Nu mai țin minte dacă v-am povestit despre momentul când era să mor intoxicat cu gaz, în apartament, în timp ce făceam sex torid și ne-am dat seama că murim doar din cauză că ne-a luat râsul ilariant, ca proștii și, brusc, am simțit că îmi bubuie…dar în fine, dacă nu v-am povestit, îmi spuneți în comentarii dacă vreți să o fac.

Anyway, legătura e că acel apartament în care stăteam era al unei doamne în vârstă, care pleca la țară 90% din timp, în rest lăsându-mă să stau în casă, no charge, doar pentru că mă știa de când eram bebeluș și ținea la mine. (odihnește-te în pace, madam Ioniță, oriunde ai fi)

Well, în casa aia mi s-au întâmplat două chestii spooky care mi-au alimentat masiv teama mea de întuneric și restul de frici primordiale care mă scot pe mine din sărite. Prima ar fi ca, din vitrina cu platouri si farfurii, de care nu se atinsese nimeni niciodata, au inceput sa sara, țuști, deodata, farfuriile, una câte una, ÎNCEPÂND DE JOS, până au căzut toate.

Alta a fost că, undeva deasupra ușii, apărea o siluetă a unei femei tip fecioara Maria. Exact silueta aia pe care o știți din toate icoanele, ea, usor în lateral, tinand în brațe un mic plod.

Porcăria aia apărea deasupra ușii de la living, fix deasupra ușii, nu lipit de tavan, nu nimic. Nu exista ideea de inundație, mucegai sau ceva. Eu personal am curățat varul acolo până la ciment, dat cu glet, ipsos, lavabil. După vreo 7 zile, începea să se contureze mizeria aia, întotdeauna în același loc, întâi niște linii aproape insesizabile, după care apărea brusc silueta. Și dormeam cu ochii direct spre ușă, aveam timp să observ cum crește desenul. Bănuiesc că vă dați seama că dormeam cu lumina deschisă, nu?

După o perioadă de teroare, la un moment dat am luat decizia de a răzui porcăria aia și să nu mai repar nimic. Și, la puțin timp, m-am mutat de acolo, nu înainte de a începe să observ că răzuiala mea începe să prindă contur de fecioara vieții, ușor, ușor, fără grabă. Vă spun, când intram în casa aia, mi se ridica părul de pe ceafă de frică.

Anyway, long story short, nu de alta, dar am lungit fecioara mai mult decât trebuia, am aflat miracolul, imediat după mutare. Enervată că mă tot lungesc cu mutatul împreună și o tot dau cotită, prietena mea din vremea aceea, cea din povestea cu intoxicația cu gaz de mai sus, și-a adus aminte de faptul că sunt terifiat de întuneric (iar frica de întuneric nu înseamnă frică de întuneric fizic, ci de ce se află în întuneric), așa că s-a gândit că ar putea să mă trolleze puțin pe temele mele favorite, sănătate psihică și religie. Așa că desena, ușor, figura stilizată a madonei, cu un crayola maro, foarte ușor și aproape ilizibil, cât să mă scoată din țâțâni și să mă urce pe pereți. Din păcate, nu existau telefoane cu aparat foto pe vremea aia, de abia apăruse prima firmă de telefonie mobilă, iar pozele pe film pe care și le făcuse ca să îmi demonstreze asta le-a păstrat ea când ni s-au despărțit drumurile.

Nu am lămurit niciodată cum au sărit nemernicele alea de farfurii, s-a jurat că nu a avut nimic de-a face. Rămâne la fringe cases. Anyway, legat de titlul postului, ideea pornise de la

Ați cumpăra un imobil dacă ați ști că, în interior, s-a produs o crimă sau s-a sinucis cineva?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.