Contul meu
Salut Arhi,
Îți citesc blogul de mult, nu prea comentez la postări, dar azi am văzut articolul ăsta și am simțit că iau foc:
Am aproape 40 de ani și îmi aduc aminte cum la școala oarecare din București la care am învățat profesorii nu doar că aveau intrarea lor, dar aveau până și scara lor, pe unde elevii nu aveau voie să urce sau să coboare, ca nu cumva aceste entități ce permeează planul nostru astral să fi dat nas în nas cu vreo creatură inferioară, care să-i fi perturbat în timp ce-și strămutau fizicul la etaj.
Sigur că, plod fiind, am încălcat regula scării cu sete, de câte ori am putut, chiar și cu prețul unor rigle la palmă (din alea sub formă de prismă, cei de-o seamă cu mine știu despre ce vorbesc, de te ustura și-n cur când încasai) și al unor perciuni dați peste cap. Dar chiar și atunci simțeam cât de nedreaptă, cât de discriminatorie și aleatorie era o astfel de restricție – d-aia am și simțit nevoia s-o încalc repetat. Nu știu dacă treaba asta se mai aplică și azi la școala respectivă, dar după acest articol am motive să cred că ea există în continuare, bine-mersi.
Observă, te rog, reacția acelei dobitoace, că altfel nu am cum s-o numesc, expusă pe larg aici:
Claudia Osiceanu, profesoară de română la Școala Gimnazială „Grigorie Ghica Voievod” din București este de partea cealaltă a spectrului părerilor. „Este o formă de uzurpare a imaginii cadrului didactic. În primul rând, suntem categorii sociale diferite”, crede profesoara.
Ea face comparație cu o altă instituție vitală în societate, la fel ca școala, spitalul: „Nici la spital, dacă mergem, nu dăm nas în nas cu doctorul pe scară. Au intrări separate medicii și pacienții”.
„Un cadru didactic, chiar și în societatea contemporană în care este afectată imaginea profesorului, rămâne un mentor, un formator de destine. Și ca să pot să fac lucrul acesta corect, îmi trebuie o stare, îmi trebuie un statut, un loc în instituție. Haideți atunci să le deschidem și cancelaria. Să intre și în cancelarie”, încheie Claudia Osiceanu.
Vorbim despre cineva care predă limba română, dar a cărei gândire se desfășoară în anacolut. Ideile ei încep cu „în primul rând” și se suspendă ulterior, pentru că nu există un al doilea rând. Am auzit nenumărați interlopi pe TikTok folosind construcții de genul „în primul rând tu n-ai cum să ajungi la valoarea mea”, după care atât fraza, cât și ideea se termină simultan și în întregime, fără vreo continuare logică, cerută dealtfel de către sintagma de deschidere.
Mai apoi, respectiva ne spune ce-o doare pe ea de fapt: frecarea coatelor de creaturi inferioare îi pângărește aura, îi știrbește poziția în societate, îi uzurpă calitățile oficiale, O SCOATE DIN STARE. Cum ar putea o ființă superioară, transcedentală, să respire același aer cu niște limbrici ordinari în momentul în care intră în clădirea unde-și are locul de muncă??? Chiar nu se gândește nimeni la treaba asta? Chiar au ajuns căcații ăștia cu ochi din Consiliul Național al Elevilor să ceară ceva absolut normal și de bun simț? Unde mama dracului o să ajungă țara asta în acest ritm? (emoticon cu zgâriat pe față)
Am uitat să menționez că la Universitatea din București, aia din centrul centrului, există un lift al profesorilor, pentru c-așa vrea pula lor, într-o clădire cu niște scări în spirală destul de nenorocite. Acest lift este securizat până la Dumnezeu și-napoi, să nu carecumva să pătrundă în alcovul intim al acestor arieni ai minții picior de student păduchios, o realitate certificată prin numeroase inscripții bolduite cu roșu pe coli A4 lipite insistent pe uși – semn că, pesemne „stăpâne, fraierul o tot încearcă”. Se face totul ca nu cumva aceste gunoaie de studenți să violeze teritorial ceea ce este rezervat exclusiv castei Brahmanilor academici.
Revenind la articolul prezentat, ne mai spune că nici la spital nu intră medicii pe aceeași ușă cu pacienții. Păi cum mama dracului să intre, când e vorba despre un spital? Cum ar putea medicii să presteze zi de zi în siguranță actul medical, atât față de ei înșiși, cât și față de ceilalți pacienți internați, dacă ar fi expuși constant la bacterii și virusuri aduse de afară? În spital până și lenjeria curată și cea murdară călătoresc cu lifturi diferite!
