E prima dată când mă întorc cu un gust amar de la Românii au talent. Cât de fan sunt eu, sau poate tocmai de aia, că mă implic şi sufăr pe-acolo.
Astăzi a fost o semifinală nedreaptă. Şi din cauză că au fost toţi nişte valori, desigur exceptându-l pe imbecilul din Turda, dar şi pentru că s-a calificat de pe primul loc, un tip al cărui mare talent este să ţină mingea pe cap.

Ştiţi cum cântă live Rebeca Neacşu? Este exact aşa cum ţi-ai putea imagina că este muzica unui înger. Mie mi-au dat lacrimile ascultând-o, de râdeau companionii mei, că mai rămâne să mi se facă pielea de găină şi gata, mă prefac în Andra.

Doar că, din păcate,votanţii rromâni au considerat că un asemenea imens talent păleşte în faţa unui băiat care `le are` cu mingea. Yee, Florescu la naţională. Şi de data asta a funcţionat impecabil şantajul emoţional, ca în cazul lui Ţuţu, părinţi divorţaţi, tată bolnav, vai, mi-am vândut bicicleta ca să vin la preselecţie. Nimeni, nici o secundă, nu şi-a imaginat că ar putea fi votat aşa ceva. Dar poate mă învârt eu în cercurile greşite.

În fine, nu mai vreau să insist, pur şi simplu nu am chef. Şi dealtfel, chiar nu aş mai avea ce să scriu. Toţi ceilalţi au fost foarte buni, Acromystic cu un număr senzaţional, Alma Boiangiu, care e un real talent în muzică, o voce superbă şi o prezenţă scenică deosebită, trupa DFC care dansează cum nu îmi aduc aminte să fi văzut pe cineva vreodată, în sensul bun al cuvântului, Marian Vasilescu, care îi dă minim o clasă lui Enrique Iglesias… Toţi cei de mai sus ar fi putut ocupa un loc binemeritat în finală.

În schimb, avem în finală o bicicletă şi un tată bolnav.
A, şi o minge. HAI ROMÂNIA!

Mai încolo o să punem şi o galerie foto inedită :mrgreen: