Astăzi e 23 August, ziua națională a româniei. Dacă încă era comunismul la putere, azi eram liberi, liberi să sărbătorim victoria socialismului împotriva capitalismului sălbatic, cum am văzut eu văcuțe manifestând la parada gay/

Nu, nu am fi avut ce să mâncăm, în continuare, noi, ăia simpli, sărbătoream cu salam și un sfert de pâine, rația zilnică, iar cei care se descurcau firbeau doi pui de câte 400g bucata și făceau o masă de 4 feluri, dacă nu chiar 5.

Nu aș mai fi fost chemat pe stadion la defilare, dar copiii mei repetau, deja, de 2 săptămâni, scheme cu cartonașe de culori diferite, care desenau hărți, grâu, chipul tovarășului Nicu Ceaușescu și a tovarășei Nadia Ceaușescu (o recupera ăla din america, cu siguranță). Probabil aș fi fost îngrijorat, pentru că nu le-ar fi dat nimeni de mâncare sau apă, trebuiau să se descurce singuri și să fure de pe undeva. Tatăl lor, când era acolo, se descurcase și desfăcuse o gură de acces la apă din pământ și el împreună cu ceilalți copii se adăpau ca vacile din balta zoioasă care se făcea acolo.

Seara am fi ascultat 2 ore de victorii socialiste, amintiri despre cum am câștigat războiul și cum i-am pus pe fugă pe nemți datorită eroismul partidului comunist. Poate, cu puțin noroc, aveam și un film eroic, cu Dragoș Bucur în rol de român curajos, fumător și mâncător de ciorbă și Florin Piersic Jr drept arianul ucigaș pe care îl înfrânge dragostea nețărmurită de țară a românilor. S-ar fi numit Corcoduș, extremă urgență!

La 22.00 s-ar fi luat lumina, că nu ne batem așa joc de kilowatii partidului.
La mulți ani!

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.