Însă nu o bănuiesc pe cretină c-ar fi știut de acest fapt. Este cât se poate de clar că, în mintea ei, separația se produce pe criterii de putere, de autoritate. Medicul nu trebuie să-ți fie un partener în actul medical, nici profesorul un partener în actul educațional. Nu!, ei sunt acolo ca să dea cu pumnul în masă și tu s-asculți ca un prost, cu capul plecat, c-așa a fost lăsat de când lumea și pământul. „Please sir, can I have some more?” trebuie să fie laitmotivul actului educațional. Și ferească duhul să te imaginezi vreodată pe același piedestal cu acești monștri sacri, sau să-i scoți din stare, că uite ce se-ntâmplă!
Dacă ți se pare că e ceva de publicat, editează cum crezi de cuviință. Numai bine,
T
NOU
Pe vremea mea scara avea si mocheta pe trepte. Si ghivece cu flori mai ceva ca la gradina botanica.
NOU
da da, si pe care o curata elevul de serviciu, spalat cel putin o data pe saptamana, maturat, alea. CA DE AIA E ELEV DE SERVICIU!
NOU
Da, corect. Si trebuia sa uzi si florile.
NOU
da, absolut. la noi era ceva gen De ce stai jos cand esti de serviciu? Nu ai treabă? Ia pune mâna și mătură. Sterge praful. Spală cănile din cancelaria profesorilor, ia uite, ce s-au domnit tovarasii elevi.
NOU
Eu abia asteptam sa fiu elev de serviciu ca asa scapam de ore + ca era bataie mare sa fi elev de serviciu la cancelaria profesorilor.
NOU
Scoala Generala Nr 8 , Oradea…Elev de Serviciu cu Registru, Scara separata la Profesori, cu covor intins, flori si portrete de inspiratie Alexandru Mitru..Scoala ca dezvoltare – fond de carte, banci – era jalnica. Profesori au fost si care isi iubeau meseria dar si cretini..Ticra de engleza tragea perciuni de te ridica din banca si urla la elevi in ideea ca poate impresionand o mana de baietei se va impune in fata sotului care a si lasat – o..Zahan de fizica – Fizic impunator, Fizica Zero – Umplea table de scris dar nu stia sa faca materia interesanta, logica si iubita..Bovina de mai sus poarta insemnele RSR ..intre timp totusi incercam sa avansam..Daca nu depasim aceste metehne as pofti – o la pensie intr – un GULAG!!!! Sa vada distinsa doamna cum arata temnita in care Domnii si Doamnele Profesori ne tineau psihologic in numele conceptelor lor depasite!! V – or respect? AUTOFINANTARE fara fondul clasei si santajarea parintilor..Ce citesti pe grupurile de Whats App ale scolilor iti indica doar cat de hiene sunt profesorii
NOU
observ ca pe unii ii atrage mai mult slugareala decat instruirea. exact pe cei la care ma asteptam.
NOU
Pe vremea mea, trebua sa te ridici in picioare cand intra zeul professor in incinta…
NOU
Un articol ce dovedește că autorul a fost o nulitate in școală…se vrea reducerea profesorului la statutul unei bone unei menajere.uita că aceași oameni au una doua facultăți,au cultură vastă experiență în pedagogie psihologie și au dreptul la un statut in societate…dvs încercați de 30 ani să i reduceți la tăcere… mârlănii și mizerii.
NOU
Delicios post.
Mdah. Metehnele comuniste still lives on to this day. Nu stiu daca o sa treaca chestia asta la noi: dorinta de superioritate dintre un cadru didactic si un elev. In alte tari, de exemplu Spania profesorii si elevii se tutuiesc. Profesorii nu le impun elevilor la inceput de ora cand intra in clasa sa se ridice in picioare si sa salute (cum am fost eu obisnuita). Profesorii nu le spun sa ridice mana ca altfel le dau ignore si nu ii baga in seama. Si as mai putea scrie multe. Suntem ani lumina de tot ce inseamna empatie si dorinta de apropriere fata de proprii lor elevi si putinii profesori si invatatori care chiar isi dau sufletul pentru elevi sunt ingropati si bagati in gloata generalizata a celor ca-n articolul de mai sus. Trist, de altfel.
NOU
SI eu in facultate aveam un corp imens cu 4 etaje. Exista si lift. Dar era unul mic, de 4 persoane. Nu cred ca ar fi facut fata oricum la fluxul de studenti. In schimb nu era cu afise, pur si simplu se chema liftul cu cod sau cheie, nu mai tin minte, si aia era.
