Nu mai țin minte dacă v-am povestit despre momentul când era să mor intoxicat cu gaz, în apartament, în timp ce făceam sex torid și ne-am dat seama că murim doar din cauză că ne-a luat râsul ilariant, ca proștii și, brusc, am simțit că îmi bubuie…dar în fine, dacă nu v-am povestit, îmi spuneți în comentarii dacă vreți să o fac.

Anyway, legătura e că acel apartament în care stăteam era al unei doamne în vârstă, care pleca la țară 90% din timp, în rest lăsându-mă să stau în casă, no charge, doar pentru că mă știa de când eram bebeluș și ținea la mine. (odihnește-te în pace, madam Ioniță, oriunde ai fi)

Well, în casa aia mi s-au întâmplat două chestii spooky care mi-au alimentat masiv teama mea de întuneric și restul de frici primordiale care mă scot pe mine din sărite. Prima ar fi ca, din vitrina cu platouri si farfurii, de care nu se atinsese nimeni niciodata, au inceput sa sara, țuști, deodata, farfuriile, una câte una, ÎNCEPÂND DE JOS, până au căzut toate.

Alta a fost că, undeva deasupra ușii, apărea o siluetă a unei femei tip fecioara Maria. Exact silueta aia pe care o știți din toate icoanele, ea, usor în lateral, tinand în brațe un mic plod.

Porcăria aia apărea deasupra ușii de la living, fix deasupra ușii, nu lipit de tavan, nu nimic. Nu exista ideea de inundație, mucegai sau ceva. Eu personal am curățat varul acolo până la ciment, dat cu glet, ipsos, lavabil. După vreo 7 zile, începea să se contureze mizeria aia, întotdeauna în același loc, întâi niște linii aproape insesizabile, după care apărea brusc silueta. Și dormeam cu ochii direct spre ușă, aveam timp să observ cum crește desenul. Bănuiesc că vă dați seama că dormeam cu lumina deschisă, nu?

După o perioadă de teroare, la un moment dat am luat decizia de a răzui porcăria aia și să nu mai repar nimic. Și, la puțin timp, m-am mutat de acolo, nu înainte de a începe să observ că răzuiala mea începe să prindă contur de fecioara vieții, ușor, ușor, fără grabă. Vă spun, când intram în casa aia, mi se ridica părul de pe ceafă de frică.

Anyway, long story short, nu de alta, dar am lungit fecioara mai mult decât trebuia, am aflat miracolul, imediat după mutare. Enervată că mă tot lungesc cu mutatul împreună și o tot dau cotită, prietena mea din vremea aceea, cea din povestea cu intoxicația cu gaz de mai sus, și-a adus aminte de faptul că sunt terifiat de întuneric (iar frica de întuneric nu înseamnă frică de întuneric fizic, ci de ce se află în întuneric), așa că s-a gândit că ar putea să mă trolleze puțin pe temele mele favorite, sănătate psihică și religie. Așa că desena, ușor, figura stilizată a madonei, cu un crayola maro, foarte ușor și aproape ilizibil, cât să mă scoată din țâțâni și să mă urce pe pereți. Din păcate, nu existau telefoane cu aparat foto pe vremea aia, de abia apăruse prima firmă de telefonie mobilă, iar pozele pe film pe care și le făcuse ca să îmi demonstreze asta le-a păstrat ea când ni s-au despărțit drumurile.

Nu am lămurit niciodată cum au sărit nemernicele alea de farfurii, s-a jurat că nu a avut nimic de-a face. Rămâne la fringe cases. Anyway, legat de titlul postului, ideea pornise de la

Ați cumpăra un imobil dacă ați ști că, în interior, s-a produs o crimă sau s-a sinucis cineva?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

72 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    Ca in povestea vulpii cu strugurii: daca e la un pret sub media pietei parca treci mai usor peste superstitii.

  2. #2

    Povestește-ne

    • #3

      Și aia cu toaleta din tren care a explodat când o foloseai. Sunt curios cum ai gestionat treaba aia.

    • #4

      la aia ce sa povestesc. mi-am inghitit umilinta, controlorul a ridicat din umeri, la informatii in gara mi-a zis Si noi ce sa va facem, se intampla. si aia a fost

    • #5

      vai di capu meu, am dormit in bude de tren chiar cate 3 cand era aglomerat, adica tot timpul.
      Valcea-Buc-Iasi cu escala la Buc. 4 ani de zile.
      numa cand aud sau vad scris CFR mi se intoarce tot.

      @arhi
      si dupa aia ai devenit mecanic de locomotive/trenuri.
      sau electro-mecanic.
      si dup-aia pompier, vanzator, ……., mda

  3. #6

    Am trait 18 ani cu cimitirul in spatele casei iar in copilarie ala era locul preferat de joaca. N-as avea nicio greata.

