Contul meu
Mi-au dat niște prieteni de pe Telegram printscreenul acesta. Nu știu cine a scris textul și nici nu vreau să știu, așa că nu o să caut.
Dar m-am înspăimântat puțin de încrâncenarea și vehemența cu care această femeie își privește viața. Pentru ea, creșterea propriilor copii este doar o corvoadă și nu doar o corvoadă, ci o UMILINȚĂ la care este supusă în fiecare zi. Umilința de a-i crește, umilința de a le face mâncare, umilința de a îngriji sufletele pe care ea însăși a decis că trebuie să le aducă pe lume.
Groaznic. Urât. Indecent. O lipsă de umanitate nefirească, o prioritizare cinematografică a nevoilor în familie, conștientizarea abrutizată a propriilor nevoi, care vai, nu sunt peste cele ale copiilor.
Cred cu sinceritate că nu toți trebuie să facem copii. Și asta o spun din umilința unui părinte de 3 copii, care muncește de acasă și care a făcut nenumărate supe și fripturi, pentru că sunt singurul din casă care gătește și încerc să protejez papilele gustative ale copilului de mâncarea făcută de mamă.
Textul acela este rezultatul conceperii unor copii doar de gura lumii sau pentru că așa a vrut soțul. Repetatele întrebări Dar voi când faceți un copil, dar mie când îmi aduceți un moștenitor, dar ce o să zică lumea, că deja ai 25 de ani, mamă, nu ai cum să nu ai copil, duc, în majoritatea cazurilor, la copii neiubiți, copii care trăiesc și ei pe lângă părinții lor sau și mai rău, copii crescuți de paradă, pe internet, ca să iasă mama sau părinții, ca întreg, în evidență cât sacrificiu de sine are.
Nu e greu să faci copii. Nici măcar ca femeie, perioada de gestație, cezariană, jbang, ți-ai făcut datoria către părinții dornici de nepoți. Nici nu e greu să îi crești, îi pasezi la bunici, le faci fripturi din mers, te mai umilești cu o supă, anii trec repede.
Știți ce e greu? E greu să îți iubești copiii din momentul în care ai decis să îi concepi. Să îi iubești de când îți privești partenerul în ochi, în timpul orgasmului final, când știi că sădești sămânța unei vieți noi. Să știi că, din acel moment, îi vei iubi etern și că, indiferent de ce s-ar întâmpla, prioritățile tale s-au schimbat pentru totdeauna.
Altfel, ai o românie de oameni nefericiți, dar mândri ca au reușit ceea ce reușesc și caprele.
Să fie și animal, și poziție.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Trist…
NOU
Mie nu-mi pare capră, duce mult spre vacă. Da’ poate sunt eu misogin… iar.
“Copiii vor să mănânce, să-i speli…” ZILNIC!!!
NOU
Aloooooo, domnu’!!!! Vaca-i un animal blajin, nobil. De ce il insulti?
NOU
Are coana Tanța o vorbă:
– Ți-a plăcut să dai din craci, acu’ leagănă și taci.
NOU
“cat am gatit la Telefon”…. deci, o deranjeaza copiii de la telefon.
NOU
da fratic, ma-ntelegi, soarya intregului orient mijlociu era in joc si ea da-i cu supa
NOU
Eu cred ca femeia lucrează de acasă și face și munci casnice pe lângă job. La asta se refera, nu la bârfe.
NOU
Eu nu pot sa am copii, cica ‘nu sunteti compatibili’ ca amandoi suntem sanatosi altminteri.
Locuind in UK, m au trimis la nşpe mii de analize. Si la un moment dat am zis eu ca gata, aici punem punct. Nu m am mai simtit psihic capabila sa trec prin toate ce mi se prezentau. Partenerul a zis ca ‘fac orice imi spui si orice iti doresti tu’…
Cand am zis gata, am zis pentru ca nu m am mai simtit in stare sa continui. N am vrut sa mergem inainte si eu sa fiu incrancenata si vesnic stresata si uracioasa.
N avem copii nici acum, dupa 11 ani.
Nu stiu de ce am spus toate astea, poate pentru ca nu I inteleg pe cei care ii fac, nedorindu-i… of
Cum sa faci un copil doar de gura lumii…
NOU
cine are sa si-i creasca, cine nu, sa nu-si doreasca:) lasa, ca daca chiar o sa simtiti nevoia, sunt solutii, FiV, adoptii, important sa fie un camin pentru copil si cineva care sa il iubeasca
NOU
O prietena s-a luptat cu “incompatibilitatea” mai bine de 10 ani. După dosare pline cu analize, tratamente și o procedura Fiv începută, la sfatul încă unui doctor a făcut o “banala” procedura de desfundare a trompelor uterine. Nu a trecut un an și a rămas însărcinată, iar acum la 40 și un pic de ani este mamă. Este un lucru de luat in considerare de cei aflați într-o astfel de situație.
NOU
Histerosalpingografia e facuta? bine, sunt niste intrebari destul de intruzive, dar macar aici suntem anonimi majoritatea
NOU
Poate am mai spus pe aici. Soția mea și-a dorit copii, eu mi-am dorit. Când ne-am întâlnit, aveam ambii peste 40 de ani. Ei i-a spus un medic sau doi că nu poate avea vreodată copii.
A fost distrusă, dar eu i-am spus că există posibilitatea adopției și că vom iubi acel copil la cel ca pe unul conceput de noi. În final, după o sarcină pierdută (oprită din evoluție), a apărut Andrei, acum un liceean de 15 ani, sănătos, frumos și puternic. Face kickboxing, poartă 45 la pantofi, are peste 1,80 înălțime.
Ne-au trimis la Cluj, era un caz mai deosebit, s-a născut prin cezariană, el avea 3,50 kg și înălțime normală, dar mama era mică, doar 1,30 m înălțime.
De când eram copil și mă uitam la filmul “Pistruiatul” îmi doream să am un copil pe care să-l cheme Andrei. Ei bine, Andrei a venit (trebuia să se nască chiar de sfântul Andrei, dar cezariana a fost făcută cu câteva zile mai repede, să nu fie grabă).
Chiar dacă nu am fi putut face copii, am fi adoptat, aveam exemplul unui fost coleg de job care a adoptat o fetită. Se iubeau oamenii aceia atât de mult, încât li se umezeau ochii de emoție când se vedeau.
Fata a fost o studentă eminentă, s-a căsătorit (cred), este foarte apreciată la serviciu. Pentru mine nu contează neapărat cine concepe un copil, contează cine-l crește și cine-l iubește.
NOU
intr-adevar. pe de alta parte, sunt oameni care se iubesc foarte mult si vor sa il vada pe partener in copil. adoptia nu functioneaza acolo
NOU
Posibil, fiecare om este diferit. Eu am spus din punctul meu de vedere.