NOU
Hop, repetentul care o face dobitoaca pe profesoara. Dintre toate lucrurile pe care le-ar fi putut cere elevii, doar sa intre buluc cu profesorii își doresc?! Credeam că vor lucruri mai înțelepte: un regulament cs sa se simtă în siguranță în școală, să nu vina vreun șmecheraș să-i taie cu cuțitul de friptura sau sa le dea sprayul cu ardei iute în nas…
NOU
Regula asta cu intrări și scări separate mi se pare bună, dacă este aprobată de toate părțile cărora li se aplică. Toate părțile fiind două în cazul nostru: elevii și profesorii. Vor majoritatea profesorilor să fie separație? Trebuie întrebați. La fel și elevii. Pe vremea mea, de exemplu, nu ne-ar fi convenit să avem aceeași intrare cu profesorii. La ce ne-ar fi ajutat așa ceva? Dorința noastră era să interacționăm cât mai rar spre deloc cu distinșii. Cum mai alergam pe scări, cum ne mai îmbrânceam, cum mai spărgeam, cum mai pipăiam, dacă tralalala toată ziua se plimbau profesorii printre noi?!
NOU
Ca tot zici de toate partile: hai sa intrebam si niste experti in risc ori sanatate si securitate ocupationala (am vrus sa zi initial ISU).
Cladirile respective au mai multe scari probabil pentru a ajuta in caz de urgenta la evacuarea lor. Daca tu creezi din ignoranta un reflex conditionat tuturor copiilor ca sa evite una dintre scari ce crezi ca vor face in cazul unei urgente cand li se spune sa iasa cat pot de repede in curtea scolii? unde mai pui ca de multe ori una dintre usile de evacuare este blocata si incuiata (nu nu ma refer la intrarea profesorilor, de multe ori scolile acelea STAS ca un bloc cu trei nivele si doua scari la parter au trei intrari doua pe capete si una pe centru).
Daca ISU si-ar face treaba si ar verifica si autoriza pe bune la incendiu institutiile astea poate o parte din ele ar desfiinta “scara profesorului”. Spun o parte pentru ca se vor gasi destule persoane ca cea din articol lezata de diferenta sociala si care sa mentina institutia “ariana” a scarii profesorului.
Apropo daca e scara profesorilor, invatatorii au voie pe acolo?
NOU
Pai asta a vazut femeia pe vremea ei, asta da mai departe. Era intrare separata la directiune, aveau toalete separate, scara profesorala cu mocheta, plante, etc. Mi se rupe, poa’ sa vina in rapel direct din elicopter din partea mea. Problema e asta cu castele, cum bine ai spus. Exact asa vad tot ce tine de administratie, sunt caste unde sunt doar fiintele superioare, la alt nivel. Si pur si simplu nu ai ce sa le faci. Nu iti convine ca dureaza 3 luni un certificat de urbanism? Ca dura doua saptamani un certificat fiscal? Ca medicul nu are timp de tine, dar isi face, la cabinetul privat? Ca judecatorul a dat o sentinta cu motivarea “asa vreau muschii mei”? Si aceste caste nu interactioneaza cu pulimea, habar nu au cat costa benzina, o paine, curentul, cat e salariul unui average Joe. Ei stiu doar sa ceara mereu si sa explice esecurile cu “pai la mizeria de 7000lei salariu, ce dracu te astepti?” De o vreme incerc sa evit stirile astea pentru ca ma fac sa ma simt ca un om nevinovat condamnat la carcera. Citesc si vad ca nu se intampla absolut nimic. Ilie Sarbu numit in consiliul de administrare Romsilva, fix cea pe care a prejudiciat-o si s-a prescris. La 73 de ani. E ok, e normal, noi sa fim sanatosi, mai rau sa nu fie. Stiu ca nu e ok ce spun, dar ori va bagati capul in nisip, cum facem de fapt de 30 de ani, ori punem mana pe furca si iesim in strada. Sau plecati. Inca nu e tarziu.
NOU
m`scuzati cat face un profesor pe luna? deceplm profesorii n au magazine separate, cum sunt alea de saraki, suntem categorii sociale clar diferite fiindca eu castig mai mult ca unu` de ala.
NOU
Chestia asta cu scările separate este o mare prostie de tip totalitar. De ce să fie profesorii separați de elevi ? Cu ce anume sunt superiori profesorii din România? Se cred cumva Zei ? În țările occidentale nici nu există scări separate și nici măcar în spitale nu există scări separate , ci doar în anumite spitale. În spitale se justifică scările separate din motive medicale , organizatorice practice ( urgențe medicale , flux continuu , infecții, bacterii , viruși, aparatură medicală, tărgi, produse și medicamente medicale transportate ) . Argumentele acelei profesoare sunt de doi bani și sunt irelevante . Acea profesoară cu mentalități totalitare încearcă să își promoveze propriile mentalități rigide și ilegitime . Se încearcă justificarea epurării sociale și a discriminării sociale prin existența unei delimitări discriminatorii. Încă trăim într-o societate cu mentalități totalitare și antidemocratice.
NOU
Circuite functionale se numesc in spitale si au justificare epidemiologica clara. Eu sunt siderata de explicatiile d-nei profesoare, si chiar nu aveam asteptari mari…
NOU
Este o doamna de exceptie:
upper.school/instructor/claudia-osiceanu/
NOU
NOU
Ba-dum-tssss! That’s all folks. Gata, ma duc acasa.
