Pentru că tot am vorbit despre joburi, am găsit aseară, pe reddit, capodopera asta de anunț de angajare. Din păcate, e cenzurat numele și nu știu sereleul sau domnul care a lansat acest minunat anunț.

Trec peste formulările ghiolbănistice, care vin din anii 90, când era celebră acea Mai sunt 100 ca tine la usă, lucru care nu cred că mai e valabil astăzi, când un programator poate lucra și de pe tronul de acasă, iar un programator bun în Java (fie-i numele blestemat) și Angular are în standy 3-4 oferte în orice moment al zilei.

Mă opresc la acea ultimă frază, cu prima ta grijă e salariul.
Aici am rămas blocat. Cât de înapoiat să fii încât să ai impresia că, pentru un angajat, prima grijă nu ar fi salariul? De ce crede oare spartanul ăsta că lumea merge la muncă de dragul de a-i plăti lui rata la Cayenne și nu ca să își susțină familia? Cât de rupt de realitate să fii încât să ai impresia că spartanismul tău este tot ce visează un angajat?

Aroganțele astea de vechil sunt motivul, sau unul din motivele pentru care evoluția noastră, a românilor, ca societate, este frânată. Țăranii ăștia obosiți, care au dat de bani în ultimii ani, nu concep și nu înțeleg că salariul, munca, este un schimb și o negociere, bani versus muncă. Pur și simplu ei au impresia că acel salariu este o pomană pe care angajatorul și-o face cu angajatul, un semn de bunăvoință la adresa sărmanului care îi bate la ușă, pentru un codru de pâine și o cană de apă.

Dacă știe cineva numele firmei, ar fi minunat să îl lase în comentarii, să vedem și noi.