Eu îmi iau numai mobilă IKEA, ca să moară Mircea Badea. De nervi.

Foarte bun si corect raspunsul IKEA.Bravo lor.

Fix aici: www.ikea.com/ro/ro/catalog/products/44881100/

M-am dat si eu pe pagina lui de FB si mi-am batut pl de pensionarii analfabeti.
La un moment dat i-am zis lui Mircica sa scoata mumiile in strada, sa ne batem cu zapada si el m-a banat :)))

Intamplator frecventam acelasi restaurant pescaresc in weekenduri. Ne-am nimerita la mese alaturate de multe ori. Eu nu stiu cum nevasta aia a lui iese in oras cu o maimuta cheala ca el. Niciodata, dar absolut, niciodata nu sta si el de vorba cu saraca femeie. El si cand infuleca ca un spart(nu a auzit de manierele mancatului in public) nu lasa telefonul de la ureche. Si ca sa fie bine pana la capat. Dupa ce termina de mancat, vorbind in continuare la telefon, se ridica si ii face semn boarfei sa se ocupe de nota. El se cara inainte, si saraca femeie plateste, strange ce si-a lasat pe acolo maimutoiu!
Apropos, ca stiu ca citeste, coaie, tricourile nu se mai poarta bagate in blugi de cand erai tu mic. Si blugii nu ti ridici pana in gat sa faci camel toe masculin. Nici macar nu ai cu ce.

Cine PULA MEA , m-a oprit sa emigrez din tara asta de cacat !? Regret enorm ca nu am facut-o ….

Nu-mi place IKEA pt. naționalismul lor de cacao. Toate produsele lor au nume Skvkalehust, Kolkvuskostum, etc de nepronunțat. Ar putea ca pentru piețele europene de limbă neolatină să pună ceva pronunțabil.
Aprob în schimb Flit-ul pe care i l-au dat coprofagului de ciutacu.

Deci, ca să începem cu “ocluzia” – lumea a înnebunit de tot.

Părerile personale sunt exact ceea ce exprimă definiţia. Personale!
Trecute prin prisma şi limitările tempo-psihice individuale şi bazate pe experienţa de viaţă – atâta cât poate îngurgita mintea posesorului. Sau convergente către unica posibilitate de interpretare/ traducere a faptelor, evenimentelor, trăirilor sau efectelor cumulate ale acestora asupra individului în sine.

De ce să ăţi strici ZEN-ul cu aceste limitări? Cu aceste convergenţe. Atâta pot, atâta “dau pe goarnă”.

Deunăzi am citit pe TW un îndemn susţinut, o chemare la “limitarea” forţată – şi nu fortuită – a emitorilor de “hahat” în eter. Şi atunci am întrebat de ce. Pentru ce să interzici “ceva” ce nu-ţi place sau la a căror elucubraţii nu achiesezi? Simplu. Schimbă canalul. Foloseşte telecomanda şi mijloacele legale de atac, CNA-ul etc. Foloseşte-te de dreptul tău, de libertatea pe care o ai, de instrumentele legale – repet – pe care le ai la dispoziţie. Ai minte, deci caută. “Gugăl iz yo’r fr’end”. Găseşte soluţia şi aplic-o. Ferm dar fără nervi, fără implicări personalizate de tip pumnul-şi-sabia. De aia ai minte. Foloseşte-o. Unde mai pui că în ţara asta marcată cu atâta osârdie de temele de tip mioritic şi “capra-vecinului – line” orice fruct oprit devine creator (trend) de necesitate.

Bravo Ikea. Un răspuns democratic şi la locul lui. Pentru tot restul de coprofagi intenţia şi dezbaterea ce a urmat este doar meseria din care în urma culturii de gen coprofag ies mijloacele de subzistenţă la limita logică şi umană la care au achiesat cei ce o practică. Motivele sunt clare şi iminent logice în derularea lor. Dacă de mâine unul din aceşti zeloşi slujitori “migrează” – dacă vor migra vreodată sau dacă altcineva va decide să-i coopteze – probabil că vor aplica aceeaşi strategie. De data asta însă re-aliniată noilor “cereri”. Ce poţi să le reproşezi? Sunt oameni, dar în primul rând sunt români. Şi asta defrineşte tot. Urbi et orbi.
Restul este doar consum inutil de resurse şi de nervi. Morţii cu morţii, vii cu viile!

Mai important este ca fiecare voce să fie auzită. Înţeleasă dacă se poate, interpretată dacă este necesar, cuantificată dacă se poate. Apoi adunate vocile pro respectiv contra şi făcută balanţa. Dacă într-adevăr cei cu minte mai destupată câştigă sau pierd, războiul tot nu e pierdut. Contează educaţia. Contează capacitatea noastră a celor cu oarece neuroni mai activi să putem genera un flux coerent la care şi cei care nu înţeleg nativ sau voit nivelul nostru de percepţie să le poate înţelege şi să le poată digera. Cred cu tărie că asta este de fapt misia noastră cea mai grea. Trezirea din neant şi educaţia de calitate. Explicarea mot-a-mot celor ce “cuvântă” greşit sau nu vor/ pot să înţeleagă, că democraţia are mijloacele necesare de a decide, de a corecta derapajele şi de a îndrepta parcursul sinuos la potecilor pe care le are de parcurs. Cu condiţia conştientizării. Şi a renuţării sine-die la tabloide, emisiuni de TV de tupul celor enumerate de antevorbitori, de politica mega-vedetelor ce “s-au ajuns” fără să facă nimic în afară de a-şi desface căile către anumite părţi ale trupurilor lor, de supunere clientelară, de înţelegere şi interpretarea coerecta a cuvântului “minciună” şi a escaladării practicii bazate pe influenţă declanşate de “minciună” şi, mai ales, de a putea selecta în cunoştinţă de cauză neghina de grâu.

Totul ţine de respectul părerii altuia în contextul unei discuţii în lipsa consensului. De umanitate. De inteligenţă. Însă, din păcate, aşa cum am mai spus, la noi totul este subpus trăirilor personale refractate prin prisma proprie limitativă, obstrucţionată de 27 de ani de purtat ochelari de cal.

Ştiu că mulţi nu o să fie de acord cu pmdv, dar asta e realitatea de zi cu zi a fiecărei zi pe meleagurile carpato-danubiene-pontice. Şi cred că trebuie început exact de acolo unde asemenea practici nu îşi ating încă ţelurile mizerabile. Timpul este acum unicul panaceu. Şi noi ceilalţi, alături de el.