Scris de dumi

Singur într-o cameră cu două tripuri
Descopăr orgia viselor ascunse printre ticuri,
Reduc lumea la tăcere, pierdut într-un eseu
Omul nu e decât o fugă între speranță și clișeu.

***
Întindem mâna să cerșim iubire
De stânca mării ne lipim încet,
Privim cu apa trece în neștire
Fără să ne zică, că anii încă trec.

***
Nu mai tremură salcia pe vale
De usucă speranțele părinților îmătrâniți
Copii ce nu-ți mai ies acum în cale
Înlocuiți de spini peste ogorul ce stăteam trântiți.

***
Nu judeca tăcerea când nu știi ce ascude
Cu salve de respect nu legeni o durere ascunsă în eșec,
Viața e un meci, dar îl vedem prea scurt în runde
Fiind nisipul din clepsedră și, nici atunci nu simți cum anii trec.

***
Mă dezmembrez încet, în versuri
Ca să mai bucur câțiva puritani
Când voi ajunge doar un pumn de resturi
Doar prin cuvinte, un întreg voi fi și peste ani.

***
Unde duc potecile pe care nimeni nu a mers?
Sau drumurile ce Roma n-au ajuns să o cunoască
Ce sunt oamenii când după ei rămâne doar un vers?
Când în neștire lasă alte suflete să crească.

***
Am avut un vis de mic
Era cu „prin piață umblă vorba”,
Când grâul va fi din nou în spic
Cum îmbătrânesc departe de Moldova.

***
Am șters cu palma amintitile
Când am zidit pereți în fața ușilor deschise,
Tot ce mi-a rămas în buzunar au fost stafiile
Și măștile uitate departe în culise.
Eu mi-am dorit o scenă ca să ard
În fața unor oamnei trecători,
Ca o tornadă, lacrimi eu aș vrea să rad
Și, de pomană, v-aș cerși mărunți fiori.
Dar unde să mai ard? Sunt doar cenușă
O servitoare îmi zâmbește măturându-mă,
În urma mea rămâne doar o scenă pusă
Și un copil peste un secol fredonându-mă.

Am încercat să lupt cu gândul
Dar m-a învins,
M-a transformat într-o idee
După care, liniștit, a plâns.

***
Cursiv încerc să dau un curs ideilor
Dar poezia nu mă lasă, nu prea vrea
Sunt suma tuturor condeielor
Pe care le-am citit în viața mea.

***
Și totuși, în urma mea
Va mai rămâne-un rând
Ce se dorea a fi scris demult
Doar așa să fie liber
Căci aș putea să-l uit.

22 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    fior e, rima nu e perfecta, versurile nu sunt egale, eu zic, totuși, să continui!

    2

  2. #4

    Nu ma dau in vant dupa poezie dar sa publici poezii cu greseli, fie ele chiar si typo, mi se pare complet aiurea. Adica tu n-ai avut rabdare sa o recitesti macar o data inainte sa o publici si noi trebuie sa o citim.

    17

  3. #6

    Din nou cuvinte scrise pe genunchi din fuga unui tren aflat mereu spre aceleasi destinatii..

    Sunt prizoniera unui timp
    Ce ma devoreaza ca un tigru flamand!
    Imi tine capul in gheare si fiecare urlet si fiecare muscatura imi lasa umbre si urme de gheare pe suflet.

    Ma simt ca o prada fara nici un loc de adapost,
    Ma simt ca si cand niciodata nu am fost!

    4

    • #7

      Dani nu știu cum, versurile trebuie sa fie egale, cu rima, sa fie melodicitate, ritm și imagine frumoasa la poezie tipărită. Cine vrea cuvinte aruncate cu pretenția de poezie poate scrie orice propoziție și o pune pe 3 rânduri, gata talentul.

      2

  4. #8

    Zi de post

    Azi, mi s-a făcut poftă de o strachină spartă şi o lingură ruginită.
    Să le savurez cu ochii, până bate întunericul în fereastră.
    Aş mai dori o menghină de gorun, încleştată pe tâmple
    Tu, chelner de oase sfărmate, aprinde-mi nimicul!
    Am chef să fumez din degete goale.

    Azi, mi s-a făcut poftă să dorm în pământ;
    Mă ascund de căldură, până inima uită să bată.
    Să-mi stoarcă gorunul mizeria din țeastă şi gând
    Tu, gropar de piei sfârtecate, astupă-mi culcuşul!
    Am chef să adorm alinat în hârâit de lopată.

    M-am săturat să dezbrac porcii de slană,
    Femeile de ţoale împarfumate, prunii de otrăvuri delicioase.
    Nu mai vreau voci, atingeri, feţe, talente şi maladrese.
    M-am îmbuibat cu părerile prostului din oglindă.
    Azi, mi s-a făcut poftă de post.

    9

  5. #9

    Dani nu știu cum, versurile trebuie sa fie egale, cu rima, sa fie melodicitate, ritm și imagine frumoasa la poezie tipărită. Cine vrea cuvinte aruncate cu pretenția de poezie poate scrie orice propoziție și o pune pe 3 rânduri, gata talentul.

    1

  6. #10

    Dani nu știu cum, versurile trebuie sa fie egale, că sa fie melodicitate, ritm și imagine frumoasa la poezie tipărită. Cine vrea cuvinte aruncate cu pretenția de poezie poate scrie orice propoziție și o pune pe 3 rânduri, gata talentul.

    0

  7. #11

    Nea Ilie, nu le nimerea perfect nici Eminescu. Și era geniu.

    2

  8. #12

    dovada ca romanul e nascut poet, de buda. nu si de pesta:)

    4

  9. #13

    Tot asa se spunea pe vremuri la radio in emisiunea ”Fotbal minut cu minut” despre Hagi si Mateut: ”Esențele tari se țin în sticluțe mici”.

    1

  10. #14

    De ce mi-a fost ștearsă poezia?

    0

    • #15

      daca mai continui sa postezi gunoi de ala pe situl meu, o sa ti se stearga si contul

    • #16

      Imi cer scuze, mie mi s-a părut amuzant sa o scriu si chiar credeam ca va fi apreciat simțul umorului, dar m-am înșelat. Pot sa scriu si din alea mai serioase, le postam mai demult in alta parte, n-am mai exersat de cativa ani si acum mi s-a părut funny sa scriu o poezie pe genunchi. No, imi pare rău ca am deranjat, n-o sa se mai repete. Peace.

      0

    • #17

      Ca să mențin ștacheta lirică a celor postate până acum, îngăduiți-mi să vă delectez cu primele mele versuri, din clasa a II-a:
      “Într-o zi de vară
      O rață sprințară
      Se plimba agale
      Pe întinsa vale.”

      Maithun, bucolic și succint

      2

  11. #18

    Trece lebedele-n zare,
    Eu mă uit, ele dispare.
    Poezia-i foarte tare.

    4

    • #19

      Fu tare!

      1

    • #20

      Intr-o balta neagra,
      Patru ochi luceste.
      Ce sa fie oare?
      Cred ca e doi peste.

      1

    • #21

      Șamanul mestecă în oală.
      Dar ce tot pune în fiertură?
      Să fie ouă? Sau curmale?
      Este brânzica de pe pluridimensionalitate.

      5

  12. subliniez
    “Sunt suma tuturor condeielor
    Pe care le-am citit în viața mea”