NOU
Ce plm am citit? Măi oameni, cât timp liber aveți să vă ofenseze toate căcaturile? Și noi aveam în școală “scara profesorilor” dar nu m-am gândit vreodată că este o problemă și nu cred că ne-am fi dorit să o folosim oricum, aceasta fiind amplasată cel mai ampulea dintre toate. Școală avea 3 corpuri unite prin scări + încă 2 pe capete. Cea a profesorilor era cel mai departe de orice fiind una de la capătul clădirii. O fi fost singura cu ghivece cu flori pentru că era singura zonă unde acestea supraviețuiau, în lipsa câtorva sute de bezmetici care să alerge și să le dărâme? Și probabil nici profesorii nu își doresc să urce 1-2-3 etaje eschivând mai ceva ca Mayweather tot drumul.
NOU
se incepe din scoala cu segregarea intre angajatii statului si ”beneficiarii” ”serviciilor” oferite.
pentru ca pulimea sa se deprinda din copilarie pentru interactiunea cu institutiile si sa-si stie locul. La multe institutii, publicul intra pe usa de serviciu/evacuare la incendiu. in pandemie, institutiile au restrictionat accesul si restrictionat a ramas in multe cazuri.
dar, na, pulimea are nostalgia segregarii.
NOU
In primul rand, niciodata elevul nu este egal cu profesorul. Sunt de acord sa existe intrare separata? Inclin spre da. Fara sa argumentez, iaca. In al doilea rand, la cutremurul de prin 90 sau 91, tot etajul 3 al scolii la care eram a traversat cladirea pana la scara elevilor, sa ne evacuam, desi scara profesorilor era la efectiv 10 metri de usa clasei mele 🙂 PS da, asa de bine eram instruiti ce sa facem in timpul cutremurului, incat diriga a urlat CUTREMUR ! a fugit pe scara profesorilor si noi…buluc pe hol spre scara cealalta.
NOU
buna treaba cu evacurea pe scari la cutremur
NOU
Nu, că faza asta îmi trezește amintiri.
Și la noi la liceu erau intrări diferite și scări diferite, ca în toate școlile, da scara profesorilor s-a folosit doar la început, o perioadă.
Îmi amintesc că atunci când am intrat eu în liceu tocmai ce își schimbase sediul, și nu știu cum era scara din clădirea precedentă, că n-am pus piciorul niciodată acolo, da în clădirea asta erau două scări: una mai la dracu în praznic, de unde se intra prin fundu’ curții și înainte să intri pe etaj trebuia să treci pe lângă băile care puțeau a clor amestecat cu… ehm, puțeau a clor amestecat…așa… și o a doua scară care pleca fix de lângă ușa cancelariei, de la parter, și mergea până la al doilea etaj (și ultimul), așa că evident că au ales-o pe asta ca să fie scara profesorilor.
Meteahna scării ăsteia era însă că în timp ce urcai la etaj nu vedeai cine e pe palier deasupra ta, la balustradă, la etajul unde te duceai. În timp ce erai pe scară ar fi trebuit să te uiți în sus, fix la 90°, și oricum era destul ca ăla care era deasupra ta să se dea 5 centimetri înapoi, după balustradă, și nu-l mai vedeai, eventual ar fi trebuit ori să îți întorci fățăul la spate ca-n Exorcistul, ori să urci scara cu spatele. Un prof de istorie (un moș mic, cocoșat, gras și rău, Carapace îi ziceam) chiar a încercat asta odată (urcatul cu spatele, nu manevra Exorcistul), sperând să evite ceea ce se întâmpla de obicei acolo, și și-a dat cu hemoroizii de scări să devină ceea ce preda.
Și mă întrebați ce era așa de problematic cu acea scară a profesorilor de l-a determinat pe bietul Carapace să riște până și siguranța bucilor sale dăscălicești?
Cădeau flegme.
Cădeau atâtea flegme că dacă nu trecea femeia de serviciu să măture praful, cred că se făcea noroi.
Nu era zi de la Dumnezeu să nu se trezească vreun prof (din ăia antipatici, că se făcea selecție) cu câte-o flegmă pe chelie. Atâtea flegme s-au dat acolo, că dacă s-ar fi scuipat Minoxidil erau toți profii cu tunsori afro.