NOU
Partenerul vrea sa adoptam, mie mi e teama ca poate nu l as iubi din tot sufletul pe copiluț, daca nu l as iubi cu toata inima? Daca m as simti vinovata cand inevitabil trebuie spus nu celui mic?
Sunt foarte multe intrebari si temeri. O sa vedem, eu sunt cea indecisa. El spune ca avem sansa sa schimbam viata cuiva in bine, si stiu ca are dreptate.
NOU
Să îți iubești copilul e parte din tine și nu e nici greu, nici ușor, pur si simplu îl iubești. Poate fi greu sau ușor să ai răbdare, să ai timp, să asculți, să înveți, să crești împreună.
Despre doamna autoare, e multă frustrare acolo, un partener de viață absent sau neimplicat, o depresie.
NOU
Well, cu cuvantul ala umilinta am si nu am o problema. Eu sincer cred, daca e persoana de care cred eu ca e vorba, ca e o basina tradusa prost in mintea ei de mamica vedeta de internet.
E o vorba pe care eu o cred adevarata, in engleza, kids are a lesson in humility, dar care nu are sensul de umilinta, ci de lipsa de egocentrism, de aducere cu picioarele pe pamant, de scos basinile din cap. Si da, copiii au darul asta, de a iti scoate fumurile, pentru ca pe ei nu ii intereseaza ce fitze ai tu, nu ii intereseaza ce mastere ai, nici ce filosofii de viata ai. Nevoile lor sunt simple si brutale si de obicei nenegociabile. Si daca faci treaba cum trebuie renunti la multe din lucrurile care credeai ca sunt importante pentru tine, care credeai ca te definesc. O perioada esti oleac debusolata apoi daca te duce mintea te recentrezi si te recompui. Da, copiii sunt o lectie in umilinta dar nu in sensul in care o zice ea. Copiii odata ce apar in viata ta te forteaza sa iti reevaluezi prioritatile, sa lasi de la tine, sa iti alegi bataliile, sa accepti cand ai gresit. Asa vad eu “umilinta” asta de care vorbeste ea. O reevaluarea a vietii prin prisma asta a noi tale identitati ca mama, o intelegere diferita a ce e important si cine esti tu. Nu neaparat ceva negativ.
Parerea mea e ca a vrut sa transmita ceva similar dar a tradus mot-a-mot fara sa prinda nuanta si a adaugat un pic de victimizare pentru ca daca tot ce de defineste este ca esti mama mulgi cat poti de acolo.
Eu vreau sa o “incurajez” si sa ii spun ca nu e atat de rar ce i se intampla si nici atat de groaznic. Am facut si eu supa cu taietei intr-o sedinta, o colega a pus muraturi in alta, sefa-mea facea pe bad cop intr-o sedinta in timp ce vorbea in soapta ca era 11 noaptea la ea in China si isi adormea copilul. Shit happens, not every day, but it happens. Nu ne-am simtit niciuna umilite de situatie. Eu m-am bucurat ca mi-au iesit galustile si colega-mea ca i-au intrat toti castravetii in borcane. Sefa-mea nu stiu ca chinejii pare multumiti orice ar fi dar zice ca e ok. Eu apreciez privilegiul ca inca respir langa ei. Nu e usor nu e nici horror. E viata de parinte cu bune si cu rele. Viata fara griji si masini de spalat de pus, si deadline-uri am avut in studentie, a fost fun. Nu putem fi adolescenti tarzii o viata.
Acu nici nu sariti ca hienele, oamenii mai au si zile naspa si vor doar sa se planga, ideal ar fi sa o faca cat mai putin public intr-un mediu safe in care a doua zi sa nu li se aduca aminte ca au zis ca e umilitor sa fii mama. Sometimes when we are tired we say stupid shit. Poate e asta.
Hai hakuna matata si nu mai fiti asa severi.
NOU
Frumos comentariu. Avem tendința de a posta la prima mana si de a comenta la prima mana. Asta a facut internetul din noi! Sarim pe tastatura si apoi gandim!
NOU
Da, doar că nu….
Ea se plânge permanent!!! De ani de zile!
Asta e ocupația ei principală! Mai ales acum că îi merg plozii la școală/grădiniță, cu atât mai puțin are de ce sa se plângă. Dar nope, probabil va continua până vor pleca de acasă. Și posibil după să înceapă cu articole tip “îmi aduc aminte ce mult am suferit când..”
Orice, doar la muncă să nu meargă.
NOU
Meh, Iojo, nu avem cum baga mana in foc ca e aceeasi persoana ca nu o fi singura Miruna din univers, she wishes. Dar chiar si daca cel mai probabil aia e, eu nu stau la fundul ei sa stiu cat de greu ii e sau usor daca are motiv sa se planga sau nu. Sa fie ea sanatoasa. Noi comentam aici continutul nu persoana. Analiza pe text nu disectia personajului. Si daca e asa cum zici tu, las-o sa se planga, si-a gasit o nisa si ii da sanatos acolo, prost nu e cine cere….Dar sa se miorlaie mai coerent si corect tradus, un pic de efort ce dracu…
NOU
Nu știu câți dintre voi v-ati prins ca e doar un comentariu al unei cititoare, nu e ceva ce a scris blonda. E destul de evident în ultima fraza, aia cu Miruno.
NOU
Neh, neh, Pss, acolo vorbea cu ea insasi, e dialog interior, de efect daca il faci cum trebuie, altfel pare ca vorbesti singura ca psihopatii, pai nu stim noi din astea?
NOU
@Pss, ba e fix articolul ei, l-am citit. Miruna vorbeste cu ea insasi, e spirituala in scris, d-astea.
Ca si la Mihai mai jos, ma uimeste cat de usor sariti cu gura fara sa faceti un minim efort de a va informa.
NOU
Ok, mea culpa, eu nu o agreez și nici nu o urmăresc. Nici pe ea nici pe printesa urbana.
NOU
Pai Cristina, nu am cum să nu disec personajul, ținând cont că promovează un astfel de comportament și stilul asta de gândire… Daca o ținea pentru ea, aia era, treaba ei, dar cineva de genul ei, într-o societate care oricum gândește tot mai puțin cu propriul creier, chiar nu ajută cu absolut nimic.
A fost la un momentdat un tip care a scris, nu știu dacă la ea ori la prentesa urbană, că nevasta-sa a început să se comporte dubios de când citește pe acolo și că au ajuns la certuri. Deci…asta ca un mic exemplu la ce se pot duce treburile.
