Scris de Vali Petcu

O dată la câteva luni se mai găsesc nişte bloggeri să mai descopere apa caldă. Anul trecut au fost 15 articole pe tema „unii bloggeri sunt invitaţi la evenimente, dar nu scriu”. După care au fost articolele cu „agenţiile nu plătesc, să nu dăm nume”, pe care tov. Costin ne-a servit-o foarte frumos pe post de aperitiv pentru lansarea Blogal Initiative. Azi se vorbeşte despre cum ne-am plictisit de petreceri şi de lansări şi de Sorin Rusi, care vine şi se dă la toate fetele şi bagă în el ca spartul, dar nu avem curajul să îi spunem asta în faţa sau să indicăm piaristei care organizează motivul pentru care nu vom participa la eveniment, chiar daca asta înseamnă mai puţină expunere şi mai puţini bani.

Trist ar fi că mare parte din bloggerii de mai sus sunt vechi în blogosferă şi cu siguranţă au citit articolele scrise de antemergmătorii lor pe această temă, dar au ales sa facă aceleaşi greşeli. E de înţeles oarecum, voiau să se simtă speciali, au trecut prin asta şi nu le-a plăcut că trebuie să muncească după ce au halit pişcoturile.

Invitaţiile sunt o recompensă a muncii

Şi mai trist e că nu au înţeles nimic din menirea lor în blogosferă. Au trecut ani şi au rămas doar „bloggerii ăia”, nu s-au obosit să îşi clădească o pozitionare sau un brand. Doar sunt. Au stat pe lângă nişte oameni mari, au refuzat să înveţe orice, au prins nişte campanii, nişte petreceri, au intrat pe lista piariştilor, end of story. Scriem mâine despre evenimentul de acum două săptămâni, că nu e nici o grabă. Spuneţi-mi două articole memorabile ale lui Ionuţ Bunescu, Auraş Mihai sau ale lui Toma Nicolau. Hai, nu memorabile, ci care să conţină o părere care să vă pună pe gânduri. Ceva util sau important.

Prietenul Alex Negrea spunea la un moment dat că nu trebuie să ai articole memorabile, ci doar să insişti. Sunt mulţi care insistă. Mulţi. Scriu, muncesc, dar rezultatul lor e fad. Lipsa de experienţă de viaţă sau de internet îşi spune cuvântul. Fad. Spre exemplu, e un băiat de 19 ani la tophabits.ro care vrea să aibă un blog de selfhelp.

Cu ce te diferenţiezi de alţi bloggeri?

Prima întrebare după primul an de blogging ar trebui să fie simplu: care este poziţionarea mea? Şi aici majoritatea bloggerilor dau greş, nealegând o poziţie, neavând păreri, nescriind opinii personale (şi aici nu mă refer la „m-am bărbierit, cred că îmi stă bine aşa”). De aceea se zbat la câteva sute de unici şi îşi bate PiticiGratis pula de ei.

Nişte băieţi au deschis uşa, îi cunoaşteţi, poartă numele de A-listeri. Datorită lor blogurile sunt luate în seamă, datorită lor există evenimente cu bloggeri invitaţi, datorită lor există campanii. Unii dintre ei au dus mai departe blogul şi au devenit branduri. Alţii au trafic în continuă creştere. Sunt locuri libere la masa lor. Multe. Cum zicea Hugh MacLeod, oamenii au nevoie de conţinut bun, util, inspiraţional, de aceea cei care îl vor crea vor ajunge în rai.

Cei care nu îşi vor construi un brand vor ajunge ca Nihasa, de pildă. Există, dar nimeni nu ştie de ce. Dacă ar dispărea mâine, nimeni nu i-ar simţi lipsa.

Ce zice nenea ăsta aici rămâne valabil şi azi: www.zoso.ro/the-a-list/