Contul meu
Nu am amintiri din copilărie. Doar frânturi separate, de întâmplări, pe care nu le pot neapăra decela de povestiri care mi-au fost spuse, de-a lungul timpului, de către rude. Psihologul meu zice că e un mecanism de apărare al creierului contra traumelor, mintea mea de copil a găsit singurul mijloc prin care mă putea proteja de ce se întâmpla în jurul meu. Uitarea.
Bine, aș vrea să fac o petiție pentru mintea respectivă să iasă din acel stadiu, pentru că nu a mai ieșit niciodată, iar amintirile mele, despre orice, sunt un blur complet, chiar și din viața de adult. Totuși, de când am conștientizat că am o problemă și am lucrat cu mine insumi, îmi revin, vag, imagini, sunete, mirosuri, din cele mai diverse perioade ale vieții. Sper ca, până dau colțul, să am măcar o imagine vagă a cine am fost.
Anyway.
După faza cu bicicleta roșie, nu am mai învățat niciodată, nimic. Practic, nu îmi aduc aminte cum învățam până în clasa a 4 a, dar îmi aduc aminte cum nu învățam de atunci în sus. Întotdeauna rămâneam în cap cu ce se preda în clasă și cam atât. Se preda bine și înțelegeam, bine. Nu se preda, aia e, se întâmplă. Am făcut asta pe toată perioada școlilor mele și, după ce a trecut perioada spiritului de frondă, pur și simplu nu am mai știut ce se face ca să înveți.
Singura dată când am învățat ceva a fost prin clasa a 10 a, cred, când am memorat Luceafărul, ca să iau 10, pentru că aveam nevoie de o notă mare. Și atunci țin minte că metoda a fost simplă. Repetat ca papagalul o strofă până o rețineam, după care repetat strofa următoare în același mod. Și iarăși prima strofă, urmată de a doua. Dacă eram satisfăcut de memorare, treceam la a 3 a strofă, papagal până o rețineam, după care prima, a doua și a treia, până le știam bine, în ordine. La Luceafăr era și problema că strofele seamănă toate între ele și poți să le încurci. Oricum, am făcut asta până al ajuns la strofa 99 sau câte are mizeria aia de poezie. Da, am luat 10.
Mult după am aflat că fiecare om are stilul său propriu de învățare și că acesta diferă, audio sau video. Eu, de exemplu, pot citi lucruri până îmi explodează ochii, nu le rețin mai mult decât rețin o carte pe care o citesc. Ca să îmi rămână în memorie, trebuie să aud. Și așa mi s-a explicat și faptul că rețineam tot ce se discuta în clasă, la ore, nu și dacă citeam singur pe undeva. Probabil trebuia să îmi citesc cu voce tare.
Well, voi ce metode de învățat aveți? Cum vă rămâne în cap ceva?
NOU
Aceeași metoda – repetare cu voce tare. Mai târziu, m-a ajutat foarte mult memoria vizuala. Pur și simplu ”vedeam” informațiile. Și am avut surpriza să constat că ceea ce am învățat nu a fost uitat peste noapte.
De altfel, conform datelor psihologiei cognitive, omul retine astfel:
10% din ceea ce citește,
20% din ce aude,
30% din ce vede,
50% din ce vede și aude în același timp,
80% din ce spune
90% din ce spune și face în același timp.
NOU
eu citeam pur si simplu pana ramaneam cu ceva. Aveam o chestie ca seara dupa 6-7 nu mai retineam nimic, oricat as fi vrut. Preferam sa ma trezesc dimineata la 5-6, decat sa ma chinui seara dupa 7 sa invat ceva.
NOU
Scrisul, pot sa repet la nesfârșit, nu rețin mare lucru,când scriu însă rețin maxim
NOU
La mine la fel. Pentru a retine un capitol dintr-o carte, e suficient sa-mi scriu un rezumat. De la cele cateva fraze din rezumat, pot apoi sa extrapolez si sa-mi amintesc aproape toata informatia.
