Fii-mea a mostenit de la mine adhd-ul si de la maica-sa aspergerul si independenta totală.
Vine azi la noi, ne aburește si ne face sa radem cu niste oua desenate de ea, ahahah hihihi auzi tati, noi avem oțet in casă?
– Da, iubito, in bucătărie sus in raftul mic. Dar de ce?
Pleaca indiferenta, cotrobaie dupa scarita, se aud tot felul de trantituri, un racnet de NU IL GASEEEEEEESC A BA DA L-AM GASIIIIIIT, niste clincheturi suspecte, un alt racnet MIE DE CE NU MI-A SPUS NIMENI CA E LA FEL CA ULEIUL? A TREBUIT SA ARUNC UN PAHAR INTREG DE ULEI!
Se intoarce triumfătoare, cu un pahar plin de otet, cu bulbuci de ulei deasupra si cu un ou inaintru.
– Va rog sa il lasati asta unde il pun eu, fac un experiment științific, o sa fac un squishy egg.
A plecat, l-a pus in bucatarie, in cel mai central loc. Miroase in bucatarie de iti intoarce nasul pe dos a oțet. Am dus paharul in balcon. Acum astept sa fiu certat pentru indrazneala.
Inca are 6 ani…

Dacă ești la primele comentarii aici, nu încerca să faci pe deșteptul