    • #7

      Ăla e cel mai liniștit loc, nu se scoală nimeni să facă gălăgie și nici blocuri nu se construiesc…

  4. #8

    A-ha-ha, misto trolajul. Cine stie ce s-a intamplat cu farfuriile, poate cea de la baza a cedat la un moment dat din cauza greutatii si s-a crapat, ceea ce a dezechilibrat stiva de farfurii, de unde fenomenul paranormal. Nu stiu, nu ma pricep la fizica, forte, si alte din astea, dar sunt convinsa ca exista o explicatie simpla.
    Eu da, as cumpara o casa unde s-a intamplat crima sau orice altceva, nici n-as sta pe ganduri. As negocia la pret, clar, dar as cumpara fara emotii

  5. #9

    clar as cumpara. prefer asa… dupa ce as informa pe toata lumea ca acolo a avut loc o crima/sinucidere si ca e bantuita casa. plus ca e infestata de tot felul…

    si dupa ce scade pretul cu 30% minim o iau :))

    Si mai stiu si alte metode de scazut pretul.

  6. #10

    N-as putea cumpara.
    Am avut ocazia, cand locuiam in Balta Alba, sa cumpar un apartament facut misto, luminos etc. Singurul lucru care lipsea era cada, avea o cabina de dus. Mi s-a parut dubios dar n-am comentat. Am plecat din apartament si m-am dus la niste prieteni care locuiau la doua blocuri distanta. Le-am zis ce vreau sa fac si m-am trezit ca-mi povestesc oamenii ca in apartament a fost o crima.
    Baiatul, consumator de droguri, o omorase pe mama lui si o transase in cada (de aici si lipsa cazii) pentru ca nu a mai dorit sa-i dea bani pentru droguri.

    • #11

      Cred si eu daca ai avut parte de asemenea detalii. Poate vedeai altfel lucrurile daca era vorba doar de o crima, dar fara sa stii exact ce si cum.

    • #12

      Nu prea cred.
      Am evitat sa cumpar case in care au murit oameni. Indiferent de natura mortii: boala, batranete, crima. Nu stiu de ce dar mi-au dat mereu un sentiment ca e ceva aiurea in casele respective, chiar si fara sa stiu dinainte de moarte. Poate ca si-au lasat o parte din energie. Nu pot sa-ti definesc exact de ce dar le-am evitat pana acum cu succes.
      Singurele care nu-mi dau sentimentul asta sunt casele in care au murit bunicii mei.

    • #13

      Răzvan, dar cum știi sigur-sigur că nu a murit nimeni intr-o casa? :)) Dacă ai cumpărat doar case noi sau ai fost maxim al treilea proprietar, da, fie, e aproape clar ca nu a apucat nimeni sa își dea duhul. Dacă, în schimb, apartamentul/casa e din 80-90 (nu mai zic de cele mai vechi) – șansele ca cineva sa fi murit acolo sunt mari.

      Eu n-am greata cu poveștile foștilor proprietari, dar fiindcă pana acum am locuit în o grămadă de apartamente temporar, chirii mai lungi mai scurte, au existat locuințe în care ceva pur și simplu nu era bine. Nu ma simțeam bine, oricum aranjam mobila mi se părea ca e pe de-andoaselea și nimic nu venea la îndemână, somnul era mai prost, dorința de a merge acasă nu exista mai niciodată, oricâte lucruri cumpăram ca să o transform în “acasa”, pur și simplu nu mergea. :)) Nu știu dacă erau energii de-ale răposatilor, ca am luat și asta în calcul la ultimul apartament, dar asa tare ma bucur ca am scăpat de acolo… :))

    • #14

      Simplu. Am luat doar de la primul proprietar. Si de la care am aflat istoricul / am intrebat vecinii. 🙂

  7. #15

    Nu cred in spirite, energii, farmece, blesteme, etc. deci nu as avea nici o problema. As folosi informatia pentru a obtine un pret mai bun? Cu siguranta!

