Știu că corect gramatical e de-ale tale dar, mă scuzați, nu pot, efectiv nu pot, am încercat să mă adaptez, mi se pare că sună ca un coeur, nu am cum să o folosesc. Aia e, nu voi fi în panteonul grămaticilor țării.

Eu am mai multe frici, nu știu dacă le pot ierarhiza coerent.
Prima e frica de întuneric. Fiind cea care mă afectează mai des, bănuiesc că asta e prima. Da, știu, nu e de întuneric, ci de ce te așteaptă în întuneric. Acum, sincer să fiu, o prefer anatidefobiei, adică fricii de rațe. Sau atelofobie. Sau bananofobie. Self explanatory.

Frica de cancer, mai exact cancer la gât. Tatăl meu a avut, s-a dus astfel, știu cum e și cam cât de nasol e. Cel mai probabil, fiind vorba de genetică, o să îl fac până la urmă, știi cum e, de ce ți-e frică, nu scapi. Doar că eu o să aleg altă poartă de ieșire.

Frica de a vorbi în public, temuta glosofobie. Practic, ce m-a reținut, în ultimii 17 ani, să devin mai cunoscut, gen. Am zeci, sute de invitații refuzate la televiziuni sau vorbitor la varii reuniuni, inclusiv pe foarte mulți bani. Pentru că efectiv mi se blochează mintea dacă trebuie să vorbesc de unul singur în fața unei mulțimi de oameni. Și mi se pare penibil, așa că stau dreq în banca mea și îmi văd de treabă.

Restul sunt jucărioare, gen frica de valuri uriașe, de alea tip end of the world sau frica de cai, pentru că, din postura actuală, pot să aleg să nu văd cai niciodată în viață și să trăiesc la fel de fericit ca și până acum, așa cum trăiesc și dacă nu văd canguri, de exemplu. Sau urși polari.

Voi ce terori aveți?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.