Contul meu
Povesteam ieri cu niste prieteni despre comportamentul copiilor si adolescentilor de azi si despre cum viata lor este, practic, fara sens, daca le-ai luat internetul. Serios, ati vazut ca, daca nu mai au internet, sunt, cumva, debusolați, nu prea stiu ce sa faca, zero interes pentru iesit afară si distractie real life.
Ma uitam la filmulețul asta, majoritatea chestiilor de acolo le-am facut, minus lucrurile care nu existau, in romania, pe vremea respectiva. Daca fugeam de la ora, mergeam in echilibru pe gardul care inconjura scoala, pentru ca TREBUIA sa il inconjor cap coada. Numaram pietrele din pavaj sau capacele de canal, calcand pe alea cu 4 gauri, cele norocoase si ocolindu-le pe cele cu 5, ghinionistele. Daca nu aveam cu cine sa ma joc, mergeam in jurul blocului si numaram stalpii de curent, stalpii de la gard. O data am vrut sa vad cati Popescu, Ionescu si Dumitrescu sunt in cimitirul de langa noi, dintotdeauna m-au fascinat numele astea. Am invatat sa jonglez cu pietre, tot de plictiseala. Jucam tenis cu peretele cu o carte de Jules Verne drept paleta si 2 sosete bagate una in alta si stranse bine bine de tot, drept minge.
O fi fost mai bine? Habar n-am, nu cred, nu eram neaparat fericit. Doar ca tot binele actual mi se oare atat de fragil si atat de dependent de tot felul de factori externi incat mi-e groaza de ce s-ar intampla, ie termen lung, in cazul unei pene mondiale de curent, de exemplu.
Pentru ca oamenii fara imaginatie, cand se plictisesc, recurg la violenta.
NOU
Pai am vazut ca in timpul penelor de curent depresia si jeluirea mondiala a fost la cote alarmante…deci no…
Astia care au fost obisnuiti si fara internet n-au fost neaparat atat de afectati…daca nu iei o carte sa citesti, iei un pachet de carti si joci un septic, sau, vorba necolegului Vali, te pui si-ti sortezi pozele din calculator….sau cine stie, poate iti faci curat in camera.
NOU
Vinde-mi si mie pontul, cum vezi pozele din calculator fara curent?
NOU
Fura curent!
NOU
@sh – poate are laptop ca mine.
NOU
Daca ne dadeau telefoane si internet am fi stat si noi tot pe telefoane si internet. 🙂
Vai ce jocuri extraordinare aveam noi: prinsa, ascunsa, septica, etc.
Nu erau extraordinare, nu aveai alternativa dar erai tanar si te simteai bine. Ne e dor de tinerete si copilarie de fapt.
Acum au mult mai multe alternative de divertisment, invatare, sport, sanatate, orice. E mult mai bine acum.
NOU
Ne dăduseră telefoane. Alea cu fisă de 25b.
Era maxx dixtracție să suni și să enervezi oamenii de la celălalt capăt al firului.
Aveam carnețel cu din ăia care luau foc rapid, cu fete care erau dispuse să stea forever la discuții cu necunoscuți, cu voci secsi, cu voci cavernoase, etc.
Campioana era o moldoveancă – la noi, orășel din Sud – ce înjura mai talentat decât toată autobaza la un loc. O cunoșteam oarecum, era nevastă de apevist, secretară la o școală generală. În mod normal vorbea foarte civilizat și politicos, în dulșele grai.
Mai era unul care își încropise el un answering machine – anii 80, da? – și îi umpleam casetele cu măscări, pe la 10 dimineața când era la muncă. Într-o zi, niște amici sună, răspunde robotul, ăștia încep să înjure, robotul îi întrerupe cu un voleu de înjurături, mamă-mamă! Tipul se imitase pe el însuși, pretinzând că el este robotul… 🙂
NOU
Eu in 94 sau 95 am primit cadou minunatia asta pe care pierdeam zilnic minim 5 ore childhoodgames.edgeone.app/uploads/images/Retro-Console-SLM2VR54_jpg/?width=370&height=370&dir=last1-photo&share_active=true
NOU
Eu eram tampit de mic. Vara, cand nu eram multi prunci in cartier si ai mei munceau, stateam inchis in casa si ma jucam cu un elefantel din ala cu apa. Adica imi bagam apa in gura pana ma faceam fleasca si adormeam. Sau construiam turnuri din bete de chibrit si le dadeam foc.