NOU
La materiile reale (mate, fizica, chimie), prin exercitiu si prin rescrierea lectie (sumarizarea ei). Asa am facut apoi in facultate cand trebuia sa invat teoria la toate matematicile alea. La materiile umane, daca era un subiect care imi placea, gen geografie sau istorie era suficient sa recitesc de 2-3 lectia si aia era, aveam nota 7-8 asigurata. Daca voiam mai mult ma puneam si acolo sa rescriu. La romana puteam sa recitesc, sa scriu si sa invat pe de rost oricat ca nu se lipea nimic de mine. La bac am luat peste 9 la mate, fizica si geogra. La romana abia am scos un 6. Ascultatul ma ajuta sa inteleg chestii mai dificile, dar nu prea retin.
NOU
La fel si aici, doar schematizand pe hartie, refacand firul logic. Cu matematica a mers excelent, cu orice altceva de memorat a fost groaznic (nu stiu cum de mi-am imaginat ca as putea termina medicina).
Ca adult, am invatat practic, spargand si refacand setup-uri complexe cu schema in fata. Tot ca adult, din cauza schematizarii si obsesiei pentru firul narativ, pot reorganiza si reduce la o treime textul scris de orice coleg, pentru claritate.
NOU
Depinde de cum folosesc informatia respectiva. Daca trebuie sa o redau verbal, atunci repet verbal pana retin. Daca trebuie sa o scriu, atunci scriu pana retin…
NOU
Fragmentarea materialului.
In facultate, aveam la o materie 12-13 cursuri (fiecare de cateva pagini).
Citeam o data toate cursurile pentru a forma o baza de cunostinte. Apoi, luam fiecare curs si-l citeam separat de 2-3 ori (depinde de cat de dificila era materia respectiva). Important e sa faci pauze, o data la 2-3 cursuri citite. Eu aveam prostul obicei sa ma apuc de un serial captivant fix in sesiune. Cand am inceput Prison Break, citeam 2 cursuri si faceam pauza de 3 episoade :))
Apoi, dupa ce ai citit toate cursurile, le mai citeai o data de la primul pana la ultimul, fara repetare.
Ultima data cand am invatat mai serios a fost acum 2 ani pentru o ceritifcare. O carte de 300 de pagini, 7 capitole, fiecare capitol cu intrebari si exercitii la final. Apoi, un test de 40 de intrebari.
Am utilizat acelasi procedeu de fragmentare luand fiecare capitol in parte. Numai ca aici am aplicat fragmentarea si in interiorul capitolului pe subcapitole. Funnny, no? 😀
NOU
La mine a functionat metoda citit/scris. Adica citeam cu atentie textul, cartea, cursul, o data, de doua ori, pe urma inchideam si scriam ideile principale pe hatie, organizate frumos si logic.
NOU
Pana la liceu aveam acelasi stil de invatare descris de tine, adica “prindeam” totul din clasa. In timpul liceului si mai tarziu in facultate(umf) am fost nevoita sa “invat cum sa invat” si a fost un procedeu destul de greu.
Daca vreau sa retin ceva pe termen lung, cel mai bine e sa imi fac sinteze scrise si gandite de mine, cu cat mai multe culori, tabele si scheme, pe care apoi le repet ca papagalul. Dupa cateva zile recitesc din nou ca sa se fixeze bine in minte. Practic imbinand 3 stiluri de invatat, prin practica(scrisul), vizual si auditiv.
La materiile la care sunt nevoita sa invat doar pentru nota, citesc de foarte multe ori cu voce tare si imi subliniez cuvintele cheie pe carte. Astfel reusesc sa “tocesc” zeci de pagini dar daca nu le combin si cu practica si nu le acord timp ca sa inteleg, le uit imediat ce am iesit din sala de examen.
Totusi cel mai bine invat vizual si din practica, in sensul ca vad un pacient cu o anumita afectiune, retin ceea ce am vazut si auzit de la el. Avand exemplul practic in minte, cand am timp mai citesc din patologie ca sa “adaug” informatii.
Mi se pare cel mai sanatos mod de a invata, prin exemple.
Imi este mult mai greu acum la varsta adulta sa mai retin ceea ce mi se preda. Sunt prea multe informatii si mintea mea alege sa le blocheze si nici nu pot sa stau concentrata la o lectie mai mult de 15 minute. Ma ajuta mult sa imi iau notite si sa le transcriu si sintetizez acasa.
