Rămăsesem dator să vă spun de ce m-am dus la Bucureşti ieri. A fost o prezentare Romtelecom, despre care vă spun imediat.

Am plecat la prima oră, cu Marius Ciocan la volan, eu în dreapta, cu 3 beri Heineken în geanta cu camera de filmat. Drum frumos, fără peripeţii deosebite. Sandwichuri de la Petrom şi bere, ce poate fi mai bun, two guys on the road.

În Bucureşti, la mama, am lăsat 1/3 din beri, pentru că restul era deja degustat. Am degustat şi cu tata între timp un pic de vodkă rusească, să sărbătorim întoarcerea fiului risipitor, care nu mai fusese pe acasă de 2 ani.

După aceea, pregătit pentru război, am decis că e cazul să mă îndrept spre Palatul Telefoanelor, să înnobilez cu prezenţa-mi prezentarea celor de acolo.
Ia-mi zis taximetristului să mă lase la statuia cartofului, să mai bat şi eu puţin oraşul la picior. Exact în momentul când am ajuns acolo, mă sună Radu Crişan. Ori eu nu am nici o treabă cu multitaskingul, atenţia distributivă şi alte prostioare de-astea.

Aşa că, în loc să o iau la stânga spre Palatul Telefoanelor, am luat-o
la dreapta, pe Calea Victoriei. Şi m-a ţinut băiatul ăsta de vorbă până am ajuns la fostul Casino Victoria, aproape de Moxa. Moment în care l-am expediat, că am realizat că sunt la dracu-n praznic şi mai am 10 minute până la ora când promisesem că sunt la Romtelecom.

Deci, dacă ieri aţi văzut un elefănţel transpirat, alergând voios pe Calea Victoriei, ciocnind delicat mame cu copii în braţe şi băbuţe cu cârje, eu eram.

Ajung la Romtelecom, mă urcă un batengard până la 8, dau să intru în sala aia de conferinţă, transpirat, ud, nervos, când sunt întâmpinat oarecum înfricoşător:

– Vaaaaaaaai, ce frumos esteeeeeee!

Vă spun sincer că m-am uitat în spate, să văd cine e frumosul. Spre mirarea mea, eu eram. Acum, sincer, nu am idee cum o cheamă pe domnişoara care a făcut asta, dar îi transmit pe această cale că îi mulţumesc din suflet, a făcut un bătrânel fericit.

Prezenţi la blogo-conferinţă Victor Kapra, piticu, subiectiv, dan, swamp, big.lazyadmin, aAlbert Budica.

M-am simţit onorat că în sfârşit, am reuşit să mă întâlnesc cu Victor Kapra, m-am bucurat să îi văd pe Piticu şi Subiectiv, Swamp ca deobicei, vorbeşte mult de îmi venea să mănânc masa, am realizat că sunt aproximativ de aceeaşi talie cu Meeku, care a început o discuţie despre CISCO, discuţie la care m-au pierdut începând cu cuvântul arhitectură.

Care a fost scopul prezenţei noastre acolo?
Romtelecom, împreună cu Cosmote, oferă o nouă extraopţiune gratuită la abonamente. Cea de a vorbi gratuit şi nelimitat între un telefon mobil şi un telefon fix.
Şi dacă îţi activezi această extraopţiune, ABSOLUT GRATUITĂ, primeşti un telefon Nokia 6300, iar utilizatorul Romtelecom ales, un telefon DECT de ultimă generaţie.

După cum le-am spus şi celor de acolo, eu mă dusesem pregătit să le desfiinţez ofertele, având în vedere că în general ofertele astea de telefonie mobilă au numai şmecherii ascunse. Nu e nici o şmecherie, totul e gratis, în cadrul abonamentului normal de telefonie, mobilă şi fixă. Date complete despre chestia asta se găsesc pe aiunfixcumobilul.

Cam asta a fost tot. La întoarcere, tot Marius Ciocan, tot sandwichuri, de data asta însoţite de Peroni, care e mult mai bună decât Heineken. Autostrada aglomerată, accident la Valu lui Traian.
Deci, normal.

Poze din părţi, că nu mai am laptop, deci cardul din aparat e momentan unreadable.