NOU
iar turnuletele le aprindeai doar cand se oprea apa.
NOU
cand eram pustan, ne uitam la un prunc inchis singur in apartament fara perdele la parter cum manca cacat la propriu. nu stiu ce a facut in viata ca s-a mutat curand din localitate.
NOU
Citeam, jucam lapte gros, gropița sau liniuța.
Acum realizez că nu era plictiseală ci petrecere de timp liber.
NOU
S-a jucat şi Mutu cu liniuța, da’ pe el l-au suspendat.
NOU
Iar Alina Plugaru s-a jucat cu lapte gros în gropița din obraz.
NOU
Jucam singur fotbal cu nasturi si comentam meciul. Știam toți jucătorii de la toate echipele prezente la CM Italia ’90.
NOU
Ți-l aduci aminte pe Kum Bum Cha? Pe Makanaky? Pe Luis Gabello Conejo?
NOU
Bum Cha nu cred ca a fost in Italia, el facuse inainte cariera in Bundesliga. La coreeni era vedeta Kim Jong Sung, parca, il aveam la surprizele Cin-cin. Makanaky era vedeta pentru ca noi nu mai vazusem dreduri, iar numele camerunezului era amuzant. Conejo era copia lui Silviu Lung, tot portar, tot lungan, tot mustacios, doar ca era din Costa-Rica.
NOU
N-am verificat, foarte posibil sa ai dreptate la coreean si sa confund eu cu Mexic ’86.
NOU
La orice echipă de fotbal școlar, copilul cel mai “bronzat” devenea automat Macanache.
NOU
Macanachi credeam că e unu” din târgul copilăriei, habar n-am avut că nu e o poreclă random.
NOU
erau 2, dar imi scapa celalalt, de la nationala camerunului.
NOU
Mbouh-Mbouh, o piticanie?
LE: fără să mă uit pe net, îmi amintesc și prenumele: Emile Belmont
NOU
Ori Omam-Biyk ori Pagal. Dar sa nu uitam ce s-a întâmplat peste ani cu Ococea 🙂 luat dupa Jay-Jay Okocha, fotbalist despre care fanii lui Bolton aveau un cântec: ”So good that they named him twice”. 🙂 🙂 🙂
NOU
Pentru baieti, a raspuns deja Woody Allen acum citiva ani
NOU
Eu citeam foarte mult, plus învățat engleza.
Din păcate lucrurile astea au atras atenția securiștilor împuțiți, iar azi sunt un sărac partar, o evoluție de la pușcăriaș și boschetar, tâlhărit, bătut și umilit în cel mai josnic mod posibil.
Îmi pare rău de cât am citit, învățat și acumulat pentru că am atras multă invidie și răutate, iar acum la bătrânețe sunt vai de steaua mea.
Recomand tinerilor să se distreze și să nu se gândească la ziua de mâine, și o să reușească în viață
NOU
Tony,
Hai noroc, bă te am intrebat cu pensia aia de handicap sau ce e, si nu mi ai raspuns nimic, te ai facut ca nu m-auzi. deci se poate face pe blat si in ce conditii? Adica sa fac blat sa dau spaga, dar sa nu mi pierd dreptul de semnatura de exemplu.
NOU
Bifat toate secventele din filmulet plus altele: scrijelit bancile cu cheia/cui, caroiaje pe caietele de mate, desenat mustati, barbi ochelari de soare in toate pozele din carti, inclusiv conducatorului iubit de pe prima pagina din orice carte. Nu zic de dezamagirea amestecata cu mandire cand gaseam deja portetul lui Ceasca deja preparat.
NOU
Nu cred că mă plictiseam.
Școală, lecții, bătut mingea, cățărat în copaci, înotat. Spălat sticle/borcane pentru mers la film.
Dacă părea că mă plictisesc, eram pus să aduc apă de la cișmeaua de la colț sau să car lăturile la canal.
NOU
Mă jucam cu mașinuțe. Am una pe care o păstrez și acum, era preferata mea! Nici nu știu cum de a rezistat atâția ani, are vreo 40! Le-o mai dau băieților mei din când în când, în pauzele fără internet. 🙂
NOU
Citeam. Inițial din lipsă de opțiuni, apoi din plăcere. Un pic mai încolo, tot cam așa, m-am apucat și de băutură.