Bine, știu că nu e ca și cum dacă mă răzvrătesc eu și încă cinci, o să se schimbe ceva, oile tot oi vor rămâne…
NOU
Cuvântul căutat (în loc de “umilință”) este “smerenie”. Este traducerea perfectă a humility în cazul ăsta. Din păcate în România medievală contemporană s-a popularizat mai mult ca termen bisericesc.
Ar putea merge și “modestie”.
NOU
Nu aprob textul, așa cum e el redat, dar nici nu îl judec. Parcă mai ieri repetasem lecția cu sa nu judecam o secvență dintr-un întreg, până când nu am văzut și întregul, nu? Eu înțeleg că are legătură cu jobul, nu cu a fi mama, și cum a fi mama/sotie e un job non-stop peste care se suprapune și jobul de unde vin banii (referirea la deadlineuri, făcutul de mâncare la telefon, aka in calluri pentru job, etc.), toate care duc la o alergare continua, fara timp pentru ea că om/femeie. Așa ca bucata ruptă dintr-un text, ajutata și de niste exprimări nefericite, poate fi foarte ușor citită în nota in care ai prezentat-o.
NOU
Asa am inteles si eu, in plus, mi se pare ca doamna are un partener de viata inexistent in rolul de parinte si sot.
NOU
EA NU ARE JOB! Că deși a terminat o facultate de stomatologie, a decis că munca e prea grea pentru ea.
În afară de a scrie pe blog și a face reel-uri pe fb și insta, in rest freacă menta cu o noua mizerie online tip “clubul mamelor”.
NOU
Familia este baza corupției/abuzului de putere&serviciu în România.
De ce se fură? Ăi’ mici vor asta, vor aia, vor mașină, vor UK, vor Franța, vor Germania, vor Canada, vor SUA, vor Lamborghini, vor casă, vor gentuța, vor vacanțe în Mallorca, vor amante/amanți, vor să se îmbrace în polițiști și & acceseze datele de baza, vor un business pe care colegii din servicii pot să facă, vor vila pe anumiți mp și nu oriunde, vor…
Abia să zic de el/ea din cuplu, de mofturile lor, și cum se adaugă?
en.wikipedia.org/wiki/The_Moral_Basis_of_a_Backward_Society
NOU
Bine, OK, aveti dreptate, (aproape) toti ne iubim copiii, dar chiar trebuie sa manance in fiecare zi?
NOU
Mai rău, câteodată si de 2-3 ori pe zi…incredibil, inacceptabil…niște obezi gălăgioși.
NOU
Nu mai zic ca daca mananca, trebuie sa si eliminte. Deci double problem. Asa daca nu mananca, nu au ce sa cace. Win WIn
NOU
Si m-am mai si deformat, kilu’ meu
NOU
Femeia asta a devenit mizerabila.Se plange de ceva ani de copiii aia,de soț,de socri,dar totul pana un ton glumeț.Acum a devenit și mare influencer pe partea de parenting,invitata la emisiuni,luand bani de la proaste.Femeia asta este privilegiata,nu este vreo amarata.Mi-ar fi rușine,se plangea inclusiv ca nu are bani,ca vai.Acum are bani,certa femeile ca de ce nu vor sa mearga în satul lui Mos Craciun,pe 10000 de euro.Nu stiu ce ai putea invata de la femeia asta,se victimizeaza zilnic.
NOU
nu stiu cine e, dar e intr-un moment urat pentru ea
NOU
Este tanti stomatolog ratat,siblondelegandesc.Peste tot este in perioada asta,urla frustrarea în ea.Faza este ca se considera un exemplu,taie și spanzura.Mie îmi plăcea femeia asta acum ceva ani,de la un timp nu mai este deloc ok.S-a plans mereu ca nu are timp sa se spele pe cap,sa faca,sa dreaga.Mie mi s-a rupt filmul in momentul în care se plangea de bani,soțul ei este neurochirurg,ea influencer,parintii ei sunt medici.Si acum ii trage de urechi oe cei care spun ca nu isi permit vacantele organizate de ea
NOU
M-ai facut curios si am intrat pe blogul ei.Ok, printesa din noua burghezie plisctisita de atata bine, am inteles imediat tiparul.Sunt multe basini de high class , high-maintenance, da, nu este pentru muritorii de rand…
Blogul ar trebui sa se numeasca ”blondelechiarnugandesc”.
”Am 36 de ani și iubesc România, deși nu accept să îmi cobor standardele doar pentru a nu îmi fi înşelate aşteptările.
Sau poate trebuie să mai cresc puţin, până ce societatea îmi va asimila naivitatea.” Am avut inversul erectiei !
Stiti cum se spune :”filozofia si carnea de porc e grea”
NOU
Au ajuns să scrie influenkerii anonimi mai des decât mămikile..
NOU
Tanti posibil să aibă și o depresie. Chiar daca îți iubești copilul, faptul că viața după naștere nu uit mai oferă libertatea pe care o aveai înainte, poate fi un soc.
NOU
Tanti din asta își castiga banii. Din mizerii de articole în care se plânge despre cat de greu e sa fii mamă. Ținând cont de situația financiară a familiei și nu numai, pentru că are multa susținere din alte puncte de vedere, nu e depresie, în schimb e multa prostie și nesimțire.
NOU
Tin minte un film de groaza de categoria C in care un grup de satanisti doreau sa-l aduca pe Dracu in lume sau sa deschida portile iadului …ceva balarii. Si la un moment dat o parte a ritualului era ca cineva sa-si ucida riatualistic copilul pe care il iubeste. In confruntarea finala personajul negativ principal povesteste ca daca si-ar ucide copilul ritualul nu ar functiona pt ca pur si simplu nu-l iubea asa ca au cautat sa convinga pe cineva care isi iubea copilul sa o faca. M-a socat idea in sine. 🙂 In fine acum imi dau seama ca si sociopatii fac copii. Sociopati ar fi in jur de 10% din populatia activa. Doar nu credeti ca asta ii vindeca din a fi sociopati. Ca sociopat nu simti nici macar empatie pt parinti, copii, nimic.
NOU
Textul plin de intelepciune este scris de desteapta de pe blogul “siblondelegandesc”.
Umilinta suprema, ai naibii copii care au pretentii de mancare zilnic. O corvoada. Si mai cer si atentie incontinuu si distrag mamika de la chestiunile arzatoare, la ordinea zilei, de pe feisbuc si etalat nefericirile si smiorcaielile pe blog.
