Am făcut ieri greșeala de a ieși în traficul rezolvat de Nicușor Dan, care, la urma urmei, are de abia un an și două luni de când e primar, cu diverse treburi, deși urăsc cu pasiune să mă plimb prin București, din cauza agresivității obsesive a participanților la trafic, agresivitate care, la un moment dat, mă angrenează și pe mine, involuntar.

Băi, și râdeam ca proasta în drum de unii la ieșirea din pasajul Obor spre Muncii, unde e o coadă care începe de la intrarea în pasaj. Și nu se mișcă nimic, pentru că, în capăt, ai un semafor pe care îl șuntează toată lumea și totul se transformă în vestita poză a lui Vali, pe care o folosesc toți de ani de zile ca exemplificare pentru aglomerație.

Deci se dăduseră doi viteji jos din caroseriile lor ca să se certe că unul din ei forțase banda și l-a obligat pe celălalt să frâneze. Gen, practic, îl înjurase de mamă pentru că s-a băgat în fața lui, deoarece nu aveai ce să frânezi, că nu se mișca nimeni nicăieri. Și dă-i înjurături și morți și citește în mm codul rutier și chestii de astea. După care s-au urcat în mașini și au rămas în același loc, pentru că traficul tot acolo era.

Mă gândesc, cât de simplu ar fi dacă am înțelege că nu noi suntem inamicul, ci ei, nicușorii, câții, ciolacii, oamenii care ne fură ani din viață, alături de banii pe care îi fură pentru ei și târfele lor.

Doar că…nu.