Le-au încercat profii pe toate. Uitat în sus în timpul urcării, dar de la prima treaptă (că daca apuca să ajungă la a cincea sau a șasea treaptă era mai greu să-l sfințești fară să te vadă) plecau flegmele, așa incognito, din spatele balustradei. Alții au încercat să urce scara în fugă de te mirai de ei ce grabă aveau să intre la oră, dar când urci în fugă nu ai cum să te mai uiți și înapoi, așa că își luau imediat vreo 3-4 flegme-n spate, de la sniperi care după aceea în secunda 2 se disimulau pe coridorul plin de innocent bystanders, fix ca-n Assassin’s Creed; tontul care preda română s-a pus grămadă pe scări la un moment dat, cu catalogul vraiște și ochelarii la plimbare, în timp ce fugea pe scări ca să scape de flegme. N-a scăpat. La un moment dat proful de mate observase el că dacă urci scările cu spatele lipit de perete și dacă te uiți și în sus în același timp, ăla care scuipă e obligat să se ascundă la câțiva pași după balustradă, așa că nu vede unde scuipă și o să scuipe la nimereală cam pe centrul scării, și în cazul ăla îți ajunge flegma doar pe pantof. A funcționat numai o dată, că a doua oară s-a lipit el cu spatele de perete și a urcat fericit cu ochii la balustrada de deasupra, dar pe la jumătatea scării a simțit ceva ud pe spate, și când s-a uitat a observat că băieții, știind că urmează ora cu el, au umplut peretele de flegme fix cu 5 minute înainte. Odată înainte de ora de istorie, cu Carapace, îl așteptau ăștia să urce și dintr-o data văd că pe scări, în loc de chelia lu’ Carapace, se vedea numai un catalog care urca, ținut de două mâini. Era Carapace, care urca cu catalogu-n cap. Și de-abia făcuse vreo trei trepte numai, și zbang, ditamai coșul de gunoi se-nfige în catalog, de-l umple pe Carapace numai de coji de banane și resturi de sandwich-uri și ce kkturi își mai aduceau ăștia la pachețel. Văzuseră că se blindase Carapace, așa că au trecut la artileria grea.
După câteva luni de precipitații, aproape nici un prof (decât vreo 3-4 antipatici) nu mai folosea scara profesorilor, nici ăia care nu primeau flegme. A, da, pentru că profii care erau de treabă nu primeau flegme. Profa de engleză de exemplu, la care țineau toți elevii, în urma unei discuții în cancelarie, în care se plângeau toți antipaticii că “nu mai poți să mai urci pe scări, dom’le, că te scuipă pușlamalele-n cap, ce-am ajuns, dom’le”, le-a zis la boșorogi că “ei da vreți să vedeți că eu mă urc și nu mă scuipă nimeni?” și a luat-o pe scara. Normal că nimeni n-a scuipat, da după aceea a zis ea că îi era o scârbă imensă să calce printre toate flegmele care căzuseră pe acolo în prealabil.
Și faza era că fix profii ăia cei mai nesuferiți erau și fix ăia care n-ar fi vrut să renunțe la scara profesorilor nici în ruptul capului, și culmea, se certau în cancelarie cu restul profilor care începuseră să urce pe scara elevilor, că “da ce facem, dom’le, cedăm în fața lor”, pentru că asta însemna că de acuma nu se mai căutau soluții împotriva căderilor de flegme și că se renunța, încet-încet, la scara profesorilor, ceea ce pentru ei era de neconceput.
Proful de fizică era unul care tot timpul se certa cu antipaticii, nu se suportau reciproc, ei îl defineau ca “unul de teapa golanilor” și el îi denumea “frații Carapaciov” (da, porecla lui Carapace era faimoasă, a ajuns s-o știe până și nevastă-sa). Evident, de când clanul lui Carapace îi futeau pe toți la cap că să nu mai urce pe scara elevilor, el și cu ei erau la cuțite. La un moment dat urcă ăsta de fizică pe scara elevilor, cum făcea deja de ceva timp, și vede, la capătul opus al coridorului, niște elevi care se uitau la scara profesorilor, își adunau flegma din gât și așteptau. Și, dacă tot îi văzuse, se pune și le strigă:
“Băi! Hai gata, nu mai scuipați!”
Carapace, care tocmai ce stătea să urce pe scara profesorilor, îi recunoaște vocea și își dă seama că profu’ de fizică urcase pe scara elevilor.
Și urlă Carapace: “Am convenit să nu mai urcăm pe scara elevilor! Suntem profesori!”
Profu’ de fizică: “Aaa… Scuipați, mă, scuipați!”
Carapace: “A, ia uite cine-i învață! Am știut mereu că sunteți de teapa lor!”
Toți profii de acuma schimbaseră macazul, o luau pe scara elevilor și gata, băi frate da antipaticii nu, tot pe scara lor o luau și tot încercau ei să prindă pe câte unu sau altul că îi scuipa, tot sperau, tot amenințau și tot urlau, tot își luau flegme și tot spălau cămăși, da la scară nu vroiau să renunțe în nici un fel. Îmi dau seama ce simbol al statutului era scara aia pentru unii dintre ei, cred că se uitau în sus de-a lungul scării și li se scula pula așa cum i se scula lui Forest Whitaker în scena aia din The Experiment, când era complet rupt de lumea exterioară unde era un neica-nimeni și la un moment dat în timp ce se privea în oglindă a realizat că, în acea foarte mică bulă unde se afla atunci, era invers, anume era el cel care avea putere asupra altora, și că sentimentul ăsta, aparent non-sexual, îi provocase o erecție.
