Îmi place să mă uit pe Discovery, am mai spus-o, e probabil singurul post TV la care am la ce să mă uit, că restul s-au umplut de bendeci.
Una din emisiunile mele preferate e Extreme Survivor, cu Bear Grylls, emisiune în care băiatul se plimbă prin toată lumea și arată la popor cum se supraviețuiește în cele mai grele condiții.

Singura chestie care nu îmi place la emisiune este că băiatul mănâncă mizerii. Mizerii la modul propriu. A mâncat căcat de urs, viermii sunt ceva la ordinea zilei, broaște vii, șerpi, scorpioni, și-a băut urina, totul cu scopul de a trezi senzații profunde în spectator.

Lucru ce nu mă prea încântă, mai ales că de multe ori, ceea ce face e nejustificat. Într-un episod, prin Scoția sau Irlanda, găsise o oaie proaspăt moartă. Drept pentru care i-a scos ochii și i-a mâncat. Cică conțin vitamine. Nu să facă niște fileuri la grătar, nu pulpă la proțap, nimic din toate astea. Ochii, frate. Și se mai și plângea că au o zeamă rece, cu gust rău. No shit, Sherlock?! Te așteptai la ambrozie cu puțintel nectar presărat deasupra?

În fine, ceea ce vreau să spun este că în această emisiune eu îi admir mult mai mult pe cameramanii lui Grylls decât pe Grylls însuși. Pentru că acei cameramani fac tot ce face și el, numai că au ceva în plus. O cameră de 15 kilograme pe umăr. Trec prăpăstii, sar în râuri de la înălțime, aleargă prin deșert, la 50 de grade celsius și totul doar pentru o filmare bună.

Iar în timpul ăsta, Grylls mai mănâncă o codiță de sconcs, are foarte multe proteine.