NOU
aaaa asta explica multe. sotul e un medic specialist in chirurgia antepiciorului si a facut circ ani de zile sa i se cunoasca nisa din specialitate. mare vedeta…. el nu opereaza decat partea de sus a labei piciorului ca acolo s-a specializat si supraspecializat si vrea sa fie recunoscut specialist in gaura din covrig.
si sotia care il sustine cu toate frustrarile lui… creste plozii…
da, ma rog, fiecare trebuie sa traiasca cu alegerile lui in viata dar nu copiii sunt problema ei cred. Dar na… la copii au luat decizii 2 la nunta ea singura a trebuit sa spuna da. :))
NOU
Mihai, confunzi total. Sotul ei este neurochirurg la Colentina si unul dintre cei mai buni in domeniu. Dr. Horatiu Ioani. Din ce inteleg, este si un om de calitate, foarte omenos cu pacientii, nu ia spaga etc.
Hai sa cercetam un pic inainte de-a sari cu batjocura.
Altfel, tipa este epica, o tine doar in plansete si vaicareli de cand a nascut practic (vreo 8 ani), mereu i-e greu desi s-a lasat de meserie si sta acasa cu copiii samd. Insa sotul ei e cu totul altceva, si merita tot respectul.
NOU
:)) sorry. altceva… e neurochirurg. astia sunt mult mai ok in general. (irony)
Stii cum se sinucide un chirurg?(cand nu se azvanta cu masina in piciorul podului din Baneasa) se urca pe propriul orgoliu si sare de acolo.
stii care e diferenta intre Dumnezeu si un chirurg? Dumnezeu nu se crede chirurg.
si tot asa :))
ce vreau sa spun e ca mda… nu cred ca copii sunt problema.
aaa da. ala cu antepiciorul e sotul altei frustrate :))
NOU
Evident ca nu copiii (cu trei de i – not irony) sunt problema, ci rasfatzul in care a fost crescuta autoarea, traind in puf, primind totul pe tava si care la prima provocare cu adevarat serioasa se pune pe plans ca “indura umilinta” de-a face supa vorbind la telefon.
E si normal ca nu vede privilegiul, l-ar vedea numai daca l-ar primi de-a gata si i-ar face altcineva toate treburile.
Cat despre sot, nu stiu cum e omul ala dincolo de profesia de medic, fiindca el n-are blog. Nici n-ar avea timp, intretine o familie de 4, sotia fiind prea Sue Ellen ca sa profeseze.
NOU
www.youtube.com/watch?v=yUfQY0DN_7M
NOU
Dacă ar fi înghițit și nu ar fi vorbit cu gura plină, acum ar fi stat zâmbitoare la o cafea, fără grija plozilor. 😀
Da’ proasta asta o crezut că pruncii ăia cresc ca plantele cu apă, aer, soare?
NOU
E hai, inca exista forma de saptamanal, nu ma credeti? Exista gugal, asa se rezolva instant orice problema.
NOU
Tatilor din lumea-ntreaga, nu va mai luati coaie neveste d-astea obsedate de munca si de cariera, care vorbesc si cand e vorba despre copii, despre ce mancare faceti, ori despre cand sa va duceti sa va futeti, in limbaj de corporatiste, si tre’ sa isi faca programul in excel, sa vada cat timp ii aloca task-ului de hranire a copilului si de iubire a sotului .
Lasati-le sa se casatoreasca cu ecusonul lor de la corporatie si sa se futa cu laptopul pe care-si tin proiectele. Asta merita.
NOU
Ventore tata, dar tu crezi ca ele sunt asa cand le iei? Ca nu-s, iti zic sigur. transformarea vine odata cu sexul petrecut cu binecuvantarea domnului. Stiu personal o tipa care era incredibila cand nu era maritata si dupa ce a devenit mama, a devenit brusc mamika
NOU
Uneori, ” semnele sunt intotdeauna acolo “, dar cand esti indragostit, nu prea le vezi . Poa’ sa fie iubitoare si tot ce vrei inainte de copii, dar daca tot e genul care-si sacrifica absolut tot timpul pentru facultate sau mai apoi cariera, genul de fata, femeie etc. care se lauda cu nopti la rand nedormite, sau ca n-are alte hobby-uri si alte placeri in viata in afara sa toceasca cartea aproape non stop, sa munceasca si sa isi dedice si timpul de acasa pentru corporatie si proiecte aproape non stop, genul de femeie care vorbeste despre stilul asta de viata cu mandrie, si genul care isi ocupa timpul liber cu dus pe la cursuri si seminarii de ” self improvement ” si imbogatit repede si toate nebuniile, cam trebuie sa-ti dai seama ce ai la usa.
Genul de oameni, care-si fac o identitate despre faptul ca ei sunt oameni de cariera si ca nu-i intereseaza altceva in viata, cam asa sunt. E la fel ca in cuplurile alea care nu se mai inteleg, sunt in pragul despartirii si se cearta zilnic, dar in loc sa-si vada fiecare de treaba lor, decid sa faca un copil, ca sa reaprinda flacara iubirii. Surprinzator, in 95% din cazuri, copilul nu repara problema, ba din contra .
NOU
aoleu ce tanar esti:)))) uit mereu ca esti post adolescent:))
NOU
daca sunt asa tanar de ce ma dor toate incheieturile :)))
bref, poate am fost mai norocos, in general fetele, care mai apoi au ajuns femei de genul, pe care le-am cunoscut in viata, cu gandire si stil d-asta de viata ” corporatist ” erau asa de cand le stiu, din vremea liceului, iti dadeai seama repede ca intemeierea unei familii nu este in top 50 de prioritati ale vietii lor .
defapt majoritatea de varsta mea de genul asta, sau si putin mai mari, 30 + inca n-au familie, sau planuri de copii si de facut mancare barbatului, nici pe departe.
dar ii cred pe cuvant si pe cei patiti cu d-astea care s-au camuflat perfect, personal m-am ferit pana acum. inchin totusi un pahar pentru fratii cazuti la datorie. alcool la 9 dimineata poate de-asta ma dor incheieturile …
NOU
nu se camufleaza, sunt niste trăsături de personalitate pe care nici ele nu.le cunosc.
exemplu. am o prietena super smart, suprr ce vrei tu, făceam misto imoreuna cu ea de toti cretinii astia motivationali, mamiki and shit.
a nascut, acum punemotovationale despre mamici pe Instagram, sfaturi de maternitate si crestere copii, chestii despre implinire si fericire, tot tacamul.
mi-e si frica sa vb cu ea…
NOU
Daca nu știi despre personaj…te informez eu că la ea, munca presupune sa scrie pe blog și să facă reel-uri.
NOU
@Ventor Nu are nicio legatura. Lucrez intr-un mediu in care o parte considerabila din oameni sunt pasionati de ceea ce fac si lucreaza enorm de mult. O parte dintre ei au copii pentru ca asa si-au dorit si sunt niste parinti exceptionali.