  8. nici un comentariu cu: “daca obtin un pret mai bun, fac io crima aia…”. Trist

  9. #17

    Copil fiind, bulangiul de taica-miu ma trimitea la tara vara. La bunici. Bine , m-a obligat sa ma duc pana la 17 ani. N-am avut o zi de vacanta-n viata mea. Munca de dimineata pana seara. O chestie ciudata era, noaptea, un ticait perfect de ceas undeva in pereti. Mai nene, ritmic, sunet asemanator ceasurilor rotunde de masa de pe vremea defunctului, alea cu 2 clopotele deasupra pt alarma. In camera si in camerele alaturate nici urma de ceas. Am rascolit casa aia cu susul in jos sa vad ce naiba ticaie prin pereti. Dormeam, copil fiind cu o frica.. Pana cresc, vine era google si-mi aduc aminte de ticaitul ala (ceasul casei i se spune in popor) si ma apuc de un mic research. Si ce crezi, e un cacat de insecta care haleste lemn (cari) si cand i se face de babardeala, face acel sunet ritmic…Ani de zile m-am perpelit

    • #18

      Acelasi lucru se intampla si la bunicii mei. Bunica ne-a spus ca sunt serpi din specia sarpele de casa care scot acel tacanit. Nu stiu, nu cred ca asa e, dar… Ce e ciudat, e ca in 1981 ne-am mutat într-un bloc din plăci de alea prefabricate, construit foarte prost de pușcăriași. Adica, nu era un unghi drept la îmbinări, tencuieli proaste, totul facut de mantuiala. Panourile alea de beton stateau cu lunile pe santier si cand ne-am mutat noi era o invazie de buburuze (care cred ca se ascundeau in polistirenul bagat in panouri (erau ceva de genul beton-beton si la mijloc polistiren). Si da, ani de zile am auzit în pereti acelasi tăcănit de ceas ca la bunicii mei. Mentionez ca stateam la etajul 2.

  10. #19

    Ei, haha. Părinții mei au fost nevoiți sa vândă apartamentul din centrul orașului de provincie și sa cumpere unul în cea mai săracă zonă. Asa a început perioada aia de sărăcie de care spun ca nu îmi amintesc mare lucru. Dar pe asta mi-o amintesc.
    In apartament murise proprietarul. Chiar pe dormeza din sufragerie. Nu îl cunoscusem dar fusese fratele profesoarei mele de psihologie de la Navrom, de la care se întâmplase sa cumpere ai mei apartamentul.
    Nu am schimbat mobila, din motive de sărăcie. Asa ca locul meu de dormit era în sufrageria aia, pe dormeza aia.
    Uram casa aia. Și acum o urăsc. Urata, rece, cu pereți vopsiți cu vopsea verde “pana la brâu”. Scârțâiau toate, cadea usa din balama, întrerupătoare stricate care aprindeau lumina în miezul nopții și apoi luau foc. Aveam un fior rece pe spate, noaptea, când simțeam fizic o prezenta în întunericul camerei. O data m-am ridicat în fund și, cu ochii spre geam, de unde venea o raza de lumina de la becul stradal, am întrebat: “Ba, nu te înțeleg, eu sunt obligat sa locuiesc aici, dar tu? ”
    Dimineața următoare mi-a zis mama ca m-a auzit vorbind
    “Da, bre, cu nea George (mortul). “Ma știe ca nu sunt fricos asa ca m-a evaluat puțin cu ochi pătrunzători sa vadă dacă glumesc, fac mișto de ea sau sunt serios.
    I se ridicase puțin parul pe ceafa iar eu am ieșit, zâmbind pe dinăuntru, ca să o las cu gândurile alea.
    O uram și pe ea pentru ca eșuasem în casa aia, fusese vina ei, fără dar și poate.
    Nu aveam nimic cu nea George, putea să bântuie cât vrea, dacă chiar el era. Pana la urma fusese proprietar și era fratele profesoarei mele. Nu era chiar un străin, aveam cunoștințe comune…
    Mama, însă, nu prea se amuza.
    A căzut borcanul cu murături, cu tot cu raft, in debara? Ea bodoganea supărată, eu ii ziceam, în gluma, ca nea George avea pofte.
    Zdranganeau, apare t fără motiv, geamurile vitrinei, alea mari (cu rafturi de sticla), în care noi țineam cărți (se cocosa mobila sub greutatea cărților) Eu: “ma, nea George, dă-te asa ca pica vitrina pe tine”
    Am ținut-o așa cam toată iarna aia. Până la urmă, maica-mea a adus un preot, a făcut o slujba și a plecat, lăsându-mi dormeza fleașcă de apă și sfințire d-aia bună.
    A doua zi m-a găsit mama jucând table singur. Atât de plictisit și sărac eram. Jucam într-un zar, că atât aveam. “Ce faci?” , ma întreabă. “Joc table cu nea George, zic”
    S-a uitat lung la mine, cu privirea aia iscoditoare: asta glumește, a luat-o razna sau…?
    Asta a fost. Nu am mai pomenit de el decât după ce a plecat și ea la cele sfinte. I-am transmis salutări.
    Nu știu de ce v-am povestit asta. Poate că, acum, perioada aia din viață mi se pare o glumă divină, de genul: “ia, fraiere, de aici”
    Poate că am realizat că tânjeam după prieteni, pe care ii pierdusem când ne-am mutat și eram, mai in gluma, mai in serios, deschis la o prietenie cu o stafie în care nici nu credeam.
    Nea Gorge a fost divertismentul meu în iarna aia verde-mucegai. Să-i dea mniezău sănătate, că altfel as fi căzut într-o depresie soră cu aia de s-au sinucis în apele înghețate ale Dunării, nu departe de unde locuiam.

