De ce e bine, câteodată, să iei si decizii grăbite

Eu, în general, datorită experiențelor mega interesante, ca să nu le zic proaste, pe care le-am avut în viață, datorită și din cauza ADHD-ului, dar atunci nu știam că e ADHD, credeam că sunt doar prostănac (acum știu că nu doar asta), când iau o decizie de cumpărare, stau și pritocesc până plângi lângă mine.

De aia nevastă-mea nici nu merge cu mine la Carrefour la shopping, gen, pentru că moare încet cu mine, care stau, mă uit la fiecare pachețel care mă interesează, verific compoziția, cantitățile, calitatea, dacă e ceva mai scump, caut prețurile pe internet, ca să văd comparații, tot felul de de astea. Dar, cum vă ziceam, asta e recent, de câțiva ani, maxim 10, până atunci, eram genul de om care dacă simțea impulsul că trebuie să cumpere ceva, atunci îl cumpăra. Pe loc. Bine, dacă aveam și bani. Țin minte cum umblam pe jos pe Pache Protopopescu, prin 1997, căutând un magazin care să vândă carcase de calculator, pentru că făcuse rost de piese pentru primul 286 din viața mea și voiam ATUNCI să îl asamblez. La or 8 seara, mai exact.

Îmi păstrez și acum acest bun obicei (bun între ghilimele), dar mă limitez la porcărioare mici de pe Ali Express, gen îmi cumpăr, destul de des, nasal strips de alea de respirat corect atunci când ai o ușoară deviație de sept. Câteodată merg, câteodată nu, acum depinde și de cum mă simt. Ultima oară mi-am luat niște râme false pentru pescuitși un cuțit de împătrățeluit pepenele. Cu ăsta am luat țeapă, pentru că nu e chiar neapărat ascuțit și te cam chinui. Altfel, merge și e fun, dar e ca și cum ai felia un șnițel crud de vită cu o lingură.

Anyway, revenind la oile mele, când a apărut laptopul de 500 de euro de la Apple, cel cu procesor de iPhone 16 ProMax și l-au anunțat ăștia la ceva gen 600 de euro, am fost așa, mdeaaaaa, siiiigur, e iinteresaaaant, dar parcă nu aș cumpăraaaa acuuuuum, nici nu știm cum merge etc.
Între timp a apărut, s-a vândut tot, merge bine, mai ales la ce prostioare fac eu, probabil zbârnâie. Iar Macbookul meu din 2019 gâfâie cu elan procesoresc, zbârnâie ventilatoarele alea.

Între timp, planeta și-a dat seama că avem nevoie de multe centre de date, ca să aibă Maricica de la Pătârlagele cum să facă cai din praz pe care să îi pună pe facebook și să plângă că nu a lăudat-o nimeni că a fătat 14 plozi până la 24 de ani. Și prețul procesoarelor s-a dus pe ștremeleag de cal de aur, RAMul la fel, ajunsese McBook Neo pe la vreo 900 de euro pe Amazon, acum văd că e 783. Și eram plin de satisfacție, da, vezi, am avut dreptate, s-a scumpit, re-ați ai dreaq cu chagepeteul vostru.

Doar că frunzăream mai înainte internetul și, fără să vreau, îmi cad ochii pe o reclamă de emag, MacBook Neo la 3299. Asta vine vreo 650 de euro, nu? Fantastic!!!!

Doar că fix în acest moment am constatat că, după toată vacanța, după toate nevoile copiilor, ba chiar și niște spitale pentru cineva din familie, am rămas sărac.
Și așa, cum vă ziceam, nu mai bine îmi cumpăram eu macbuku atunci când a apărut? Nu? Că mi-l lua Iuliană, din Germania, și venea și fără TVA.

Așa că da. În viață trebuie să fii atent. Și câteodată nu trebuie să fii atent.
Pentru că, de chemi calul, ori nu-l chemi, el ori vine, ori nu vine.