NOU
Eu o sa fiu avocatul diavolului și o sa zic ca o înțeleg. Nu simt la fel ca ea dar o înțeleg. Cam bag mana în foc ca are un sot/partener total neimplicat și toate responsabilitățile pica pe ea. Am 2 copii pe care ii ador și pe care ni i-am dorit amândoi, dar nu e floare la ureche sa ii crești cum trebuie. Sunt zile când amândoi suntem incercanati și sătui etc. De exemplu acuma asta mic e bolnav, aia mare are săptămâna verde la scoala zilnic ii trebuie tot felul de măgării (castane, coji de nuci, rahat pe bat) azi trebuie pregătită pt excursie. Eu mi-am luat câteva zile libere sa stau cu piciul ca na febra, vomitat, frisoane din astea, de 2 nopți dorm legat maxim 1 ora pt ca ma tot trezesc sa ii masor temperatura și se tot foieste pt ca are frisoane și dureri bietul, vomita îl schimb pe el și așternuturile de vreo 2/3 ori pe noapte. Soțul mai schimba cu mine spre dimineața sa apuc și eu vreo 2 ore legate de somn. Amândoi gătim, spălăm, maturam, ștergem muci, stergem buci, ne maimutarim, gestionam crize, amândoi am fost bătuți în copilărie deci amândoi uneori facem eforturi de voința absolut istovitoare sa nu ii batem (pt ca dacă ai fost bătut la o criza sau o situație în care copilul te provoacă primul reflex și cel mai puternic instinct e sa ii dai una) etc. Sincer dacă as face totul singura cum fac atâtea prietene de ale mele as scrie ce scrie doamna cu toate ca ăștia 2 mici au fost doriți și sunt maxim de iubiți.
Sa nu mai zic ca dacă ești femeie și spui ca nu îți dorești copii societatea mai ca nu îți dă una în cap ca vezi doamne ești denaturata. Asa ca multe femei (și unii barbati) găsesc un partener cu care au o relație apoi fac un copil ori ca “asa se cade” ori la presiunile partenerului/a familiei. Evident copiii nu au nici o vina ca sunt adusi pe lume de niște oameni inconștienți care nu își dau seama ce enormă e responsabilitate creșterii și educării unui viitor adult normal și sănătos la cap.
Gândiți-vă dacă ar fi scris asta un bărbat, bine, nu prea ar fi scris pt ca bărbații implicați în creșterea unui copil sunt o minoritate. Nimeni nu o sa aplaude cu confeti o mama ca gătește, spala, calcă, se joaca, șterge muci etc dar dacă un tata face asta WOW!!! deși sunt lucruri normale firești pe care absolut orice părinte le face pentru propriul lui copil.
Just my 2 cents.
NOU
Doamna, este vorba si de limbaj. Sa ai in grija copii este greu, foarte greu pentru unii, care poate i-au facut pe nepregatite, prin alte circumstante si tot asa, viata-i complicata, evident nu orice copil vine pe lume 100% planificat, cu parintii 100% pregatiti pentru el si tot asa .
Dar sa spui ca te simti ” umilita ” sa ai grija de copiii tai, sa ai observatii gen ” nu pot sa vorbesc linistita la telefon ca am mancarea copiilor pe aragaz ” , sau sa spui ca nu intelegi privilegiul de a fi mama, oricat de greu ar fi, mai ales tinand cont ca doamna in cauza are mai multi copii, aici intervine problema .
NOU
Eu am făcut primul copil la 25 de ani, al doilea la 29. Diferența dintre ei e mai mica de 3 ani. Pana au trecut amândoi de vârstă de 3 ani a fost INCREDIBIL DE GREU cu toate ca tatăl lor e implicat în creșterea lor în egala măsură. Și da uneori ne simțeam oarecum umiliți eu sa vorbesc cu un client la telefon în timp ce clătesc niște pantalonași plini de diaree eventual nepietanata și cu niște bale de copil pe mine. Aia e. Trece, dar pana trece e greu, e obositor și da uneori simți ca e umilitor. Părerea mea e ca mama asta este cel puțin 90% singura în responsabilitățile de parinte și de asta a scris asa.
O sa mai zic și încă una ca probabil nu îți va pica bine. Pana nu ai copii nu ai ce comenta ca nu știi despre ce vorbești. Și eu înainte sa ii am visam (ce naiva eram) la CINCI copiii ca mvai sunt drăgălași, noi ne permitem, ne iubim, ne ajutam, ce poate fi asa de greu? bălării din astea. Apoi după ce i-am avut… nu mi-au mai trebuit uneori și 2 ne copleșesc pe amândoi.
NOU
una e sa te plangi ca e greu, alta e sa zici ca esti umilita. ca si mie imi e greu, copilul cel mic e foarte, foarte dificil. n-a dormit 2 nopti intregi pana la aproape 4 ani (a se citit ca se trezea si de 10 ori pe noapte, minimul fiind de 3). si am si muncit de cand avea 2 luni, 2 joburi wfh. peste toate astea, copilul se linisteste noaptea doar cu mine, daca il vede pe taica-su plange mai tare. plus, peste tot vrea sa faca lucrurile cu mine, sa mearga cu mine. ajung uneori sa fiu extrem de obosita, nu mai am chef sa fac nimic, nici macar sa ma misc un centimetru. DAR NU MA SIMT UMILITA, copilul ala l-am vrut si nu a aparut din senin pentru ca asa a vrut el.
NOU
Da Luna, perfect de acord. Eu am înțeles umilita ca un fel de “uite ce am ajuns”. Dar da nici în cele mai negre și mai grele zile nu am regretat ca ii am, niciodata. Mai ales ca am niște cumnați care s-au luptat ani de zile cu infertilitatea îmi dau seama ce minune e sa ai copii ușor și sa se nască și sănătoși. Nu o urmăresc pe doamna, nu o agreez nici pe ea nici pe printesa urbana. Ma gândeam ca e un comentariu al unei cititoare copleșite.
NOU
De obicei nu raspund, dar acum…empatizez. 2 copii. 10 ani intre ei. UNa de 13, in plina criza de adolescenta rebela, altul de 4, cu intarziere de dezvloltare neuro-motorie. De multe ori si eu si sotia am crezut ca, efectiv, ne urcam pe pereti. Mai ales cu micu, a fost o perioada de la 2 la 3 cand nu vorbea, avea tto felul de crize…suntem pe drumul cel bun, am gasit niste OAMENI , terapeuti si psihologi si kinetoterapeuti care l-au facut spre 90 la suta copil tipic – nu mai spuneti normal, ca nu exista om normal – . Dar NICIODATA nu am regretat ca am facut 2 copii, si cu atat mai putin sa am vreo frustrare. Timpul nostru pe lume e limitat. Fiul meu abia si-a cunoscut bunicii. Bunicile abia se mai tin. Ce sa mai vb de noi, Dumnezeu stie daca prindem pensiqa, daramite vreun nepot.