A, și dacă vă întrebați ce liceu eram, nu eram vreun liceu ordinar de cartier sau un liceu de golani (prea mari), eram liceu de arte.
Când o aud p-aia ce zice acolo în articol… moamă, deci parcă-l aud pe Carapace acum 20 de ani, vocea lui parcă se întoarce înapoi, e din nou vie și transcende decenii, pentru că exact, băi da exact, bălării dintr-astea îndruga și el: “Este o formă de uzurpare a imaginii cadrului didaaaactiiiic”, în timp ce fugea în zig-zag printre flegme cu catalogu-n cap.
“În primul rând, suntem categorii sociale diferite” – ‘ai de capu’ nostru…
Da… Păi și la noi în liceu, cu scara pizdii, ce să zic, eram și acolo categorii sociale diferite. Era o categorie socială care urca pe scările-simbol al puterii, și mai era o altă categorie socială care le scuipa în cap de deasupra de pe palier.
NOU
Tre’eai sa o pui de un articol. cu voia conducerii bineintzeles…
NOU
Esti foarte bun, am ras cu lacrimi irl :)))))
NOU
da, absolut incredibil de bun
NOU
Mulțumesc pentru aprecieri… @Arhi: Senior, eu nu mă prind dacă matale ești sarcastic sau nu :))
NOU
nu sunt, a fost funny funny
NOU
@Arhi: A, mă bucur atunci. Mulțumesc!
NOU
Se vede că ați fost mare disident și revoluționar după cum vă exprimați. Cred că altceva n-ați învățat la școală decât să scuipați și să înjurați.
NOU
@alina Stați așa, că tovarășa Alina, temerară strălucire pe cerul patriei, caută cu lumânarea un mesaj rostit cu inima sinceră și într-o limbă pe care s-o înțeleagă.
Ashea… Here goes…
Tovarășa Alina, a patriei făclie
Ce epoca de aur încă o țineți vie,
Aveți numai dreptate cu ce ați aberat,
Că eu, în timpul școlii, atât am învățat.
N-am fost stâlp de nădejde, așa ca dumitale,
Eroină a progresului și a clasei sociale,
Căci eu pe clasa voastră, sincer, m-am cam căcat,
Și atunci și-n școala voastră eu numai am scuipat.
Da de înjurat și scuipat, astea le-am învățat bine,
Când tu mergeai la practică, ca sclava pe plantație.
Știam c-o să-mi fie util pentru ăștia ca tine,
Dacă doriți, tovarășă, vă fac și-o demonstrație.
Dar pe tine, a proletariatului destoinică mlădiță,
Școala ta propagandistă te-a format ca adult?
Sau doar te-a limitat la stadiul de rotiță,
Ce își jelește locul într-un sistem abandonat de mult?
Dar, dacă nu țineți morțiș, prefer să nu vă înjur,
Ba chiar, cum vă vreau binele, vă sugerez un troc:
Anume să vă scoateți, într-un final, bățul din cur
Și să vă băgați limba de lemn în loc.
NOU
In generala, aveam clasa fix langa scara profesorilor, la etajul 2. Il puneam pe unu sa tina de 6 cat timp noi ne jucam fotbal cu o minge facuta din ziare. Pana urca profesoara, aveam timp si sa deschidem geamurile sa aerisim. Acum, daca venea pe scara cealalta, nu mai aveam timp de nimic si eram pedepsiti.
NOU
asa imi aduc si eu aminte de scoala, cand profesorii aveau ei o scara pe unde nu aveau voie elevii, dar iata ca de abia acum aflu ca exista un motiv foarte bine argumentat pt care se intampla asta. cred ca profesoara are dreptate. Faptul ca trebuie sa suporte prezenta a aproximativ 30 de copii timp de ora, cateva ore pe zi, timp de o luna, pentru a incasa un salariu, este teribil de obositor. Si avand in vedere calitatea copiilor din ultimii zeci de mii de ani, nu trebuie sa ajungi cu creierii pe bigudiuri pentru ca esti obligat ca pt un salariu sa suporti niste salbatici. Consider ca prezenta copiilor in scoala trebuie tolerata atat cat este necesar pentru indeplinirea activitatii remunerate, nimic mai mult.