    • #20

      …sa ii dea Dumnezeu sanatate ?!

    • #21

      misto scris. daca mai ai si alte povesti, poate te invita seniorul sa mai asterni niste amintiri.

    • #22

      Ce, decedații nu au dreptul la sănătate?

    • #23

      decedatii fara vina, nu apar cand e lumina…

    • #24

      Dumnezeul comentariilor!!! Am ras cu tuse.

    • #25

      hahaha
      bacovianule, mai ai?
      nu cred ca se supara careva daca mai povestesti.
      nu stiu nea George ce crede.

  11. bah. Dar nice trolling. Epic as fux

  12. Nu, nu as cumpara daca as sti de o crima sau sinucidere. Dar in acelasi timp, stii ca la noi se tinea mortul pe masa….. probabil fiind crescuti asa, nu mi-a fost teama niciodata, e mortul tau, gen!

  13. #28

    Prima oara m-am mutat cu sotul in garsoniera matusii soacra-mii. Matusa murise acolo si a fost tinuta si 3 zile pe masa pana la sfanta ingropaciune :). Anyway am aruncat tot de acolo, am schimbat tot de la instalatie electrica si pana la geamuri. Cand mai scartaia ceva o salutam pe mamaie 🙂 si ii multumeam ca i-a lasat garsoniera soacra-mii si noi putem sta acolo.
    Acum am cumparat un apartament in care a murit proprietarul, l-au gasit cu creierii intinsi pe jos…ce sa zic, same shit, aruncat tot, dat totul jos pana la beton. Si aici daca se mai tranteste o usa il salutam pe Nea Mircea 🙂 Schimbam tot, schimbam energia. Cam greut ca gasesti un apartament in bloc comunist in care sa nu fi crapat cineva. Nu m-as muta in apartamentul alor mei care au murit amandoi, dar probabil si pentru ca e totul proaspat si amintirile nu sunt foarte dragute. In rest…oamenii vin si pleaca, fiecare in felul lui si cum poate. De exemplu nu pot sa stau pe canapeaua pe care a murit tata…ca nu pot, nu ca imi e frica de ceva, simt ca il deranjez, ca stau cu fundul pe el…

  14. #29

    Pentru că am impresia că lumea nu sare destul de convingător să ceară povestirea la care s-a făcut aluzie la-nceput: dadadada, vrem, adică vreau, ridic ambele mîini! 😀

  15. #31

    La farfurii, o fi fost vreun cutremur micutz. Sau vreun soricutz. Sau vreun picior mai scurt la vitrina aia. Sau ti-a legat prietena vreun fir de nailon, pare o tipa amuzanta.

    La intrebare, cel mai probabil n-o sa-mi pese, mai ales daca intre timp s-a varuit frumos, curatat tot, terminat toate anchetele, sa nu ma trezesc cu detectivi ca vor ei sa-mi rascheteze nustiuce probe de pe sub pat. Eventual as pune intrebari proprietarului sau vecinilor, gen daca umbla vreun criminal prin zona sau daca victimele aveau diverse probleme cunoscute (cu alti oameni sau cu sinele). Adica pana la urma, daca te duci si mai departe in timp, sunt sanse sa fi murit un dinozaur, sa fi fost vreo rascoala, viol, spital sau zacamant pe terenul care acum pare gol si linistit.
    Sau varianta sa fie retrocedat dupa ce l-ai luat.
    Sau cel mai tare ma intereseaza daca ala care-l vinde are dreptul deplin sa vanda, adica batem palma si gata, nu ca stai ca suntem enspe frati si trei nu vor sa vanda, alti cinci nu vor sa lase la pret, mai sunati voi… Ala DA scenariu de groaza.

    In rest, am stat cativa ani intr-un apartament in care s-au intamplat minim 4 evenimente demne de dosarele ics. Nu inainte, nu dupa, doar in ala. Desi eram primii locatari si era la un etaj foarte sus, nu poti sa zici ca l-a luat o batranica la piata. Voiam sa vad si eu eilienii.

  16. #32

    Ați cumpăra un imobil dacă ați ști că, în interior, s-a produs o crimă sau s-a sinucis cineva?

    Da.
    Fără nicio teamă, fără niciun impas.
    Nu caut, nu am nevoie, dar aș cumpăra și dacă era loc de sacrificat capre, tati, berbeci, oameni etc.