Ne iubim copiii enorm si nu a cont nimic vreodata vizavi de ei. Buni, rai, sanatosi, bolnavi samd, chit ca eram obosit de nu stiam de mine…72 de ore nedormit dupa o delegatie maraton in afara, nu suport avioanele…si tot m-am dus cu micu la joaca si cu fiica mea la inot..am destul timp, zic eu, sa dorm langa tata, cand mi-o veni randul.
CAt despre cat munceste o mama…nevasta mea doarme maxim 5 ore pe noapte acum…pana acum vreo 2 ani erau 3 4 ore, in rest muncim cot la cot la gatit, spalat, curatenie, dat mancare, ddisciplinat fiica…eu car gunoiul si fac cumparaturi, nevasta calca, asta apropo de sarcini in gospodarie,ne-a ferit Dumnezei de internari in spitale, fix de doua ori doar, nu au avut boli grave, dar cand si-a spart micu capul….nu am Ferrari, dar am condus cu 220 km prin oras sa ajung acasa mai repede…cand eram burlac nu aveam asemenea trairi si empatii, dar acum, sincer, daca vreodata careva s-ar atinge de familia mea, ar urma genocid in direct.
Pe de alta parte…numai parinte sa nu fii…si unii, nu multi, nu sunt…cum dracu nu le schimba copiii vita, gandirea, sentimentele samd si ii trateaza ca pe niste straini pe proprii copiii…crd sincer ca misssus blondele are o doza buna de sociopatie borderline cu infanticid…
PS cand fratelel meu era in coma la 7 luni mama si tata si-ar fi dat viata sa il scape…noroc cu un doctor ca l-a scapat fara sacrificii umane…ma intreb sincer daca doamna ar fi pregatita de un asemena sacrificiu…
PSS am uitat sa spun ca, pe langa copii, ingrijim si bunicile …mai sparg la lemne, mai sap gradina, cumparaturi, duse la doctor….era sublim la mama acasa, dar nu iti spune nimeni ca de la 70 incolo se inverseaza rolurile…
NOU
1. doamna e o frecatoare de menta, care nu aduce nimic societatii, sotul nu stiu cat de implicat o fi, ca e neurochirug si trebuie sa munceasca sa o tina pe doamna acasa, cu 3 copii, daca nu ma insel.
2. de ce palaria mea sa te simti umilit/a ca vorbesti cu un client in timp ce speli niste pantaloni cu voma pe ei?
NOU
Me – faptul ca stai acasa cu copii te face frecatoare de menta si nu aduce niciun folos societatii? Asa sa le fi spus si mamelor din trecut care au fost casnice si au crescut copii, ca au frecat menta? Eu inteleg ca e bine sa muncesti si sa te reintorci la munca dupa x perioada de timp dar de aici pana aici sa spui asta e cale lunga. Either way, eu nu stiu de ce ne bagam cu bocancii in viata altora cu parerea. Fiecare decide cum isi traieste viata. Unii isi fac blog si traiesc din asta, altii lucreaza in fabrica pe schimburi si asa mai departe. Dar nu mi se pare ca tin umbra pamantului degeaba.
NOU
@Daniela, soc si groaza, sa stii ca au fost si sunt o gramada de alte mame care au crescut si cresc copii si au si un loc de munca stabil. Si nu se plang public non-stop, nu se simt umilite (de ce te-ai simti umilit ca speli lucrurile copilului nu inteleg). Vs aceasta persoana care nu are jo, nu are grija zilei de maine, are doar timp de dat din gura. In acest sens frecatoare de menta, daca nu a fost destul de clar. Si cam ce educatie or primi acei copii de la o astfel de mama? Sau crezi ca e bipolara? Also, cine a zis ceva de facut umbra pamantului degeaba?
NOU
daca n-are exista efectul Dunning – Kruger si n-am stii de el ar fi o treaba sa spunem oamenilor sa nu faca copii daca nu se simt in stare. problema e … cu cat esti mai incapabil cu atat te consideri mai capabil. De asemenea, oamenii care chiar pot sa faca si sa creasca copii se simt incompetenti ca na acelasi efect… si aia iti asculta sfatul.
Altfel eu am o presimtire ca doamna e doar intr-o descarcare de frustrari… ca ce se intampla mai des decat sa fii un parinte nasol e sa nu ai cu cine vorbi. Sunt infinit mai multi oameni care nu au prieteni, care nu au cui sa se planga, care nu au viata sociala si na…
NOU
Ce n-o sa inteleg in veci e plansul de mila pentru SPALAT. Operatiune care inseamna fix “iau hainele din cos, le arunc in masina si apas pe 2 butoane”. Dupa aia le scoti si (minune de la Doamne Doamne) le bagi la uscator daca ai, daca nu le intinzi sa se usuce. Maxim 15 minute cu totul ca doar nu lucrezi cu bacterii periculoase ca sa iti iei nshpe mii de masuri de siguranta.
Nu mai suntem in 1918 sa mergem cu rufele la rau…
NOU
Eu vreau doar sa întreb dacă ai copil/copii mici și dacă în cuplu (dacă ai o jumatate) sarcinile casnice cad pe tine. Noi suntem 4 și uneori spălăm 2/3 mașini zilnic, 1 mereu. Apoi deși doar e chestie de băgat hainele, pus detergent, apăsat buton, scos hainele și băgat în uscător, scos din uscător, sortat, împăturit, băgat la loc prin dulapuri e mult, frate. Nu se refera atât la efortul fizic cât la cel psihic, englezii ii zic mental load. Adică tu mereu sa te gândești ca rufele is în mașină, sa fii pe faza sa le scoți ca ai altele de băgat ca dacă nu ții pasul se aduna munți de haine. Da, e mult mai ușor decât când se spală la mana (am prins vremurile alea copil fiind) dar noa, atunci purtam acelasi schimb de haine o săptămână, aia care stăteam mai bine financiar eventual schimbam chiloții și maieul la 2/3 zile. Acuma un porți un schimb o zi și îl pui la spalat, nu îl mai iei pe tine, eventual poți purta aceeași blugi 2/3 zile la rand. Deci de la mai multe persoane se aduna mult și constant speli și usuci și împături și pui la loc. Poți privi și ca ce bine ca ai o viata atâta de buna ca ai atâtea haine și mașină de spălat și uscător, dar asta nu exclude ca uneori te saturi și îți vine să îți bagi piciorul.
NOU
@Pss cum le-am mai spus și altora, singure vă complicați viața.
Și nu mai detaliez de ce, fiindcă ai făcut chiar tu comparația care arată asta, în comentariul tău.