NOU
bine, daca faceai asa la UMF, aveam o problema:))))))))
NOU
1) trebuie sa fiu in dispoziția de a învața
2) citesc totul cap-coada și îmi fac fise tip rezumat unde sintetizez totul la max 30% cu maxim de conectii
3) din cei 30% mai scot câteva idei principale cu propriile mele cuvinte in propozitii scurte de max 10-20 cuvinte.
Dacă am un test/examen citesc numai fisele nr 3 și încerc sa detaliez eu pana la 100%
Cel mai greu e nr 1, din păcate am mari probleme cu procrastinarea și uneori mintea mea ciudqta cere tot felul de aiureli cum ar fi un anume tip de hârtie sau un anume fel de pix, dacă nu am ma frustrează maxim și nu ma pot concentra deloc, dar când merge sunt foarte-foarte eficienta.
NOU
nu pot sa invat poezii. ma mir cand cineva stie versurile la un cantec.
NOU
Tu nu derulai casetele de la BUG Mafia si scriai versurile pe foaie in 2000?
NOU
:)) nu am folosit niciodata casetofon. de la magnetofon si pick-up am sarit la cd si mp3.
de la BUG mi-a placut cel mai mult Irefutabil
NOU
Eu citeam (citesc) și cumva creierul meu face niște conexiuni logice. În facultate pur și simplu citeam și cumva în background, creierul încerca să facă subiecte de examen din ceea ce eu citeam și să compună răspunsuri. Asta în funcție de cum știam că va fi examenul: grilă (rar) sai clasic (des), cu întrebări care au nevoie de răspunsuri mai scurte sau mai lungi.
Nu știu cât e de real, cică atunci când îți amintești, îți amintești de fapt ceea ce ti-ai amintit ultima oară despre întâmplare, nu-ți amintești întâmplarea inițială, dar cred că metoda “citit pur și simplu și apoi, în funcție de întrebare, extras răspunsul din creieri că din poșețica fermecată a lui Hermione” m-a caracterizat destul de devreme în școală. “Îmi amintesc” că prin clasa a iv mă asculta mama la teme, după metoda “recită lecția” și era jale, durere și prăpăd.
Apoi a venit gimnaziul, n-am mai avut același program cu mama, profesorii, chiar și cei mai imbecili, puneau întrebări cât de cât punctuale și eu scoteam răspunsul că pe iepurele din joben.
A fost o tortură pt mine să tocesc, respectiv să memorez și să redau mot-a-mot. Poeziile erau un chin.
Acum câțiva ani m-am prezentat la un concurs pt un job, când am primit întrebările prima dată am vrut să dau foaia și să plec. Dar m-am așezat pe ea și m-am străduit să-mi amintesc. Suficient pt o “notă de trecere”. Am picat la “interviu”. A fost singurul examen ever din care am ieșit cu o monstruoasă durere de cap. La propriu.
NOU
Si sa răspund și la cum învățam am doar 2 amintiri
1) eram cam clasa 1 sau clasa a 2-a taica-meu (profesor) și cu un scris caligrafic superb făcea teme cu mine. Îmi rupea pagina după pagina pt ca scriam urat. La un moment dat se satura și zice hai sa trecem la citit. Ok. Cred ca eram dislexica pt ca citeam literele A-V-I-O-N dar nu îmi dădeam seama ca împreună formau cuvântul avion, după nu știu câte încercări începe sa urlete la mine, eu încep sa plang și el ma prinde de par și ma da cu capul de masa, îmi sparge nasul, ma vad plina de sânge urlu și mai tare, el îmi da o palma ca de ce urlu și ma scap pe mine, ma ud toată la aproape 9 ani…
Culmea ca citesc cu aviditate, in liceu era ziua și cartea. Cam din clasa a 4-a am reușit sa leg cuvinte, propozitii și fraze, sa înțeleg texted, sa le formulez eu. Va dați seama ce rușine cu 2 părinți profesori amândoi
2) după treaba cu tata nu am mai vrut sa ma ajute deloc ai mei. La matematica nu știam tabla inmultirii cu 3, m-am dus la bunicu’meu ( tata lui tata) un taran cu nici 6 clase. Ne-am dus in pod unde aveam nuci, mi le-a grupat in 10 gramajoare de câte 3 și ma punea sa le aranjez câte 2 gramajoare, câte 3, câte 4 etc și sa le numar cantand (avea voce minunata) Apoi ma punea sa închid ochii sa sa zic tabla cantand, când nu aveam greseala el bea un det de palinca eu primeam o cosca de ciocolata. Ne-am coborat din pod după vreo 2 ceasuri el beat manga eu cu o CIOCOLATA INTREAGA numai pt mine și stiind tabla inmultirii.