    Și dacă în locuința aia era locul unde și-a făcut arta Berilă sau dacă e zidit cadavrul lui Codruț Marta, tot n-aș avea probleme.

  17. #33

    Io zic sa ne povestesti aia cu sexu’ torid, ca bani de apartamente n-avem toti, in schimb majoritatea stim sa citim 🙂

    1
  18. #35

    Daca e vorba sa te asiguri ca se vinde casa, ca ramane cumva prea mare,sau incalzirea prea scumpa, poate e cazul ca sinuciderea sau omuciderea sa se intample in alta parte. De ce sa risti?
    Eu am vazut ceva oferte la 1 leu kw din gaz, adica 11 lei mc de gaz, dar zau asa, ala care vine cu factura nu are prea mare vina, iarta-l, nu-i musai sa-l sinucizi la tine in casa.

  19. #37

    Cand ne cautam sa ne mutam prima oara dadeam in continuu de dude din astea, ba o baba care nu stia ce semna, ba un mos care avea 1000 de frati prin 1000 de tari si el voia sa vanda doar el…din astea. La un moment dat ma duce un sonat de agent la un apartament intr-un bloc din ala de pe la Obor urcam noi la etaj si ma conduce frumos la apartamentul care avea deasupra usii de la intrare dita panza neagra si in dreapta usii stand cu lumanari care inca mai avea una aprinsa. Nu stiu ce m-a posedat sa nu o iau frumos inapoi pe scari, am intrat asteptandu-ma sa gasesc si proprietarul pe masa. Se pare ca apucasera macar sa il duca la groapa. Record de cei mai rapizi mostenitori ever…si cea mai rapida vizionare ever.

  20. #38

    Credeam că apartamentul cu faze spooky aparținea doamnei Scorlea.

    arhiblog.ro/trece-anii-mamaie/

    Asta îmi amintește că pe la 9 ani a fost bâlci în oraș, astfel că mama mi-a cumpărat un șarpe de lemn. Cum eram prea „apropiată” de bunica mea încât ne uitam împreună la OTV când eu voiam la desene animate, iar acele 5 minute cu Danny se transformau în 60 de minute cu alte fenomene paranormale ca acela în care sângele Elodiei vărsat în baie glăsuia numele criminalului, m-am gândit să las intenționat „reptilianul” de lemn în pat.

    Bunică-mea a început să urle ca din gură de șarpe, iar eu leșinam de râs. Îmi amintesc că mama mă convinsese că ar trebui să dau vecinului șarpele ăla buclucaș.

    Am citit ani și ani mai târziu că teama ei se traducea prin ofidiofobie și că, dacă se înspăimântă până și de șerpii de la televizor, este una destul de gravă. O dată, ne-am uitat la un documentar cu un crocodil și stătea chill, chiar dacă animalul era împăturit sub apă. Când mă mai enerva, imitam sâsâitul șarpelui, ieșea un fel de hissing, fluieram șerpi imaginari. I am missing those good old times!

    Am înțeles că în tinerețe mergea la prășit și acolo nu sărea iepurele din joben, ci șarpele din tufiș.

  21. Străbunicul din partea maică-mi s a sinucis când i au luat ăștia combina, moara și animalele că deh, chiabur. S a spânzurat. Plm, cârligul în care s a agățat e și acum în tavanul camerei unde dormeam, copil fiind. Cârlig de ăla old school în care puteai agăța un candelabru de juma de tonă.
    Da, știam povestea.
    Pe la 20 ani, a trebuit să torn formol pe bunicu meu pe care l țineau în casă, mort. Deh, aia cu ținut mortul în casă nu sh câte zile fiindcă popa nu presta că nu sh ce sărbătoare sau plm. Era negru tot și umflat, picura pe jos din sicriu …alea alea.
    Era fix în camera aia, fix sub cârligul ăla … io eram lângă și turnam formol cu tampoane de vată în nas.
    Mă f în ele stafii și fantome și voodoo. Dacă am rezistat la asta, rezist la orice.

    Oricum, jumate din înjurăturile din dicționarul limbii române le am inventat eu atunci. Orice strigoi ar fi avut de gând să mă bântuie, ar fi plecat scârbit.

    • #41

      Ah, am o poveste cu bunicul care picura din sicriu…
      Il duceam pe umeri și aproape că auzeam zeama băltăcăind în coșciug.

    • #42

      bine, men, mersi. m-a ajutat mult la dieta

    • #43

      @Arhi:
      Scuze, señor, am încercat să șterg comentariul în ultima secundă, nu știu dacă mi-a ieșit.

    • #44

      nu e, nimic, men, stai calm, mi s-a parut funny:))

    • #45

      Ce frumos a zis ca vrea sa dea edit la comentariu 🙂 sa se puna edit!