NOU
Eu nu mi-o complic. Am o viata faina și niște probleme pe care le doresc tuturor 🙂 atâta vreme cât am o relație faina cu un super-bărbat, noi suntem sănătoși, copii sunt sănătoși, v3m un acoperiș deasupra capului, avem destule venituri care ne asigura ca nu ducem lipsa zilei de mâine suntem cei mai împliniți. Asta în același timp nu înseamnă că nu avem zile în care suntem obosiți sau frustrați și putem empatiza cu un părinte cu nervii întinși. Acuma ca doamna a scris asta e, asta merge la publicul ei probabil mame cu copii mici.
NOU
@Pss nu te supara dar lucrati in mina ? va cacati pe voi de 4 ori pe zi ? sau ai o masina de spalat in care intra 4 tricouri ?
Blugii daca nu-i patezi se spala odata la o luna.
4 persoane, care se schimba complet de 2 ori intr-o zi genereaza jumatate de masina de spalat medie.
Zice bine @Iojo ca va complicati singure viata.
NOU
Eu lucrez în uniforma care trebuie spălată zilnic. Copiii amândoi fac sport de performanta, au antrenament zilnic deci zilnic 2 schimburi. Plus sunt copii din astia normali genul care la prima băltoaca musai sa sara în ea, se dau pe genunchi la școală pe coridoare, din astea. Soțul e profesor la o școală din sat, merge prin noroaie zilnic sa ajungă la munca. La ce condiții are în școală și cum vin unii elevi nu vrei sa știi cum ii miros hainele în afara de haina de iarna trebuie schimbat și spălat tot. Suntem 4 avem 3 rânduri de așternuturi pe care le schimb săptămânal ca nu suntem animale sa dormim 2 luni pe același cearceaf. Toți ne spălăm zilnic, mai pune și prosoape etc. Pt noi tine de igiena nu de complicație și da, mulțumim la sfinți celor care au inventat mașină de spălat, uscătorul și detergentul.
NOU
Pare o problema de dimensiune de masina de spalat.
Eu am o masina de spalat de latime si adancime sub standard din considerente de loc si tot incap in ea 2 seturi de lenjerie de pat de 2 persoane.
Nu inteleg numaratoarea la asternuturi, le schimbi de 3 ori pe saptamana ? Daca da, e dat de lucru singur.
NOU
E din aia mica, o avem de dinainte sa avem copii. Probabil ar trebui sa luam una de 9/12 kg dar suntem din aia chitrosi care de obicei schimbam un electrocasnic când se strica. Asta merge de zbârnâie de aproape 15 ani. Dar iar zic, cam toți cei din cercul nostru care au copii spala zilnic ca dacă nu pui o masina pe zi se aduna.
NOU
Mai Vlad, nu ii mai numara femeii cearceafurile si chilotii din masina de spalat si go find something to do. Seriously….fa-ti un blog de ceva optimizare treburi casnice/sfaturi despre de cate ori sa speli copiii pe saptamana si gata.
2 copii in doua paturi plus o pereche de parinti sper in acelasi pat egal 3 randuri de asternuturi pe saptamana.
Pss, eu zic ca nu sunt destule detalii, baga repede un desen cu schita casei, modelu cearceafurilor, capacitatea masinii de spalat si unghiile copiilor.
NOU
Cristina, mai draga mai, alea se dau doar pe bani
NOU
@Pss si Cristina fix de faza asta discutam.
Tocmai s-a recunoscut ca scula folosita e neadecvata si veche dar in loc sa rezolvam problema preferam sa ne plangem de mila pe bloguri.
O masina de spalat de capacitate adecvata reduce numarul de ture de rufe de spalat. O masina de spalat mai noua si mai eficienta reduce si timpul si consumul de energie.
@Cristina, nu tre sa-mi fac blog. Ce am zis eu aici sunt chestii de bun simt (common sense) dar nah e mai simplu sa te plangi ca vai ce greu e sa tunzi gazonu cu forfecuta in loc sa iti cumperi masina de tuns iarba.
NOU
imi pare rau, efectiv mi se pare ca se cauta un motiv de plangere, chiar si cu 3 seturi de lenjerie si cu 2 schimburi si cu uniforma si whatever. nu mi se pare mare lucru spalat minim odata pe zi, mai ales cand exista si uscator. eu spal cand am chef si timp, uneori le las pt weekend pe toate si spal 5 masini. si mai pune faptul ca in acest moment nu am uscator. cand aveam era si mai simplu si tine cont ca erau 2 adulti, 3 copii, un caine si o pisica. dar da, pot intelege de exemplu ca nu iti place sarcina in sine. asa cum mie nu imi place sa gatesc si ma oboseste psihic doar gandul ca ar trebui sa o fac.
NOU
Pfai, pt mine sa știu ca am mai mult de 2 ture e crima și pedeapsa. Asta cu rufele și spălatul geamurilor sunt cele mai scârbi munci casnice pt mine, în același timp am un OCD sa fie dulapurile fain ordonate și camera tehnica ordonata. Abia aștept sa se inventeze masina aia care spala, usucă și le și impatura singura.
NOU
@Pss: cei doi adulti din familia personala isi impart in mod relativ echitabil sarcinile din casa. Avem fiecare chestii care ne place sa le facem, chestii care ne displac dar pe care le facem ca trebuie. Lucrurile s-au aranjat in mod natural, fiecare a ales ce ii displace mai putin si se ocupa. Joburile sunt extrem de solicitante, atat cat putem preluam din sarcinile casei de la celalalt cand are o perioada mai intensa. Daca suntem amandoi cu apa la gat, cerem ajutor extern (menajera). De spalat (ca de la asta am pornit)… merge masina aia si de 2 ori pe zi (speli putin- ai de pus la loc putin). Masina de vase tot de 2 ori pe zi.
Am delegatii periodice si gasesc toate la locul lor cand ma intorc…. Na, cred ca tine de fiecare cum isi organizeaza eficient timpul. Eu am renuntat aproape complet la anumite obiceiuri mai vechi tocmai ca sa am timp pentru ce am definit ca e important ACUM.
NOU
Poate si copiii au vorbit urat, poate au injurat!
NOU
Madame stomatolog doar in acte, pentru că după vreun un an de munca efectuată in UK acu vreo sută de ani, a ajuns la concluzia că munca nu e pentru fragila ei ființă. Iar dacă tot e soțul cu venitul gros, ar fi mai interesant sa stea acasă și să înceapă sa se plângă despre cat de greu e sa fii mamă.
