gratuitate la sterilet, anticonceptionale, prezervative. Barbatii trebuie educati de mici ca sunt responsabili cel putin egal cu femeia. Dupa ce vedem o strategie de genul implementata cativa ani fara succes in scaderea numarului de avorturi abia atunci putem sa vorbim despre lene.
NOU
Da, ai dreptate Cristina. Motivele sunt multiple, au cauzalitati diferite insa nu am vrut sa dezvolt foarte mult, ca au mentionat si ceilalti.
Lipsa educatiei, lipsa sprijinului (mai ales celui financiar), religia, toate astea influenteaza drastic sansa sa ramana gravide mai repede si mai des, pentru ca nu stiu, nu pot sa se protejeze altfel. Desi ma racaie chiar si treaba asta cand stiu acuma cata informatie pe toate gardurile, se gaseste. Pentru ca eu nu am prins aceeasi informatie. Si nici n-am avut mama care sa ma invete, caci a murit cand eram mica, deci I was on my own. Si a trebuit sa invat, sa citesc, am fost de una singura la family planning si tot asa. Asta pe vremea cand nu erau atatea sub nas.
Inca o chestie: din pacate observ o prevalenta in jurul meu a unor femei cu educatie (masterat, doctorat, business women, etc), femei carora li s-a explicat de cand erau adolescente cu ce se mananca contraceptia si cum pot evita o sarcina nedorita ca mai apoi sa se trezeasca ca au ramas gravide. Si nu o data. Deci cu potential de a-si cumpara chiar si banalul prezervativ sau celelalte metode contraceptive. Si totusi nu se protejau, maxim alegeau metoda calendarului care se stie ca nu protejeaza de nimic (asta din discutiile avute, ceea ce mi s-a parut mindblowing). Apoi la chestii de genul, nu pot gasi note discordante, mintea mea da error ca sa inteleg de ce te-ai pune in situatia asta. S-au facut chiar si studii in acest sens, stiu ca citisem despre asta.
“Gratuitate la sterilet, anticonceptionale, prezervative. Barbatii trebuie educati de mici ca sunt responsabili cel putin egal cu femeia”. – Oh ce bine ar fi daca ar fi asa, s-ar reduce o sumedenie de probleme, complicatii, avorturi. Si femeile ar avea un control mai mare si s-ar putea reduce cazurile in care nu are niciun drept asupra propriului corp.
l.e: referitor la ligaturarea trompelor. La a doua nastere m-a si intrebat direct doctorul: mai vreti copii sau vreti sa va facem acuma si legarea lor? Asta fara sa intrebe sotul sau ceva, era o procedura care se putea face atunci, decat sa revii cu alta ocazie pentru acest procedeu. Am multumit pentru ca m-a intrebat si am refuzat, spunandu-le ca o sa-mi pun sterilet, ceea ce am si facut.
NOU
Un nod in gat s-a pus la citirea randurilor despre Maria. Un gol in suflet.
Imi pare rau pentru toata durerea voastra.
NOU
Un medic i-a zis soacrei mele atunci când s-a născut cea care mi-a devenit soție peste ani să o abandoneze la un cămin, că este încă tânără și poate face un copil sănătos.
Se înțeles că cele 16 operații la picioare nu erau necesare, dar dom’ profesor trebuia să facă experimente.
Un alt medic i-a spus soției unui prieten (asistentă medicală) să nu-și mai bată capul, că oricum copilul o să-i moară într-o lună -două și să facă altul, că sunt încă tineri. Băiațelul de atunci este acum student (după eforturi imense financiare făcute de familie pentru a-l salva, inclusiv apartamentul bunicilor vândut, parcă).
Mai mulți medici i-au spus soției mele că nu o să aibă niciodată copii, dar a născut (după vârsta de 40 de ani) un zdrahon care avea 3,50 kg, care acum are 13 ani și poartă mărimea 44 la pantofi. 🙂
Vă dați seama cum arăta ea, având 1,30 înălțime, cu un burtoi imens? Soacra mea îi spunea “Burtoi numărul doi”. 🙂