Poate erați curioși ce am mai făcut cu bucătăria și tâmplarul pe care îi căutam.
Răspunsul este foarte simplu…

Nimic.
Am adus acasă un tâmplar care face mobilă de bucătărie, s-a uitat domnul pe acolo, a măsurat și a concluzionat că e minim 2000 de lei ceea ce îi cer eu. I-am explicat că în aceeași bani, mi se face o bucătărie mult mai complexă și cu un metru mai lungă.
– Dar e pal de 16 sau de 18??
– De 18…
– Vedeți, eu nu fac rabat la calitate, la mine e de 18.
– Și la mine…

Până la urmă, ne-am despărțit amiabil când a realizat că durează prea mult să facă calculele și el pierde timp și bani cu mine.

După aia am prins unii care montau o bucătărie la un tip care s-a mutat la etaj. M-am dus spre unul din ei și l-am întrebam cât costă o bucătărie identică cu cea pe care o montează acum la vecinul.
– Păi nu știu, contează materialele, calitatea…
– IDENTICĂ cu asta de o ai în fața ta, avem exact aceeași bucătărie!
– Nu nu, trebuie să venim, să măsurăm, să vedem…

Ne-am despărțit și de ăștia, la fel de amiabil. A venit după aia să bată la ușă, să discutăm. I-am zis că nu mă mai interesează.

Între timp, ghidat de colega vali, care își trăiește viața de vis pe o saltea de 1000 de euro, mi-am luat o salteluță mai ieftinioară, dar pe care dorm ca un rege, însoțită de un pat simplu și elegant. Din nefericire, la pat nu am fost atent când l-am cumpărat și nu am citit descrierea, unde scrie mare că e crem și am crezut că e alb. Mi-a dat puțin designul dormitorului peste cap…

Iar cu bucătăria…continuăm. Pe 10 vine din concediu tâmplarul meu. Doamne-ajută să nu se fi tâmpit și ăsta.