NOU
Scara! Elevi profesori…clienti si prestatori. Asteptarea mea este ca profesorul este un profesionist, un model de urmat in toate interactiunile sale cu elevul. De aceea mi se pare firesc sa existe o distinctie intre locul fizic unde isi petrece pauza un profesor, si unde sta un elev. La o firma, vor exista mereu spatii speciale pentru clienti, si spatii pentru angajati. Nu vad chelnerii sau bucatarul asezandu-se la masa cu mine, sau intrand iesind pe aceiasi usa.
La fel si la scoala, e o intreaga experienta in jurul scarii de access, la inceputul orelor, in pauze. Ca elev, nu imi doream sa am permanent un profesor in preajma. Ca adult, nu imi doresc sa fiu mereu inconjurat de elevi. In pauza, imi imaginez ca atat profesorul cat si elevul vor sa aiba un pic de distanta. Timp de respiro. Ca la fotbal…cate cartonase ar da arbitrul daca ar intra la vestiare cu jucatorii? Injuram, tipam, dam cu pumnul in masa, rosu direct.
De ce sa le refuzam profesorilor 5 minute de liniste si pace?
NOU
Din aceste motive și altele de ordin practic e ok separarea, poate totuși fara o impunere rigida.
Dar motivul distincției pe clase sociale ?!!
Elevii nu sunt adulți inferiori!
Elevii sunt persoane ‘in construcție’
NOU
Aa, am uitat sa precizez. Venea mirosul de fum de tigara de la catedra pana sus la etajul 2. Pe scara profesorilor.
NOU
Elev de serviciu fiind, postat lîngă cancelarie, mă roagă cineva să întreb dacă doamna Grigore este înăuntru. Deschid ușa, întreb prin fumul gros dacă este doamna acolo, la care imediat aud un: “Ce-ai zis mă nesimțitule?… Doamna Profesoară Grigore, că nu am făcut atâta școală sa vorbești tu așa cu mine”. Am rămas marcat pina in ziua de azi. Referitor la ce școală au făcut, m-am cam lămurit de pe grupul clasei copilului.
NOU
Bună ziua tuturor.
Nu este o lege scrisă despre scara profesorilor, este o cutumă inventată elitist.
Scara profesorilor mai are o utilitate, greu de sesizat la prima vedere – accesul în școală a invitaților, a inspectorilor, etc, pe o scară mai decorată, cu tot felul de proiecte, expoziții, diplome, etc.
Cu cât școala e mai cu pretenții, cu atât trebuie uimit un eventual vizitator.
Problema de bază este crearea automatismelor.
Așa cum spunea cineva într-o postare de mai sus, în caz de incendiu, cutremur, evenimente de violență, în școală se va crea un haos total.
Automatismul elevilor de a nu folosi cea mai apropiată scară, deoarece așa au fost învățați, va duce la un moment dat la o tragedie.
Nu s-a întâmplat tragedia, nu se renunță la tabieturile elitiste.
Când se va întâmpla tragedia, veți vedea ce număr uriaș de eroi se vor arăta.
Am predat la o școală considerată de elită, dar, spre marea cinste a conducerii, se organizau 2 exerciții de evaluare în caz de incendiu pe semestru. Iar profesorii erau întotdeauna în fruntea elevilor, orientând colectivul către cea mai apropiată scară.
Și da, exista scara profesorilor, cu toate zorzoanele descrise mai sus.
NOU
Și când nu e exercițiu elevii tot pe acolo circula? Iar profesorul ar trebui sa fie ultimul sa se asigure că au ieșit toți elevii.
Dar pentru elevul de serviciu este lege scrisă?
NOU
„Medicul nu trebuie să-ți fie un partener în actul medical, nici profesorul un partener în actul educațional”
Și nici nevasta nu trebuie să-ți fie un partener în actul sexual.
(nu vă deranjați, știu unde-i ușa. Aia de golani, nu cea de domni)
NOU
Probabil că inițial a existat un respect al elevilor (în antichitate), ulterior” chiriașul” și “servitorul” elev devine o vacă de muls, dar problema de fond, în acest caz, este utilizarea celui de-al doilea tronson de scări drept scară de incendiu- in general, profesorul român nu s-a coborât la nivelul copiilor corora el “le predă” cunoștințele, ca și când ar trăi într-un univers paralel- nu există o comuniune și o împărtășire sinceră a cunoștințelor, în bucurie, respect și joacă. Este vina paralelilor din Ministerul educației și inspectorate sau a noastră, a tuturora?
NOU
La scoala unde predau, de la pandemie – când făcusem fluxuri diferite de intrare-iesire, nu mai avem intrari separate sau scara profesorilor. Nu statutul ma împiedică când sunt nostalgica după ele, ci faptul ca elevii de 10 -14 ani sunt plin de energie și aleargă în toate pauzele, sărind peste trepte intr -un iureș de nedescris. Trebuie sa te ferești din calea lor ca altfel pățești precum colega dezechilibrata de ei care si a rupt piciorul pe scările foste… ale profesorilor. Educatia cu mari lipsuri și lipsa celor 7 ani de-acasa e una dintre problemele copiilor nostri, nu întrarea profesorilor laolaltă cu elevii…
NOU
Păi și parte din educația aia cine le-o face elevilor? Si cum? Nu cumva elitiștii de profesori?