NOU
Eu rescriam intotdeauna ( de mana, de fiecare data, nu pe calculator sau telefon ), un rezumat propriu la tot ceea ce trebuia sa invat. Apoi structuram in idei principale si in ” umplutura ” . Niciodata nu a dat gres metoda asta.
NOU
Vreo cativa ani, aveam memorie fotografica. Citeam, priveam si puteam sa reproduc cu vreo 95 la suta fidelitate. In timp, am pierdut aceasta abilitate. Trecut la scris de mana/facut rezumate. Daca era ceva care nu imi placea, puteam sa ma dau si cu capu de pereti: nu retineam nici macar iota.
Am in cap foarte multe usere/parole, IPuri, date de logare etc. Dar sa ma intrebi numaru de telefon la mama, sotie… 404.
Intreaba ma diferite numere de inmatriculare din bz, si daca e prin raza unde locuiesc eu, iti pot spune marca la masina, culoarea si eventual daca soferul e male/female. Imi place statistica/probabilistica – mic exemplu: intr o incapere in care se afla 30 de persoane, exista o mare probabilitate ca doua persoane de acolo sa aiba aceeasi data de nastere dar nu si acelasi an de nastere.
Dar sa dea toti dracii daca nu uit ce voiam sa fac in urma cu 10 secunde, bruiat de un sms/telefon etc.
NOU
oh, stiu versurile la sute, daca nu mii de melodii, in diverse limbi. intreaba-ma ce am mancat ieri…
NOU
Îmi este foarte spre extrem de greu să rețin cifre/numere. Știu două numere de telefon: al meu și (nu mai garantez) fixul de acasă care e în familie de puțin peste 35 de ani.
Dacă profii de istorie insistau pe ani, rămâneam corigentă.
Îmi amintesc vag că prin generală, la istorie universală am avut revoluțiile: engleză, franceză, americană. Am învățat anul primeia, apoi x + y, x+ z. 🙂
NOU
Cred ca pot invata orice, dar trebuie sa-mi placa sau sa fiu convins de faptul ca acel lucru imi este sau imi va fi necesar. De nevoie, am invatat si chestii care nu mi-au placut, dar mintea mea le-a aruncat la cosul de gunoi indata ce mi-am indeplinit scopul pentru care le invatasem. Formulele si teoremele din matematica, de exemplu. Nu mai stiu niciuna, dar le-am invatat la vremea lor si am invatat sa le si aplic, cat sa nu raman corigent si sa trec clasa. Imi amintesc doar ca rahaturile alea de exercitii erau mai lungi decat tabla, uneori, imi atragea atentia profa, cand mi le dicta: “Scrie mai mic, ca n-o sa-ti incapa!”. Si incepeam sa-l rezolv, luand-o de la capat, aplicand formula lui peste-prajit, facand in ordine operatiunile si inchizand tot in ordine parantezele, mica, patrata, acolada, dar-ar dracu-n ele, cu cine le-a inventat cu tot! Si dupa fiecare operatiune si dupa fiecare paranteza inchisa, iar, de la capat, tot matul ala de cifre, semne si litere, pana incepeai sa scrii din ce in ce mai indoit de sale, apoi te ciuceai de-a binelea si executai un fel de mersul piticului pe lateral, de la un capat la altul al tablei si, cand umpleai una, treceai la cealalta, o umpleai si pe aia si te intorceai la prima. Stergeai primul rand, scriai, il stergeai pe-al doilea …, si te frecai de tabla si iti murdareai de creta rahatul ala de uniforma si, dupa ce umpleai vreo 4-5 table, de aveai praf de creta si in cur, rezulta ca tot zarzavatul ala era egal, ce sa vezi, cu 1 cosinus de x patrat, sau cam asa ceva. Asa, si?! Daca ar fi fost egal cu arctangent din 1 supra x totul la patrat, care era problema? Se imbolnaveau Gheba si Olivotto de basica fierii, sau ce? Crapa ranza in Arimescu si Petrica? Fir-ar ei ai dracului cu tot neamul lor si manca-si-ar culegerile pe cea lume, pagina cu pagina !