      LE:Dar iete ca e edit…. 🙂

    • #46

      Stai calm, Senioare, ca si matale ne-ai parut funny la faza cu “sunt la dieta”!

  22. #47

    Oh well…de cand citesc arhiblog,nu am lasat prea multe comentarii,dar sunt aici cam de la inceputuri,cred ca aveam 15-16 ani cand am inceput sa-l citesc pe senior,oarecum simt ca fac parte din comunitatea asta,so let’s share my story.In 2012,la cateva zile dupa ce am implinit 19 ani,maicamea a facut infarct miocardic,in timp ce eu eram plecat pe la un coleg ,facusem o seara de filme cu mai multi din cartier la colegul respectiv si m’am intors acasa pe la ora 22 si ceva,gasind’o pe mama cazuta in hol,fara puls,era deja decedata de vreo 2 ore,dupa spusele celor de pe ambulanta,care normal,au incercat manevrele de resuscitare,fara nici un rezultat,nemaiputand face nimic decat sa constate decesul,avea doar 42 de ani…taicameu era la tara cand s-a intamplat tragedia,venind in noaptea aia acasa,in timp ce personalul de la ambulanta era in casa,impreuna cu mine,niste vecini si cateva rude,plansete,durere,maicamea fiind o femeie foarte iubita de toata lumea…two weeks later,dupa ce m-am intors de la scoala,eu fiind atunci in ultimul an de liceu,de data asta l-am gasit pe taicameu spanzurat\strangulat de teava de apa calda din baie,s-a sinucis…am terminat liceul,cu chiu cu vai si am plecat in Italia la cateva luni dupa,la o verisoara,unde nu mi-a fost foarte bine,dar asta e alta poveste…pana sa plec,dupa decesele parintilor,am stat la o matusa,care normal,fiind cu familia ei,cam incurcam pe acolo si de asta poate mai mult am plecat in Italia…in fine,cand m-am intors inapoi in tara la aproape un an dupa tragedie,normal ca m-am dus inapoi acasa,unde am copilarit impreuna cu ai mei,m-am angajat la civitas,o firma de paza si am stat acolo,unde altundeva…ce sa zic,la inceput imi era putin urat si dormeam mai mult cu televizorul pornit,dar cu timpu ma obisnuisem,doar cand mergeam la baie imi era putin mai greu,ca imi venea in cap imaginea lui tata,spanzurat…am mai stat cativa ani angajat in tara,pe un salariu de nimic,deja facusem datorii pe la intretinere si ma amenintau ca scot apartamentu la licitatie daca nu le dau banii,iar la 24 de ani am plecat in UK,unde sunt si acum,lucrez la un supermarket,am o prietena care ma iubeste enorm si mi-a fost alaturi in multe momente mai sumbre si incerc sa traiesc o viata decenta.Apartamentul din tara e inchiriat si locuieste o femeie cu copilul ei acolo,lucreaza la Mc’donalds,nu le cer mult pe chirie,stiu ce s-a intamplat,isi platesc datoriile si mai au grija pe acolo…planul de viitor ar fi sa vand si poate sa imi i-au o casa,aici in Anglia,impreuna cu prietena mea,astfel nu am mai fi nevoiti sa platim chirie si am avea casa noastra.Numai bine si sanatate la toata lumea.Thx senior for everything.

    • #48

      bai, dude…bai…

    • #49

      Man, si eu ma alint ca am viata grea. Hugs, multa putere si sa fii iubit si fericit.

    • #50

      da, bro, stai si iti plangi de mila de cate suferi tu, dupa care citesti cate o chestie de asta si iti vine sa iti futi una

    • #51

      citesc si eu pe-aici demuuuuult si pan-acu nimic nu mi-a umezit ochii.
      ok, nu mi s-a umezit nik, dar am inghitit in sec/umed ca sa n-am probleme la citit mai departe.

      Multa bucurie sa ai !

  23. Mie mi-a apărut într-o zi pe perete icoana lu’ Sabrina în țâțucile goale de-a aghezmuit mama și coșul de fum.
    Mno, acuma, fiecare cu icoana lui 🙂

  24. #53

    Eu am stat cu chirie in casa unde fostii chiriasi facusera ritualuri satanice. 30 de marci pe luna, ca proprietarul nici n-a intrat in casa sa renoveze. Ii lasam banii in posta.
    Experiente spooky am avut dupa ce a murit bunica-miu. Fusese schiop, taraia un picior.
    Cam la 3 luni dupa deces, eram in casa ca sa facem curatenie etc. Si am dormit peste noapte acolo. Si in somn aud pe al batran cum isi taraie piciorul prin curte, avea un mers usor de recunoscut. Zic, o fi uitat lumina aprinsa in fundul curtii…si deodata realizez ca mosu era mort de 3 luni! Sar in sus din pat dar nu indraznesc sa ma uit.
    Pana la urma am zis ca, daca bantuie prin curte, tine hotii la distanta. Ce sa aiba cu mine, ca doar eram nepotul lui.