NOU
unde gaseai suficiente carti?
NOU
Biblioteca de acasă, și a unei vecine, inițial. Apoi cea a școlii și cea din oraș.
NOU
deci conteaza mediul.
NOU
In primul rand, canalele norocoase erau alae cu 6 gauri, nu cu 5. Daca calcai pe un oarecare alt canal decat alea cu 6 gauri, trebuia sa il atingi repede pe cel de langa tine si sa urli cat puteai de tare “stop ghinion!” pentru ca ghinionul de la canal sa nu ramana la tine. Daca nu aveai pe nimeni langa tina, te atingeai si tu de un trecator si ziceai “stop ghinion” in gand.
Ce faceam eu cand ma plictiseam? Bai, citeam. Sau plecam brambura cu bicicleta. Cand eram la Constanta de obicei nu prea aveam timp sa ma plictisesc. Partide interminabile de Rentz, Wist, fotbal si un monopoly artizanal facut de unul dintre “colegii” din cartier.
Dar cu bine a zis cineva mai sus, daca atunci aveam si noi telefoane, tablete si alte minuni probabil ca nu ne deslipeam de ele. Varul meu venea vara si aducea cu el Gameboy-ul si PS2-ul. Mi le dadea si mie, el satul fiind de ele. Petreceam nopti intregi jucandu-ma, aproape adormeam cu controlerul de la PS2 in mana.
NOU
In vremea copilariei faceam un milion de chestii care de care mai interesante, nu aveam timp sa ma plictisesc. De la facut barcute pe sant, la tara la bunici, pana la pocnitori din suruburi cu piulita si punga de plastic. Pescuit. Inot. Petarde. Electronica. Surubarie, manufactura – pot folosi de la subler la micrometru, de la ciocan si pila la aparat de sudura. Pot repara sau adapta aproape orice. A fost o perioada in care am jucat si turca. Fotbalul nu m-a pasionat, nu s-a lipit de mine. Prepper.
Ca o paranteza, dar in scopul topicului, nimic nu ma bucura mai mult decat revenirea kendamei – orice minut petrecut de un copil cu jucaria respectiva inseamna un minut mai putin cu telefonul.
NOU
noi mergeam noaptea cu gasca la furat pepeni sau beam tuica cumparata de golanii mai mari.
ziua aveam un loc unde cautam rulmenti vechi, ii spargeam si faceam colectii de bile. tot de acolo luam niste piese la care atasam un cui si faceam pocnitori cu maciulii de chibrituri.
NOU
duze de tractor
NOU
exact.
NOU
Citeam si ma jucam.
Cand era vreme calda si vacante, ma dadeau ai mei disparut de dupa micul dejun pana noaptea.
Jocuri cu copiii de la bloc, de la ascunselea pana la castel, ratele si vanatorii, flori fete filme sau baieti, batut mingea, jucat elastic, explorari urbane, pac-pac cu pistoale cu capse sau cu elefanteii cu apa, batai cu tuburile si cornetele, tras cu prastia, mers cu pegasul peste tot, furat de corcoduse, struguri sau cirese, tenis de masa, etc.
Cand era naspa afara, citeam sau ma jucam cu cowboyii si indienii, cu masinutele de fier, jocuri de interior – dacii si romanii, nu te supara frate, marocco, dame chinezesti cu bilele alea de sticla, intrebari si raspunsuri, jocuri de carti – kems, septica romaneasca, septica americana, hotii si vardistii, killer, 66, licitatie, etc.
Nicio grija n-aveam, nu-mi pasa de lume.
Ce vremuri faine !
NOU
Da’ frunza? (asta dc aveai loc si fete, sa ai de ce trage), sau 21, sau hamburg meci, patratica?
Iese de un articol separat…
NOU
Acum nu se mai plictiseste nimeni, ca toti stau pe tiktok.
NOU
Este îngrozitor de rău pentru oameni ca nu se mai plictisesc, si sunt mereu in priza (si vorbesc in cunoștință de cauza, făcându-mi autocritica) (nu cu tiktok, ci cu feisbucilic, dar care-a transformat secțiunea video in copie a tiktok)
NOU
Eu am cateva rude prin america si canada. Si aia au niste copii cronici online. Le place maxim acolo la mine la neamt. Mi-au aratat ca au facut prezentari cu gainile pentru aia la scoala. E intr-adevar dependenta de telefon, dar sa ai si cu ce sa o inlocuiesti. Ca eu la nevoie pot numara pietre, dar nu vreau sa fac asta.