Pe partea ailaltă, prezintă cu înverșunare idei tip “puneți prostul la treabă când vine acasă de la muncă fiindcă noi mamele ștergem nasuri și facem de mâncare și suntem obosite”. Soțul ei care ajunge noaptea acasă de la spital, după cine știe ce tip de operații efectuate, clar este un nesimțit că nu o înțelege.
Bine, pe de altă parte, când mama ei, care încă muncește la vârsta de 60 sau 60 și ceva de ani, încă îi pune încă pachete cu mâncare și îi trimite miez de pepene tăiat deja în bucăți… Ce să te mai miri.
De ceva timp a avut o super mega idee, nemaivăzută, nemaiîntâlnită, de a face niste întâlniri online cu alte mame oropsite. Bineînțeles cu plată.
Mai nou, ideea a evoluat prin întâlniri fizice prin diferite orașe, unde s-a atins apogeul penibilului, respectivele mergând în parcuri, unde se iau de mâini și urlă și înjură pomii sau boscheții pentru a se descărca.
Cele din “sisterhood” după cum cu mândrie își spun, au ajuns chiar sa viseze despre cum construiesc ele cabane unde sa se poată întâlni.
De altfel respectiva, ajunsă nu se știe cum specialista in creșterea copiilor, a tot fost invitată la diverse emisiuni unde i se cere opinia…
Totul a luat o turnură de-a dreptul sinistră și mă întreb ce părere or avea soții ălora. Pentru că să ajungi sa te comporți ca și când totul se învârte strict in jurul tău și al copilului și să devii obsedată de cât de greu e sa te ocupi de un copil, in așa hal încât să ai comportament de sectant…mi se pare de psihiatrie.
Am mai zis-o și o susțin, la cat de greu le-a fost mamelor noastre fără mașini de spălat automate, fără uscătoare, fără oale minune, roboți aspirator, roboți de bucătărie, fără a putea să stea acasă cu anii să alăpteze până ajunge copilul de dus la școală, multe lucrând prin fabrici și în condiții de rahat etc etc, astea cel mai probabil și-ar fi pus ștreangul după primul an de la nașterea copilului.
NOU
Are un typo la “pista”
NOU
E articol, mi se părea cunoscut stilul de a se plânge și a scrie. Sunt atâtea femei care nu și-au dorit copii, și totuși, i-au făcut. Plănuit, neplănuit. Să crești cu o mamă care nu te-a dorit nu e plăcut. Mai bine nu faci copii și gata. Nici nu știu dacă problema sunt copiii la ea, doar soțul care nu o ajută și ea, care se complace în situație și plânge pe net.
NOU
Eu cred că joacă un rol. Am recunoscut personajul din prima, pentru că am mai ajuns pe blogul ăla în trecut.
De aia nu mi-am făcut eu blog de parenting(și fiindcă mi-e lene și n-am talent). Îți legi identitatea de o nișă și trebuie să livrezi pentru publicul tău. Par multe teme la început, dar încet încet îți dai seama că nu mai ai ce scrie. Da, sunt zile mai faine și sunt zile mai grele, dar la finalul zilei nu ni se întâmplă chiar așa multe lucruri în viață. Nu ai cu ce genera conținut în mod natural.
Așa că ai opțiuni de genul – povești care rup la corazon (nu pot empatiza cu supa la telefon, dar probabil atât a găsit) sau exploatat copii (repovestim detalii din intimitatea lor sau îi filmăm când au o reacție la ceva nou). Sincer, e mai ok că se plânge aiurea decât să-și expună copiii.
NOU
Asta e dentista care a decis sa se faca influencer 🙂 e una din persoanele careia i as taia netul.
NOU
io n-am copii, da stiu ca e greu cu ei. Dar, de la un nivel incolo, mai tre sa ai si grija cum te plangi, ca face misto lumea de tine.
Am o cunostinta. Sta acasa ca face domnu destui bani. Nimic gresit aici, e viata lor.
Dar, sta in acelasi oras cu ambele bunici. Care o ajuta nonstop.
Are si babysitter. Dap, pe langa cele doua ajutoare are inca unu
“vai, ce greu e sa fii mama”. Pai plm. Aia de is singuri, cum s-or descurca?
NOU
Aia singuri nu au vreme și probabil nici energie sa se plângă. Asta e tristul adevăr.
NOU
Îmi este milă de copii pe care îi are această doamnă.
NOU
Exagereaza, deci nu sti sa faci supa sau friptura si trebuie sa suni pe cineva cu experienta sa iti spuna cum sa faci, oricum la un moment dat inveti sa faci singura!
NOU
Copiii sunt doar responsabilitate si corvoada! Si asta o spune o tipa ce pare a nu suferi de lipsuri materiale ca sa fie obligata sa se lupte cu viata pentru fiecare bucata de paine pusa pe masa copchilasilor! Nimic despre toate minunatiile pe care ti le daruiesc aia mici? Nimic despre iubirea si fericirea care vine odata cu aparitia lor pe lume si care nu seamana cu nici o alta iubire pentru ca e ceva teribil de frumos, e chiar infricosator de frumos si te implineste, te face sa te simti om complet, intreg, puternic pentru prima data in viata, pentru ca ai pentru cine sa fii. Nimic despre zambetele lor, despre lacrimile lor, despre manutele lor, despre nazdravaniile lor, despre vorbele lor dulci si intelepte si traznite?
Mai vad ca doamna se raporteaza numai la femei ce au job-uri bine platite, nu s-ar raporta la amaratele ce lucreaza in fabrici. Cat snobism si elitism pe capul ei, blond. Mare scofala sa fii blonda!
NOU
Tipa asta a aparut acum multi ani,pe vremea in care blogurile erau la putere.Mi-a placut de ea,ma regaseam in ce scria.Da,a fost privilegiata toată viata,a lucrat putin in Anglia ca stomatolog,apoi a rămas gravida si s-a intors in Romania.Nu s-a plans atat de mult la primul copil,a lucrat putin in tara,apoi a ramas gravida a doua oara si a devenit casnica.Ehhh,de acolo a inceput teroarea.Nu am vazut in veci femeie sa se planga ca ea,inclusiv financiar,nici nu se punea problema ca femeia asta sa aiba motiv sa se planga de bani.Repet,este privilegiata,isi poate permite usor pe cineva la curatenie,noroc ca vine mami si ii face de toate.Cum spunea cineva mai sus,si-a creat un fel de secta,formata din femei nefericite.Femeile alea platesc sa o vadă,deci prinde victimizarea.Cenzureaza mult,are putine comentarii la postari.Da sfaturi medicale,indiferent de ramura,scuze,dar un stomatolog care a lucrat cateva luni nu ar trebui sa dea sfaturi de genul.Mi se pare ca isi ataca des sotul in postari,socrii,cateodata si parintii.Se pare ca apar si la noi toxici ca prin State.