  25. #56

    Eu sunt de la țară, din fundul sărăciei teleormănene. La noi se ține lumânarea celui care trage să moară, se stă la capul lui cu flori și lumânări până își dă duhul. Asta am executat și eu pentru ambii bunici când aveam mai puțin de 10 ani. Ba chiar tataie din partea tatălui a murit în patul unde au dormeam cu mamaia. Tot acolo am dormit și după ce l-am dus la groapă. Mai trosnea câte ceva, se mai mișcau chestii, aia e, săru-mâna tataie, că mă iubea mult.
    În apartamentul în care locuiesc acum suspectez că au murit proprietarii. Nimeni nu mi-a zis sigur, dar cum am auzit că înmormântarea a fost în zonă….
    Bonus, bieților oameni le-au intrat hoții în casă pe vremea când trăiau. Sincer asta m-a speriat mai mult.
    Între timp apartamentul a fost renovat de la 0, dar mai trosnesc chestii din senin, mâțele se mai sperie aparent din nimic. Îi salut și eu pe oameni și le spun că sunt recunoscătoare că locuiesc aici, mai ales că știu din povești că erau oameni ok.

  26. #58

    in martie am semnat pentru un apartament de 2 camere in blocul in care deja locuiam. Mama femeii care statea acolo s-a aruncat de la balcon (etajul 6) si a murit. Femeia era bolnava de Parkinson, avea un sot betiv, agresiv si curvar si mai fusese si prinsa ca fura din gestiune la munca. asta se intampla inainte de 89, cand inca mai exista o urma de teama fata de posibilitatea puscariei.
    sora-mea inca isi mai aminteste evenimentul, venea de la scoala si era adunat tot blocul gura casca. tata o astepta in coltul blocului si a saltat-o imediat ca sa nu vada.

  27. #59

    No problem whatsoever. Nici cu intunericul, nici cu morti/vii/zombi sau ce-or fi. Da, as cumpara – evident, as negocia hardcore daca as afla ca o crapat careva acolo.

  28. #60

    Pai statistic cam greu sa gasesti o locuinta in care nu a murit cineva.
    Daca luam de referinta anul 1990 in ultimii 32 de ani au murit aprox 6 mil. de persoane din grupa de peste 60 de ani. Din astia un procent de 1100 /100000 loc sunt decese cauzate din cauze medicale certe. Sa presupunem ca toti acestia au decedat sub asistenta medicala (spital) desi imi e greu sa cred cifra asta.

    Astfel ramane un numar de 5.4 mil de desese “de moarte buna” in locuintele lor.

    La un fond de locuinte de 9 mil. de unitati vedem ca intr-o locuinta din doua a murit cineva (1 din 2). Asa ca fantome, spirite sau mai stiu eu ce avem cu totii prin case sau pe linga in marea majoritate a cazurilor.

    Daca extind cifra de mai sus in toata istoria recenta a Romaniei, in zonele dens populate (orase, comune) cred ca esti la cel putin 30 de m de un loc in care a murit cineva. Nu am desenat un Voronoi da imi spune nasul ca asa e.

    Stimati comentatori, calm. Moartea ne insoteste in fiecare zi, e mai aproape de noi decat ne imaginam chiar daca nu o vedem. Nu ne ramane decat sa ne cinstim inaintasii asa cum putem.

    • #61

      vezi tu, atitudinea asta de aroganta superioara ii face pe oamenii care au fobii, manii sau alte probleme sa le tina pentru ei. uu, e doar un paianjen, nu are de ce sa iti fie frica, fraere. evident, pe mine ma doare in cur de manifestari de genul, care sunt si usor naive si nu tin cont de constructii noi sau ocupari multiple, faptul ca vorbesc despre asta face parte din procesul meu de vindecare. ca sfat prietenesc, nu le mai spune oamenilor deprimați sa nu mai fie tristi, ca e de kkt. stick to ardelenism

    • #62

      @Arhi.

      Nu stiu daca te referi strict la mine, dar vreau sa subliniez ca ce am scris mai sus nu a fost scris in nicio nota aroganta. Sunt pur si simplu fapte. Nu poti fi arogant cand sustii ca 2+2=4.

      Altfel spus, daca cineva s-a simtit jignit de comentariul meu il rog sa mi accepte scuzele. Departe de mine ideea de a intra cu bocancii in sufletul omului.