Eu de regula nu ma plictisesc asa ca nu pot raspunde.
NOU
Eu nu-mi aduc aminte sa ma fi plictisit in copilărie, dar daca chiar ar fi fost ceva sa aducă pe departe cu asta, puneam mana pe-o carte si-mi lăsam imaginația sa zburde!
Jucam război cu surprize din gumele turbo: cati cilindri in V, capacitate cubica, viteza, puteai lua o mașina tare daca făceai alegerea buna!
NOU
– mă băteam cu soră-mea
– aveam un vecin schizofrenic pe care îl întărâtam până începea să urle și să fie violent, apoi fugeam de el, încercând și să evităm obiectele pe care le arunca după oricine îi era în câmpul vizual. (Cel mai tare a fost când a făcut KO o țigancă ce aduna liniștită de prin tomberonul de gunoi.)
– aruncam de la balcon cu cartofi în trecători
– trăgeam bile cu praștia, la întâmplare, peste un bloc de 2 etaje dincolo de care era o parcare
– din părculețul vecin, trăgeam cu praștia ținând ochii închiși către geamurile unei școli în timp ce acolo se țineau cursuri (nu eram elev acolo)
– diverse chestii cu carbid (nu știu cum am scăpat teafăr de fiecare dată, căci am fost martor la: arcadă deschisă de o cutie de tablă care a explodat prea devreme; cioburi înfipte în pulpă, piept, gât și brațe; arsuri pe brațe și pe față/scalp)
D-ăstea, căcaturi de modelat caracterul 😉
NOU
Ieseam afara in fata blocului si vedeam daca gasesc pe cineva cu care sa ma joc. De obicei strigam la geamul de la bucatarie sau de la balcon “Tanti [mama lu’ X], il lasati pe X afara?”. Cine avea minge buna si umflata era rege, ca gaseam ce sa jucam pe echipe. Mai jucam remi, monopoly sau carti. Era nasol cand erai bolnav de ceva contagios si nu aveai voie afara, sau cand ploua, asa ca iti gaseai ceva de facut in casa. Eu tin minte ca ma uitam ore in sir pe atlase geografice.
NOU
Si tot timpul exista oropsitul de la etajul 5, pe care-l striga ma-sa sambata seara, cand ii era lumea mai draga si curtea plina de copii: “Vaaaaleeentiiiin, hai sa faci baieeee !”
Tot pe linia cu tanti sau nenea, cand era foarte cald, mergeam direct la usa la vecinul cumsecade sa ii cerem un pahar cu apa, ca ne era lene sa mai mergem pana la scara noastra.
Cate 10 tolomaci insetati care dau buzna in casa omului sa se adape.
Timeless, as da orice sa mai traiesc anii aia.
NOU
saraca doamna Scorlea de la 1…cata apa i am baut
NOU
Eu am facut niste crime cand eram copil, eram usor sadic, noroc ca s a prescris, ca daca era acum in zilele noastre, sa moara ma sa daca nu imi dadea pe viata :))) Mai ales astia cu politia animalelor cu ong uri, daca faceam ce am facut atunci acum, si ma prindea cred ca ma executa si pe scaunu electric :)))))) Am omorat de exemplu o rață in bataie , cu o bata, cu un bat, de ce, nu stiu nici acum. Niste pui de curca tin minte sau de gaina tot asa le suceam gatu fara vreun motiv anume. niste pisoi tin minte ca am mierlit. si am mai taiat si cateva gaini dar alea legal, adica pt mancare ma punea mamaie sa le tai. Deci am avut o copilarie zbuciumata :))))
NOU
Mare parte din chestiile alea le faceai de la ADHD. Same
Mumarat literele la subtitrari si ma opresc doar cand sunt multiplu de 10.
NOU
1. Luam piesele de remy și îmi făceam traseu prin casă (scurt, pentru că aveam un singur joc și foloseam piesele la maxim) pentru cele 3 mașini de plastic pe care le aveam.
2. Întorceam un taburet, stăteam pe el ca un șofer de autobuz, unul dintre picioare era schimbătorul de viteze, luam o tavă rotundă pe post de volan și mă prefăceam că merg pe traseele autobuzelor din oraș. Aveam și un mică hartă cu toate traseele, cu stații etc.
