Nefăcând parte din grupul care il urmăreste pe inegalabilul si completamente necunoscutul presedinte al academiei romane (stiu, stiu, ar trebui cu litera mare, dar academia romana e o hazna inca de pe vremea lui sadoveanu, adunatura aia de sinecuristi si securisti nu merita literea mea mare) nu am vazut in real time aceasta declaratie de mare angajament

Dar am vazut-o pe interneti.
Acum, să nu se inteleagă gresit, nu am nimic cu domnul Fuego, nu ma deranjeaza nimic din ceea ce face, omul ocupă o nisă pe care, altfel, ar ocupa-o un alt artist de mare calibru, gen Copilul de Aur sau ceva.

Domnul Paul Surugiu este un om care traieste din muzica. Adevarat. Face un gen de muzica de care televiziunile au nevoie cand vor sa ilustreze kkturi lacrimogene, parinti cu maini muncite care stau pe banci, asteptand la infinit sa le vina copiii de la oras, mame care impodobesc bradul, focul din soba, gasca din frigare, chestii de astea. Dar, de aici pana la aberatiile sefului academiei romane, cu universalitatea rapsodica, e cale lunga rau, rau de tot. La fel de rapsod e Adi Minune, sa fim seriosi. Sau, intr-o nota mai serioasa, Costi Ionita, care chiar stie sa faca muzica si, probabil, e miliardar din muzica lui si trupele pe care le-a ghidonat de-a lungul anilor.

Anyway, ce voiam sa zic e ca Paul Surugiu si-a fotosopat biblioteca, sa para mai mare. Se vede si sus, in oglinda, dar mi-a fost lene sa refac poza.