Hai să vă zic o chestie de azi noapte.
Am visat ceva, nu am idee ce, că nu mai țin minte nimic, am doar o senzație plăcută în mine când mă gândesc la vis.

Problema e că m-am trezit singur, la prima oră, repetând în cap, ca o mantră, expresia asta, pe care o scriu așa doar pentru că așa sună, nu știu dacă se scrie corect așa, sau dacă există.

taskali șașalî taka iken îkî

Vă spun, e unul din cele mai spooky momente de acest gen din viața mea, care bate inclusiv decorporalizarea pe care am avut în armată, când am adormit pe banca din corpul de gardă și am visat că mă desprind de mine însumi și zbor fluid prin camerele de acolo, îi ascultam inclusiv pe colegii mei, eram perfect alert, țineam minte ce au vorbit și era imposibil să aud prin somn, fiind distanța mare și vreo 3 uși închise între noi.

Dar chestia asta m-a lăsat cu dinții clănțănind, repetând încontinuu, inclusiv după ce mă trezisem, aceiași mantră, taskali șașalî taka iken îkî, taskali șașalî taka iken îkî, taskali șașalî taka iken îkî.

Nu, nu știu dacă e în turcă, tătară, mongolă sau știu eu ce altă limbă asiatică, nu știu o boabă din niciuna, nu știu nici măcar să dau bună ziua, deci iese din calcul. Eu consider că visele sunt impresii de peste zi ale creierului, reproduse nocturn pentru a disipa din tensiunea acumulată, dar în niciun caz nu am fost expus la taskali șașalî taka iken îkî.

Ați pățit vreodată?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.