3. Scriam într-un caiet de mate toate rezultatele etapelor din Divizia A, cu marcatori, clasament după fiecare etapă. Caietul era cel cu rămășițe din care se rupeau foaie cu foaie când aveau părinții nevoie. Mă rugam să îmi rămână 17 foi pentru cele 13 etape.
NOU
Dafuq?
2. O mică hartă
3. 17 foi pentru cele 34 de etape 🙂
NOU
Caietul de mate avea doua variante sa se consume accelerat:
1. Tot felul de scheme, mazgaleli si mizerii pe ultimele pagini.
2. Ruperea foilor din mijloc in scopuri complet inutile si obscure – lucrari de control, diagrame pentru jocuri de tip avioanele, cornete pentru tuburi.
NOU
“Scoateti o foaie de hartie” – orice profa care intra in clasa si nu gasea tabla stearsa perfect sau ne gasea in debandada prin clasa.
NOU
Scriam raspunsurile si intrebarile de la Vrei sa fii milionar intr-un caiet. Mai multe caiete.
Suflam cu boabe de struguri si ma certa tataie.
Si multe altele.
NOU
Io m-am dus la Lanțul slabiciunilor, la Robingo, la Formula 3, la Câștigă România, la Știi și câștigi, la Riști și câștigi. La Vrei să fii milionar nu m-am dus că era cu înscriere cu sunat la telefon și eu nu le am cu astea, mă duceam la preselecții cu prezență fizică, anunțată la televizor :))
NOU
soacra-mea (profa) s-a dus la concursul ala de pe antena 3 dupa ce s-a pensionat. dan negru ii zicea pe numele mic, eu nu imi permit.
NOU
timid, timid
NOU
Citeam. Aveam caoboi și indieni din plastic și mă jucam. Trenuleț electric, românesc, nu chinezesc, deși mi-am dorit din ăla, fotbal cu jetoane, daci și romanii, am avut și un joc de hochei. Nu-mi aduc aminte să mă fi plictisit. Am avut și video înainte de revoluție, vedeam filme cu Ciac Noris și Arnold. Mergeam și la cinema, la toate filmele posibile (urăsc Ciuleandra).
Îi înțeleg și pe cei din ziua de azi, mi-ar fi și mie greu fără net, pentru ei probabil că e dezastru.
Mă mir că nu s-a zis nimic de numărat dinozauri, ar fi unii care ar avea ceva experiență.
NOU
Si se mai zice lumea ca pe vremea aia nu exista ADHD. Nu stiam cum se numeste, ca ne diagnostica trei sferturi de clasa la fel. Cred ca 60 % din film il faceam plus jocurile nelipsite de afara, elastic, ascunsea, flori fete…etc, , bicicleta, tenis, urcat in copaci, desenat tot..pereti afara si in casa, beton si asfalt, catarat in copaci, tuburi cu cornete, prastii cu invizoace,
In Canada am avut 3 zile fara curent de la un freezing rain si cazut copaci pe firele electrice.
Mi-a plasat prietena pe fii-sa in regim de camping, ca la mine era o idee mai cald in casa si le-am dat la prunci de lucru. Fii-sa avea 4 ani, fii-miu aproape 6. Desenat sosete, desenat cada cu carioci care se pot spala, cusut pe panze semne de carte, cusut nasturi pe rucsac, jocuri cu bete, cu masinute (au tocit covorul lui fii-miu care avea imprimat trasee de masini), dinozauri, confectionat globulete din staniol si cateva nuci pe care le aveam prin casa, prajit cartofi si oua la aragazul de camping, am pus cortul in living….au cazut rapusi la 8 seara cu gainile. A doua zi dupa ce fii-miu i-a plasat prietenei o bata de baseball in cap (de plastic) ca nu a nimerit mingea din varful stativului si dupa o partida de urlat general am trecut la citi carti si invatat operatii simple, concurs de cine face litera A mare de tipar. Si de la capat cu coloratul faiantei si al cazii cu carioci.
A descoperit fii-miu ceara de epilat si a pus-o pe pereti ca azi el ca e chihlimbar si o sa puna el acolo insecte. Aia mica a descoperit fardurile si s-a facut de panarama pana a venit ma-sa si am descoperit ca folosise si carioci la buze….no, bine ca erau washable
NOU
Ca orice copil din Cretacic, mă jucam cu dinozaurii. Voi nu? 🙂
NOU
Tineretul se juca cu dinozaurii. Pe seniori ìi puneau mamele să păzească supa primordială, să nu dea în clocot.
