Când eram mic, una din distracțiile mele favorite era să mă cațăr printre balustrade, până la etajul 9. Nu m-am gândit niciodată că aș putea să am o secundă de neatenție și să crap într-o cădere de 9 etaje, lovindu-mi tărtăcuța de barele de fier ale balustradelor.

Sincer, mi se pare un accident înfiorător prin simplitatea sa. Acum ești cu ai tăi, râzi și te simți bine și, în secunda următare îți revezi viața într-un urlet. După care mori.
E nedrept.