Contul meu
Povesteam ieri cu niste prieteni despre comportamentul copiilor si adolescentilor de azi si despre cum viata lor este, practic, fara sens, daca le-ai luat internetul. Serios, ati vazut ca, daca nu mai au internet, sunt, cumva, debusolați, nu prea stiu ce sa faca, zero interes pentru iesit afară si distractie real life.
Ma uitam la filmulețul asta, majoritatea chestiilor de acolo le-am facut, minus lucrurile care nu existau, in romania, pe vremea respectiva. Daca fugeam de la ora, mergeam in echilibru pe gardul care inconjura scoala, pentru ca TREBUIA sa il inconjor cap coada. Numaram pietrele din pavaj sau capacele de canal, calcand pe alea cu 4 gauri, cele norocoase si ocolindu-le pe cele cu 5, ghinionistele. Daca nu aveam cu cine sa ma joc, mergeam in jurul blocului si numaram stalpii de curent, stalpii de la gard. O data am vrut sa vad cati Popescu, Ionescu si Dumitrescu sunt in cimitirul de langa noi, dintotdeauna m-au fascinat numele astea. Am invatat sa jonglez cu pietre, tot de plictiseala. Jucam tenis cu peretele cu o carte de Jules Verne drept paleta si 2 sosete bagate una in alta si stranse bine bine de tot, drept minge.
O fi fost mai bine? Habar n-am, nu cred, nu eram neaparat fericit. Doar ca tot binele actual mi se oare atat de fragil si atat de dependent de tot felul de factori externi incat mi-e groaza de ce s-ar intampla, ie termen lung, in cazul unei pene mondiale de curent, de exemplu.
Testele și evaluările pentru ADHD: Ghid complet pentru oricine vrea să afle sigur
pe Divergent.ro →Pentru ca oamenii fara imaginatie, cand se plictisesc, recurg la violenta.
NOU
Pai am vazut ca in timpul penelor de curent depresia si jeluirea mondiala a fost la cote alarmante…deci no…
Astia care au fost obisnuiti si fara internet n-au fost neaparat atat de afectati…daca nu iei o carte sa citesti, iei un pachet de carti si joci un septic, sau, vorba necolegului Vali, te pui si-ti sortezi pozele din calculator….sau cine stie, poate iti faci curat in camera.
NOU
Daca ne dadeau telefoane si internet am fi stat si noi tot pe telefoane si internet. 🙂
Vai ce jocuri extraordinare aveam noi: prinsa, ascunsa, septica, etc.
Nu erau extraordinare, nu aveai alternativa dar erai tanar si te simteai bine. Ne e dor de tinerete si copilarie de fapt.
Acum au mult mai multe alternative de divertisment, invatare, sport, sanatate, orice. E mult mai bine acum.
NOU
Eu eram tampit de mic. Vara, cand nu eram multi prunci in cartier si ai mei munceau, stateam inchis in casa si ma jucam cu un elefantel din ala cu apa. Adica imi bagam apa in gura pana ma faceam fleasca si adormeam. Sau construiam turnuri din bete de chibrit si le dadeam foc.
NOU
Citeam, jucam lapte gros, gropița sau liniuța.
Acum realizez că nu era plictiseală ci petrecere de timp liber.
NOU
Jucam singur fotbal cu nasturi si comentam meciul. Știam toți jucătorii de la toate echipele prezente la CM Italia ’90.
NOU
Pentru baieti, a raspuns deja Woody Allen acum citiva ani
NOU
Eu citeam foarte mult, plus învățat engleza.
Din păcate lucrurile astea au atras atenția securiștilor împuțiți, iar azi sunt un sărac partar, o evoluție de la pușcăriaș și boschetar, tâlhărit, bătut și umilit în cel mai josnic mod posibil.
Îmi pare rău de cât am citit, învățat și acumulat pentru că am atras multă invidie și răutate, iar acum la bătrânețe sunt vai de steaua mea.
Recomand tinerilor să se distreze și să nu se gândească la ziua de mâine, și o să reușească în viață
NOU
Bifat toate secventele din filmulet plus altele: scrijelit bancile cu cheia/cui, caroiaje pe caietele de mate, desenat mustati, barbi ochelari de soare in toate pozele din carti, inclusiv conducatorului iubit de pe prima pagina din orice carte. Nu zic de dezamagirea amestecata cu mandire cand gaseam deja portetul lui Ceasca deja preparat.
NOU
Nu cred că mă plictiseam.
Școală, lecții, bătut mingea, cățărat în copaci, înotat. Spălat sticle/borcane pentru mers la film.
Dacă părea că mă plictisesc, eram pus să aduc apă de la cișmeaua de la colț sau să car lăturile la canal.
NOU
Mă jucam cu mașinuțe. Am una pe care o păstrez și acum, era preferata mea! Nici nu știu cum de a rezistat atâția ani, are vreo 40! Le-o mai dau băieților mei din când în când, în pauzele fără internet. 🙂