NOU
Eu dinozaurii nu i-am prins. Cu mamutii insa… Doar de-aia lanosi avea tataia…
NOU
Cât am locuit la tara si la munte, nu m-am plictisit niciodată. Mereu era ceva de facut, de descoperit.
De la țară am plecat la 6 ani cu porecla Piedone, ca participam la lupte. Și fumasem pana la vârsta aia, si ma imbatasem, văzusem si pornosaguri găsite in valiza lui tata de la armata. La munte am luat viata in piept si am construit colibe in copaci, cazemate din zapada si mi-am luat bătaie ca plecam aiurea sa caut comori in peșteri, ca asa vazusem eu in Contele de Monte Cristo-exista riscul sa cad intr-o gura de aerisire a minelor.
Mutat la oras in vremea liceului, fără prea multi prieteni, de plictiseala ma apucasem sa descifrez tainele numerologiei pentru a o aplica la loto 6/49. Aveam multe caiete cu mazgaleli de genul celor de mai jos. Petreceam ore asa, căci PC-ul si Excel ’95 le-am descoperit 5-6 ani mai tarziu, tocmai la facultate. Făcând previziuni, am devenit expert in Excel.
morom3t3.wordpress.com/loto-649-540-joker-2/
Plictiseala maxima a fost cand am fost internat la orl in București (langa stadionul echipei National). Am gasit o gaura in gard, ma plimbam prin oras si chiar am fost la un meci al echipei National. Am compatimit copiii pe care ii vedeam stand toată ziua cu fundul pe pervazul vitrinelor. Aia nici nu știau sa se joace.
NOU
Foarte relevant articolul. Eu întotdeauna am avut impresia ( datorită celor câteva poze și filmulețe în care vi se vede chipul tânăr și corpul bine lucrat) ca pe dumneavoastră când erați mic vă trimiteau părinții cu mamuții la păscut, să îi mulgeți seara, să dați de mâncare la cromagnonii luați cu ziua la arat, să tăiați câte o pasăre dodo pentru supiță și pilaf …
NOU
Și eu le-am făcut pe toate, numai ca beam apa din dopurile de plastic de la sticle, nu de la pet-uri
NOU
plictiseala? ce e asta?! balet si pian facea fata inca de la 4 ani. basca limba engleza :))
in alta ordine de idei, cand eram singura acasa, si maica-mea imi ascundea cablul de la TV ca sa ma motiveze sa citesc si sa imi fac temele, luam cartea de telefoane si sunam random la familia popescu, si intrebam daca e familia ionescu.
sau sunam la informatii si intrebam diverse lucruri despre vreme, unde se afla cea mai apropriata posta, unde e scoala mea etc.
si m-am jucat cu papusi pana la 12 ani. tin minte si acum ca au ras colegele mele de clasa, ca inca aveam papusi, pentru ca ele aveau deja ‘prieten’…
si citeam mult, mult de tot, foarte mult ptr varsta mea de atunci.
NOU
Am citi mai sus opinia (nepopulara?!) ca acum e mult mai bine, ca sunt mult mai multe de facut, experimentat, sport expunere la tot felul de chestii noi si nemaivazute, dar am doua mentiuni:
1. urmariti vocabularul si modul de exprimare al copiilor de acum (iesiti din bula copiilor cu 3, 4 meditatii pe saptamana) – au, pe medie, probleme reale de exprimare si un vocabular saracacios din cale afara.
2. opinie nepopulara – plictiseala e buna – e motorul creativitatii. Daca alternativa e sa stai cu un telefon in mana si sa scrolezi la infinit TikTok cu un firicel de saliva in coltul gurii, nu te vei plictisii niciodata, ca nu ai timp.
NOU
Frate, am 64 de ani, jur ca si acum calc odata pe canalele cu 4 gauri si de doua ori pe alea cu 6.
NOU
:)))))))) dap
NOU
Eu o aveam pe aia cu numerele de la mașină. Dacă erau numere pare de același fel, alăturate, era cu noroc. 6, 6, cu noroc! 3, 3, ghinion. Devenisem obsedat de citirea plăcilor de înmatriculare pana când am zis ca nu e normal si am început sa evit sa ma uit la ele.