Acum ceva timp, România a expulzat un diplomat rus, făcând corp comun cu statele UE care au protestat împotriva lui Putin și a acoliților săi și a tuturor crimelor pe care le face, încercând să ridice din nou un USSR strâns unit în jurul partidului și a conducătorului său iubit. S-a umflat tărâța în români, bravo, bine le-a făcut, așa trebuie etc.

Ieri, rușii, la rândul lor, au expulzat un diplomat român. Evident, s-a protestat zgomotos, cum adică, de ce, nu se poate, convocat ambasadorul etc.

Copii, astea sunt doar uzanțe diplomatice. O țară descoperă spioni inamici (primul care spune că rusia nu e țară inamică, se știe ce e doamna), expulzează respectivii spioni, care sunt atașați ai ambasadei, în majoritatea cazurilor. Țara inamică îl convoacă pe ambasadorul statului respectiv și își exprimă ferma dezaprobare și își rezervă dreptul la măsuri.

Măsurile se numesc, în uzanțe, măsuri de retorsiune și sunt stabilite clar, prin acordurile diplomatice. Țara respectivă e obligată să expulzeze și ea același număr de diplomați, cu ocazia asta scăpând și ei de cei pe care îi știu că sunt spioni, eventuali niște mici șefi de rezidență. Toată lumea e mulțumită, procedurile s-au respectat, poporul a văzut că se muncește din greu la liniștea sa și se relaxează.

Totul e doar o mare glumă la nivel planetar, pur și simplu. Singurii care se agită sunt doar cei care nu au și nu vor avea niciodată vreo influență. Dacă nu știți cine sunt, căutați o oglindă.