      Aplelul la calm de la sfaritul mesajului (si mare parte a corpului sau – statistica ) a fost mai degraba adresat celor care isi propun sa obtina reduceri masive la cumpararea unei locuinte prin simplul fapt ca acolo a murit cineva. La fel cum a murit cineva, in multe locuinte s-au nascut copii si au trait ani de zile oameni fericiti. La astea ce facem, dam bani in plus ca poate vibe-ul se pastreaza si la noi?

      De aia am tinut sa adaug ca Moartea face parte din Viata. Na, nu sunt de meserie coywriter si poate de multe ori ideile clare din capul meu se risipesc cand le pun “pe hartie”.

  29. #63

    Noi am renuntat la a cumpara o casa de vacanta in Quebec pentru ca un fost proprietar s-a sinucis in casa. Cum am stiut? Vinzatorul trebuie sa completeze un seller declaration, ultima parte contine intrebari despre violent death or suicide:
    www.oaciq.com/uploads/ckeditor/attachments/358/declarations-seller.pdf

    • #64

      In Quebec, daca nu au construit pe vreun cimitir indian sau loc sfant, sigur a murit pe acolo ceva, daca nu un elan macar un castor.

  30. #65

    depinde si de preferinte. in unele locuinte s-a murit, in altele au trait tbc-isti, altele au functionat ca bordel, au in pereti tot felul de ciuperci si bacterii etc.

  31. #66

    Eu am ceva povesti mai paranormale asa care ar fi povesti daca nu ar fi adevarate (nu cu stafii), dar le tin pentru mine, in general esti considerat dus cu sorcova cand intri in asemenea detalii. Ca sa raman mai aproape de postare, mentionez numai distractia cand un prieten bun s-a mutat in bloc intr-un apartament in care murise un drogat in cada cu seringa in brat. Evident a cumparat la pret super bun, si era mega fericit, i se rupea lui de “riscuri”. Drept care l-am incurajat toti amicii, sa puna zilnic un tacam suplimentar la masa (el fiind cu sotia si copilul), si imaginatia nu avea limite: ii explicam noi cum a lasat a 4-a portie de mancare pe masa si dimineata e goala farfuria, cum se uita el in oglinda de la dulap si l-a batut cineva pe umar, cum a zbierat intr-o noapte pestele din acvariu ascuns dupa o tufa, cum ii pune administratorul 4 persoane la intretinere, cum nu mai poate cere un shot ca gaseste o seringa plina langa pahar, eheee, ce fain e sa ii povestesti omului ce pateste el in casa lui :))

    • #67

      Stai, cum ajunsese pestele dupa tufis? Si mai ales sa tzipe? Sau era peste din ala pimp?

  32. #68

    În caz de crimă sau sinucidere, nu știu ce să zic, o să mă gândesc când voi avea ocazia. 🙂
    În caz de morți d-astea mai “normale” (bătrânețe, boală, infarct, etc) sau cimitir vis-a-vis, nu cred că aș avea probleme majore.

    Citind poveștile antecomentatorilor mi-am amintit că prima mea chirie a fost la proful meu de engleză, coleg cu tata. Părinții lui aveau apartament în București, tac-su tocmai murise și o luase pe mă-sa la el.
    Ne-a comunicat senin că tac-su murise intr-un anumit dormitor, pe o anumită dormeză.
    Dormitor și dormeză care au fost repartizate subsemnatei.
    Având în vedere tinerețea, lipsei de povești horror din căpuț și o oarecare superficialitate care cred că mă caracterizează, am dormit în patul ăla 3 ani că un prunc proaspăt scăldat, hrănit și râgâit. 🙂

    1
  33. #69

    PS. Kipling are pe temă o povestire care mie îmi place mult (bine, mine îmi place cum scrie Kipling în general), “casa mântuită” cred că a fost tradus la noi.

  34. #71

    n-as cumpara sa locuiesc acolo.
    de inchiriat doar. si normal ca anuntat locatarii despre istoricul casei/apartament.

    sau angajezi niste ghost busters. agenti imobiliari, cum ar veni.

  35. #72

    În casa în care stăm s-a sinucis fratele proprietarei. Camera de zi de la etajul 1 era înainte biroul lui, acolo s-a împușcat în cap.

    Am aflat asta după vreo doi ani, n-am idee ce simt despre chestia asta. E ciudat să-ți imaginezi că viața cuiva s-a terminat în locul ăla, că ceea ce vezi în jur e ultima „scenă” pe care a văzut-o persoana respectivă, că a existat un membru al familiei care a deschis ușa și a văzut ce-a văzut.

    Dacă ajută cu ceva, asta m-a făcut să anulez niște planuri foarte serioase pe care le aveam la un moment dat în viață. N-aș vrea ca cineva drag să împingă nenorocita aia de ușă și să rămână marcat pe viață.