NOU
Îmi cer scuze dar nu denotă stimatele profe procent de “mvai ce de gashka sunt!” și nici vreo diploma de scoala vieții, dacă se injosesc și se terfelesc vorbind vulgar. Poți injura și exprimandu-te elevat. Revenind la chestiunea în cauză, separarea nu este determinata de vreo sofisticare și innobilare bruscă a corpului profesoral, ci pur și simplu pentru fluidizarea traseelor. În plus scările elevilor spiraleaza cap culoar să poată accesa rapid clasa, scara profilor face același demers dar diametral opus pentru a nu crea busculada. Nu știu decât o astfel de împărțire în 40 de ani de educație și da e drept scara profilor are covor roșu și vergi de alama sub trepte. Dar oare de ce sunt astfel? Profele au tocuri aluneca pe trepte mai ales ca în trecut se dădeau cu ceara, cu petrosin, alt respect, alte modele. Vergile au scopul de a fixa covorul de trepte să nu facă săniuș pe scara profii alunecând cu covorul. Tot are logica dar ea e pentru cei ce rationeaza, nu pentru frustrați. Și ca idee dragi elevi loviți în orgolii, dacă ar fi discriminare reala păi în primul rând ați fi refuzați nominal la orele cui nu va suporta, apoi v-ar fi refuzat accesul în scoala, transfer disciplinar, etc. Deci logica atât a doamnei care se crede entitate aparte ca profesor, cât și a elevilor tot timpul avizi să conducă ei ceea ce nu e de nivelul lor, pe studii și ierarhie sociala. Sper ca va veți apuca de scoala așa cum se cuvine după ce va trec ifosele de superioritate sau minimizare și anulare. Profii vin să educe,elevii să învețe și acesta este demersul social și rolul scolii,nu lupte de orgolii.
NOU
Scoala fara elevi nu exista. Si mai ales: nu toti copiii vor ajunge profesori. Dar toti profesorii au fost copii.
NOU
Sunt, cred, la primul comentariu, și nu fac pe deșteptul, fac pe prostul. Mă mir ca prostu’ de câtă lumină e aici, și e și gratis, eu o plătesc la kilowat.
În primul rând, argumentația e mirobolantă. Subiect, predicat, atribut, complement. E de pinacotecă, ce mai!
În al doilea rând, tema e, clar, de actualitate. Școli au fost și pe vremea lui Pitagora, da’ AI decât de câțiva ani. Bine, poate nu chiar AI, da’ măcar realitate augmentată. Vorbim despre școală, care școală? Vorbim despre profesori, care profesori? Vorbim despre elevi, care elevi?.
Și încă, în al treilea rând: pelicanul sau babița.
NOU
Imi aduci aminte foarte tare de Tim
NOU
De peste 30 de ani sunt profesor și nu am avut intrare separată de a elevilor și nici nu-mi doresc acest lucru. Ar fi suficient să mi se permită (măcar din când in când) să intru înaintea elevilor care se înghesuie și se îmbrâncesc, mă îmbrâncesc, mă supun unui torent de conversații imposibil de reprodus în scris ( părerea mea!). Nu pretind să mi se construiască o intrare separată, nici covor roșu, nici flori în ghiveci, ci m-aș multumi, după cum am mai spus, doar să beneficiez de minimum de respect, adică să se mai dea câte unul din cei 6384748 de elevi ai școlii, la o parte, să trec și eu. Evident, cer prea mult… În ultimii 10 ani mi s-a întâmplat să mi se deschidă politicos ușa, să mi se dea voie să intru, xam o dată la 2 ani. Șocul m-a făcut să-i mulțumesc elevului cu pricina și să-i rețin numele și clasa în care învață. P. S. Păstrați dreapta măsură când scrieți un articol, nu mai cădeți în extreme, nu vă mai vărsați frustrările și demonii în articole care alimentează ura și ne separă în ” categorii sociale”.
NOU
Apoi ne mirăm că există chestii de genul ăsta:
www.tiktok.com/@q_.raress/video/7311990829856361760
NOU
Nu scara ar trebui să ne preocupe,elevul ar trebui să se comporte civilizat indiferent ce scară folosește el trebuie să respecte adulții profesori sau personalul de serviciu. La rândul lor profesorii ar trebui să respecte elevii. Educația se poate face doar respectandu-ne unii pe ceilalți. Școala este o instituție nu poți să te comporți oricum în ea. Când vrem respect trebuie să oferim respect. Școala este prima instituție a viitorului adult de aici trebuie să înceapă educația.