NOU
in profesiile tehnice ai nevoie de matematica, inclusiv de geometrie!
partea cu parantezele as zice ca tine mai degraba de aritmetica.
eu folosesc aritmetica si functiile doar in excel.
NOU
dacă ştiam să învăţ, făceam stomatologia şi acum eram foarte bogat. 🙁
aşa, sunt inginer, am privirea inteligentă.
NOU
am ras rau de tot:)))))
NOU
cursuri video cu imagini structurate și scrise ideile principale, apoi exlicat, plus exemple, explicate.
NOU
Pt certificari: citit cartea o data cap-coada, apoi luat pe capitole si citit de mai multe ori fiecare capitol. Repetat teoriee dimineata devreme la 8-9 pt 30 min-o ora.
Apoi lectii online cand mai am timp liber, mai ales pe partea practica, cum se aplica teoria in viata reala daca se poate afla.
NOU
en.wikipedia.org/wiki/Anki_(software)
Funcționează foarte bine pentru un volum mare de informație ce trebuie asimilat într-o perioadă decentă de timp. Mai deloc pentru hei-rupisme de genul, ultima noapte de învățare, întâia zi de examene.
Altfel, ce au mai zis și alții: cum mănânci un elefant ? Cu multe condimente, să nu-ți cadă greu. Pardon, am vrut să zic bucată cu bucată. O idee generală despre subiect, făcut o schemă , abordat subiecte mai mici, pe rând. Dacă pot asocia informația scrisă cu sunet, și mai bine, am o scuză excelentă să vorbesc singur.
Ideal stăpânești o noțiune când ești capabil să o explici cuiva ce n-are nici o idee despre ea. Asta pe partea teoretică. Pe partea practică, evident, practică. Diversificată cât se poate.
NOU
La mine mereu a functionat scrisul. Scriam ce trebuia sa invat. Mereu scriam pe fituici, am avut fituica la mine din clasa a 8a pana la sf facultatii. Cand scriam fituica (deh, sunt batran si o scriam de mana) mereu ramaneam cu 80% din informatie. De multe ori la teza, stiam exact ordinea cuvintelor de pe fituica si chiar cum erau asezate (inceput/sfarsit de rand)
NOU
Metoda de invatare:
– se freaca menta un semestru.
– se mai freaca putin menta si cand incep examenele.
– in functie de amploarea evenimentului si a “dezastrului” cu 2 saptamani/2 zile inainte de examen se intra regulamentar in panica
– se renunta la orice forma de alimente solide se trece pe ness cu cola si tigari. Cand apare prima oara senzatia de lesin se baga niste ciocolata.
– dupa ce ne-am crizat destul ca nu am invatat nimic se deschid prima oara materialele, se ia o carioca si se subliniaza haotic aproape tot ce citim
– se decide ca sunt lucruri mai importante in viata decat un examen cum ar fi sanatatea, libertatea si iubirea.
– nu se mai doarme
– apar primele “conspecte”, schematizarea continutului in chestii usor de retinut. Se subliniaza si alea furibund.
– se intra la examen cu dreptul inainte si se incearca o tentativa de Tatal nostru pana ne aducem aminte ca suntem agnostici.
– metoda testata pe niste Bac-uri, admiteri, licente si certificari. Inafara de niste gastrita si niste aritmie, succes deplin.
– se fac copii si se tin primele prelegeri despre virtutile invatatului in timpul anului scolar cu metoda, sistematic si in nici un caz cu ingrasatul porcului in ajun.
– se ignora ipocrizia.
NOU
am ras:))))))))))