Legat de acest articol, aș vrea să îți pui o singură întrebare.

De ce muncești atât de mult?

Iar întrebarea se adresează celor ce muncesc până cad jos, dar fac parte din middle class, adică nu celor ce, dacă muncesc o oră mai puțin pe lună, le mor copiii de foame. Nu, cei ce câștigă chiar decent, au mașină de serviciu, vacanțe corporate și Poiana Brașov în weekend.

De ce munciți atât de mult și vă neglijați total viața?
Am încercat să mă pun în locul unui om de gen și nu reușesc.
Pentru că nu văd finalitatea.

E clar că, dacă până la această vârstă nu ești antreprenor, nu vei fi niciodată. Ce știi tu să faci este să muncești, să îți faci treaba bine, iar în weekend să nu auzi de job. Un antreprenor muncește 7/7, are grija salariilor și a contractelor, iar concediu sau weekendul sunt doar denumiri fancy. Nu, nu ești tu acela.

Carieră?
Ești prea muncitor. E clar că nu sclipești, pentru că, dacă ai sclipi, nu ai munci ca un hamal, ai ști să găsești metode să îți termini treaba mai repede. Iar, dacă nu sclipești, avansarea în funcție nu vine decât de pe urma experienței, adică a anilor loiali petrecuți în firmă.

Mai mulți bani?
Pentru ce? Casă deja ți-ai luat, pe credit sau nu, dar oricum poți plăti ratele, câștigi suficient. Mașină ai. Bani să pui deoparte nu poți decât într-o limită condiționată de salariul tău, prin urmare orice sumă ai strânge, nu va fi extraordinară. Într-o viață de muncă cât poți strânge? 50 000? 100 000? 300 000?

Merită banii ăștia toată sănătatea ta, pierdută aiurea pe un birou? Merită toată singurătatea pe care le-o oferi celor ce te iubesc? Merită toate relațiile eșuate, căsnicii pierdute sau copii nenăscuți?

Nu știu, probabil că merită…